Sărci

„Cine se scoală de dimineață departe ajunge”…

31 Iulie 2017 ⋅

Știți citatul, „Cine se scoală de dimineață departe ajunge”... iar cel mai bine înveți din propriile experiențe. Eu o trăiesc destul de frecvent, dacă nu chiar zilnic. Astăzi am ajuns însă ceva mai departe și mă refer (ȘI) la altceva pe lângă distanță.

Ce ziceam? Așa… ei bine astăzi. O zi obișnuită de vară, sfârșit de iulie și zi de weekend totodată, m-am trezit relaxată la ora 8 dimineața. Aveam planificată o experiență de 3 ore de workshop pe public speaking într-o locație pe care o cunoșteam, prin urmare eram sigură că am suficient timp pentru a-mi parcurge mini excursia prin traficul din București, astfel încât la ora 10 să fiu acolo. Cred că sunteți de accord cu mine că până în acest punct totul este la fel de obișnuit ca pentru oricare dintre voi. Asta în condițiile în care mă bazam, desigur, pe mult iubitul meu prieten… metroul.

Au fost nenumărate ocaziile în care am întârziat, dar să întârzii când cunoști deja traseul e una, alta este însă să cauți noua locație pe hartă la o oră diferență față de ora la care trebuie să ajungi la destinație. Ghiciți în ce situație m-am regăsit eu? Desigur că mergem pe a doua variantă și, cum cel mai rapid traseu era cu RATB-ul… (iei, bucuria mea!), am mers pe opțiunea indicată. Abia acum începe aventura. Noroc cu tehnologia din ziua de astăzi și aici mă refer la telefon cu internet, ambele suficient de eficiente pentru a mă scoate din încurcătură.

Acum am nevoie de un pic de răbdare din partea voastră pentru că am de numărat… am schimbat nu mai puțin de 3 autobuze/troleibuze (cărora o să le spun în continuare pe scurt mașini, să mă asigur că vorbim aceeași limbă) cu două în plus față de cât îmi indica pe traseul sugerat. Zic două pentru că în primă fază am luat 136, până la Leul, fiindcă de acolo aveam mai multe legături. În acel punct, iar aici începe faza a doua, în criza de timp în care eram, am luat mașina greșită, aspect pe care l-am sesizat însă imediat și norocul a fost că avea câteva stații comune cu cea corectă. Ce am făcut a fost să cobor frumușel la prima stație și să urc în următoarea, care era fix ce aveam nevoie și care întâmplător ne urmărea. Până aici sunt 2 schimbări. La cea de-a treia mașină deja mă relaxasem, obișnuită cu ideea că de întârziat urma să întârzii indiferent de ce aș fi făcut. Așa că m-am bucurat de călătorie.

Partea amuzantă vine abia acum, mai târziu în timpul zilei, când am aflat că încurcătura a venit din modificarea locației în ziua anterioară. Ha, deci stau încă destul de bine la capitolul memorie. Doar că o dublă verificare în avans mi-ar fi ușurat munca și aș fi avut o rută mai puțin ocolitoare. Însă cine s-ar mai fi distrat așa cum am făcut eu și, pe deasupra, ar mai fi aflat și noi trasee cu RATB-ul prin București? Dublu succes. Culmea e că locația era foarte aproape de Piața Romană, foarte cunoscută mie de altfel.

În ce privește ora la care am ajuns, pot să vă spun că a fost chiar în momentul oportun, mai precis imediat după primele minute de introducere. Ca să mă laud și mai mult, am prins chiar sfertul academic, așa cum se zice și am fost și printre primii dintre participanți care s-a prezentat. De asmenea, am prins și loc în primul rând. Ce să mai zic, bucurie maximă.

La întoarcere mi-am ușurat munca pentru că metroul era atât de aprope încât cele 10 minute de mers pe jos nici nu le-am simțit. Iar ca să vă faceți o idee despre workshop-ul la care am ținut atât de mult să ajung, organizat în sânul Comunității Speakers Club vă las aici adresa de facebook să vă delectați cu câteva informații. 

Înainte să închei, o să vă las și cu o idee care se potrivește mănușă situației și care a fost printre primele lucruri pe care le-am învățat la acest workshop. Ideea surprinde exact ceea ce am făcut eu în prezentul articol, doar că în cazul de față expusă sub formă scrisă. Această idee spune cam așa: să îmbraci o întâmplare obișnuită sub forma unei povești. Detalii mai puteți afla și din articolul ce cuprinde 7 secrete de public speaking. Astfel de experiențe să tot fie!