Sărci

Draperii ratate

26 Octombrie 2014 ⋅

Poză de pe dress-sense.co.za/. Haha, credeați că o să fie un articol despre femeile alea de pe margine, asortate cu draperia, care n-au să fie în viața lor femeia din mijloc, pentru că uite la ele cât sunt de awkward? Nu. Nu este. Dar ar putea fi...

Mă așez la laptop, să scriu un articol la care-s restantă nici nu mai știu de când. Hotărâtă, mă îndrept de spate și privesc in geamul dezgolit, de unde mă privește înapoi o Crenguța întunecată și rece. O fi din cauză că-s undeva între 8 și 18 grade afară (nu știu clar câte, că aplicația mea meteo îmi dă doar extremele zilei; e frig, în orice caz). Îmi dau seama că n-am perdele-n geamuri și spiritului meu de țăran român cu țolic la ușă i se zbate puțin un ochi – cum adică *n-ai perdele la geamuri*?!?! Păi eu ce m-am chinuit să te învăț, de 2000 de ani încoace, mă? Dacii, înainte să-și facă haine, și-au făcut perdele, să nu-i vadă vecinii ce fac ei în bordei.

Da, frățiorii mei de suferință (și nenorociți care nu stați la cămin – VOI CE CĂTAȚI AICI?!), n-am perdele.  M-am cărat, acu’ vreo lună jumate, numai cu două genți după mine în București, și-n alea a trebuit să iau tot strictul necesar – haine, pernă, chestii fără de care n-ai cum să trăiești. Perdelele și alte chestiuni care țineau de estetică n-au avut loc pe lista pre-bagaj (în afară de trusa de machiaj, aia primează până și în fața trusei de prim-ajutor). Și m-am trezit azi că sunt aproape complet instalată în camera definitivă de cămin, că nu mai e vorba doar de „o lună, două, pe vară”, ci de pachetul întreg, nouă luni mari și late și eu le-ncep cu stângul, fiindcă n-am perdele. Mă rog, n-am nici frigider, coș de gunoi și uscător de rufe. Dar tre’ să avem și noi niște priorități clare, nu? Noi să fim sănătoși, că mi-a mai trimis mama o geantă în completare, cu câteva cearșafuri, prosoape și ce-i mai trebuie unui om respectabil care nu mai are mașină de spălat la cheremul lui, și am improvizat o perdea de toată frumusețea. Am împăturit mărunt colțurile unui cearșaf, la fel și la mijloc, și am băgat ghemotoacele obținute în șina aia a perdelei. Nu numai că ferea  privirile nedoritoare ale trecătorilor de goliciunea mea ocazională - și pe mine de ochii răutăcioșilor care stăteau până târziu pe băncuțele de afară și făceau mișto de ăia care n-au prieteni și se culcă devreme în fiecare seară *eu*, dar putea fi trasă stânga-dreapta, ca o perdea normală! Atât de competentă sunt.

Pe lângă asta, se simte toamna-iarna binișor. Am trecut de la somn sufocat de căldură și învelit cu un cearșaf ușurel așa, de moft, la dârdâit noaptea, cu trei straturi de haine și înfășurată în giulgiul ăsta alb, ca o omidă care stă să explodeze-ntr-un fluture maiestuos, doar că eu stau să explodez într-un milion de bucățele de gheață, dintr-un sloi de niște zeci de kile.

Ieșirile la duș, mai ales, sunt excepționale. De parcă n-ar fi de ajuns că trebuie să defilez în prosop prin fața oricui se nimerește să fie pe hol la momentul ăla (și zilele astea au să tot fie, că vin ăștia la cazare, de parcă ar fi studenți care nu vor să dea 100 de euro + utilitati si intretinere lunar in chirie; oh, stai), mai e și un frig de-ți îngheață gelul de duș pe tine. Ferească cerul să vrei să te exfoliezi, să te epilezi, să mai meditezi și tu la nemurirea sufletului, sub jetul de apă caldă, că ai toate șansele să vină un binevoitor care, la ieșire, să deschidă și geamul, că parcă-i cam abur aici. Tuturor celor care deschid geamul sau lasă ușa deschisă, deși mai e altcineva care face duș când ies ei, le urez din toată inima: #$%^, BĂ!

Încă nu mi-am instalat mașina de spălat și stau abia de-o zi aici, deci n-am avut timp s-o dau în bară cu chestii, but stay tuned, something bad is bound to happen.