Sărci

Eseu despre pisică sau Cum nu dormi

01 Decembrie 2015 ⋅

Pisica este. Adică ea pur și simplu există (ceea ce ocazional poate deveni foarte, foarte enervant). Felină domestică, animal de companie poate, aceasta ajunge uneori să fie un veridic hellhound (a se consulta Google pentru diferite lămuriri).

Poate te întrebi de ce asemenea probleme cu inofensiva pisică. Ei bine, uite de aia. Când o cauți, n-o găsești. Când vrei să stai liniștit, în pat, să prinzi vreo 2 ore de somn înainte de cursul despre acizi nucleici pe care oricum nu-l înțelege nimeni, hop și pisica.

Acum îi e foame sau vrea afară. Poate chiar se simte singură și te vrea mai aproape de ea. Foarte, foarte aproape, eventual să vă contopiți. De cele mai multe ori ea cu fața ta sau tu cu ghearele ei.

Și atunci, care să fie treaba cu pisica?

Simplu: ea vrea ceva, tu îi dai. Ea se hotărăște că ar fi vrut altceva și tu te conformezi. Până la urmă realizează că de fapt nu o apreciezi la adevărata ei valoare și că ești un bădăran și un nesimțit. A doua zi te trezești obosit. Realizezi că pisica și-a făcut deja bagajul, sau poate chiar a plecat.

Noapte trecută a fost în club. Tu nu știi asta acum, dar vrei afla că a fost cu cineva. Nu contează că acel cineva e de fapt tipul de la 3 pe care îl acuza că e un obsedat. Ups... povestea greșită.

Despre ce vorbeam?

A, da, despre pisică. Ea doarme în medie 20 de ore pe zi și cumva, cele 4 ore în care nu face asta se întâmplă să fie exact când dormi tu.

Și cam gata cu pisica. Ea a plecat și tu dormi liniștit. Era mai bine cu pisică, dar cât de bine poate să fie fără. Și acum chiar dormi.