Sărci

Cel mai eficient program de fitness

26 Iulie 2014 ⋅

Cred că prima oară am prins microbul mersului la sală prin clasa a VIII-a. Din prea mult timp liber, din fandoseală, din ce vreți voi, cert e că mi s-a părut mult mai rezonabil să dau dea ai mei niște bani și să merg de câteva ori pe săptămână la sală, în compania unor femei trecute lejer de prima tinerețe, decât să mă duc în fața blocului să joc tenis sau volei cu prietenii – mai ales că e greu să practici oricare din sporturile astea două atunci când n-ai prieteni.

Pot să mă plâng legat de multe aspecte privind orașul meu natal, dar lipsa varietății în materie de săli de fitness nu e unul dintre ele. Așadar, am ales o sală care mi s-a părut mie ideală: mică, intimă, relativ ascunsă privirii, exclusiv pentru femei și, cel mai important, unde nu cunoșteam pe nimeni. Bineînțeles, ca o mică sălbatică ce eram, am refuzat să mă duc singură din prima și să mă expun așa brusc privirii. Având în vedere că, în general, mă feream de contactul față în față cu absolut orice ființă umană cu care nu era imperios necesar să interacționez, aș zice că și ăsta a fost un pas mare. Am șantajat emoțional câteva prietene și ne-am dus frumușel tot cârdul de gâște, să ne facem abonament.

Asta se întâmpla la începutul vacanței de vară, pe parcursul căreia eu îmi tot reînnoiam abonamentul, iar prietenele mele tot picau pe capete, renunțau una câte una. Dar, întrucât locuiam cu ai mei și mama e o bucătăreasă desăvârșită, degeaba îmi zicea ea că dau banii aiurea, dacă, după ce vin de la sală, mă îmbuib cu mâncare ca o vacă gestantă; caloriile continuau să-mi pătrundă trupul într-un mod pe care nu pot să-l verbalizez, având în vedere că vorbesc despre un copil de clasa a VIII-a. Să o văd pe ea rezistând mâncărurilor și, mai ales, dulciurilor pe care le face! Toate ca toate, dar timpul trecea și eu nu vedeam niciun rezultat – wow, ce mister, mă întreb de ce.

Au mai urmat câteva încercări eșuate, tot în vacanțe, de a atinge un număr decent de kile, prin aceeași practică obosită, însoțită ocazional de câte o dietă care dura cel mult o săptămână, până când am descoperit că am niște probleme medicale și faptul că oboseam la cel mai mic efort nu era exclusiv din cauza faptului că eram un copil sedentar.

Ei bine, totul s-a schimbat în primul an de facultate, când m-am mutat cu chirie în București, într-un apartament la etajul 4. Într-un bloc – atenție -  fără lift! Ȋn 4 luni de zile deja nu mai gâfâiam ca un porc fugărit prin ogradă, când ajungeam la 4, iar, după un an de zile, carnea aia flască de pe picioare începuse să se transforme în mușchiuleț ferm și fraged. Așa mai vii de-acasă.

Dar cel mai eficient abonament la sală l-am descoperit, de fapt, în momentul în care m-am mutat la cămin. Pe lângă faptul că petreceam puțin timp acasă (a se citi „în camera mea de cămin”) și nu apucam să mănânc toată mâncarea pe care mi-o trimitea mama, a apărut momentul inevitabil în care a trebui să încep a folosi toaletele căminului. Din momentul ăla, doamnelor și domnilor, picioarele mele au început un antrenament ca-n armată. După mai puțin de jumătate de an petrecut aici și foarte multe bidoane de 6 litri de apă consumate în timp record (eu iau recomandările privind hidratarea FOARTE în serios), nu doar că pot să urc aproape lejer până la amfiteatrul de la etajul 3 al Facultății de Chimie – care, de fapt, e echivalentul etajului 6; ATÂT DE MULTE TREPTE! – dar pot chiar să alerg după autobuz ȘI să îl prind! Picioarele mele încep să capete un aspect simpatic de picioare de atletă, fără să fiu nevoită să ies din intimitatea băii comune a etajului. Din păcate, băieții n-o să se poată bucura niciodată de beneficiile de genul ăsta ale statului la cămin, pentru că ei nu trebuie să leviteze când fac pipi și, Dumnezeule, e atât de greu! Dar, doamnelor, credeți-mă, toate diminețile alea în care sunteți buimace de somn și vă chinuiți să rezistați tentației de-a vă așeza pe straturile alea de urină uscată de pe vasul de porțelan merită. „Ei, hai, ce poate să fie atât de rău acolo, încât să nu iasă la duș? Nu poate să fie mai nasol decât deciziile proaste pe care le-am luat până acum și nici decât dubiosul pe care l-am lăsat să mă pipăie aseară, în club”. NU trebuie să lăsați gândurile astea să vă întunece judecata. Numărați până la 30, țineți-vă respirația, mențineți, șiiiii – ridicați. Pantalonii. Acum ieșiți repede și inspirați, toaleta căminului e ultimul loc unde ați vrea să leșinați din cauză că v-ați privat creierul de oxigen.

Ba chiar mai mult! De când am descoperit un secret budist numit „făcut haz de necaz”, mușchii mei abdominali sunt mai lucrați ca niciodată. Iar căratul cumpărăturilor din Carrefour preț de câteva sute de metri și două etaje mi-au sculptat brațele așa cum niciun set de greutăți n-a putut-o face vreodată.

Așadar, să recapitulăm: te-ai săturat de stat cu ai tăi? Ți se face greață când vezi mâncare, pentru că nu faci decât să mănânci toată ziua? Nu vrei să te mai bată părinții la cap cu întrebări despre cine și de ce a venit la tine în cameră azi noapte (dar nu te deranjează să te întrebe un portar)? Vrei și tu să îți lucrezi corpul, dar preferi să dai banii pe alcool? Atunci, mută-te și tu la cămin chiar azi!

*Informații la secretariatul oricărei facultăți, cu timp de așteptare variat, în funcție de alinierea stelelelor și cheful secretarelor.