Sărci

Recomandare: 10 povești (altfel) de Ziua Îndrăgostiților

Diverse-c
13 Februarie 2017 ⋅

“I love you without knowing how, or when, or from where. I love you simply, without problems or pride: I love you in this way because I do not know any other way of loving but this, in which there is no I or you, so intimate that your hand upon my chest is my hand, so intimate that when I fall asleep your eyes close.” 
― Pablo Neruda, 100 Love Sonnets

Am o listă lungă de recomandări (în minte, în scris e mai greu).

Povești de dragoste nemuritoare. Autori clasici și contemporani. Romane care mi-au sfâșiat sufletul. Romane pe care le-am terminat cu ochii în lacrimi, furioasă pe autori, pe ușurința cu care și-au distrus personajele. Legături interzise, care acum au căpătat titlul de „legendă”.

Cum aș putea să aleg sau să fac o clasificare?

Am încercat să fac ceva diferit în acest an, așa că am decis să vă recomand 10 povești emoționante, în care dragostea nu este doar un sentiment ascuns sau dureros, ci un început, un declanșator de schimbări, o pagină a unui viitor nescris și incert, nu a unui trecut umbrit de regrete și lacrimi.

Am ales opere care ilustrează dragostea într-o răsuflare stinsă, abia perceptibilă. 

Toate romanele din articol au 50% reducere: aici.

 

1. La „Paradisul femeilor” de Émile Zola

Da, este al 11-lea volum din ciclul Les Rougon-Macquart, dar la fel ca în cazul seriei lui Clavell, romanele pot să fie citite în ce ordine doreşti. Octave Mouret este bărbatul care seduce şi poate fermeca orice femeie asupra căreia i se opreşte privirea. El este capabil să vândă cele mai delicate mătăsuri şi ţesături, dar mica lui afacere este în pericol în urma unor evenimente neaşteptate. În această agitaţie apare Denise, o fată tenace şi creativă, cu idei inovative, care îi fură inima patronului şi valsează cu el într-un dans interzis pe tot parcursul romanului, prin atingeri fugare şi declaraţii pasionale, care îl îndeamnă pe Octave să rişte totul pentru a o avea. Însă Denise are alte planuri și propriile ambiții de urmat.

La „Paradisul femeilor” este numele magazinului şi un roman amuzant și incitant, pe care îl poţi savura în orice moment, pentru că va avea acelaşi efect asupra ta: te va face să zâmbeşti.

 

2. Blestemul câștigătorului (Blestemul câștigătorului #1) de Marie Rutkoski

Nu am realizat cât de mult îmi doresc să citesc Blestemul câştigătorului până când nu am aflat că o să apară şi la noi. Da, ştiam de serie. Da, era pe lista mea de Goodreads. Pune şi un „must” în faţă şi o să înţelegi cât de entuziasmată am fost când romanul a ajuns în sfârşit în mâinile mele. M-am abţinut cu greu să nu îl strâng la piept şi să nu mă holbez câteva minute bune la copertă, care este perfectă. Nu, pozele nu sunt suficiente. Nu, pozele nu reuşesc să redea perfecţiunea detaliilor sau nuanţele aproape şlefuite, strălucitoare, care o imortalizează într-o aură seducătoare, magică, pe tânăra şi frumoasa noastră eroină. Nu, până nu ţii această bijuterie în mână şi nu o citeşti dintr-o singură suflare (hai două, că sunt peste 300 de pagini), o să crezi că exagerez şi că mă las influenţată de acest concept mitic şi popular care poartă numele de „fangirling”. Ai şi nu ai dreptate.

Autoarea nu insistă foarte mult pe lumea fantastică pe care a creat-o, fiindcă scopul ei a fost să dezvolte două personaje excelent schiţate, care te vor dezamăgi şi care te vor răni, pentru că te vei întoarce la un moment dat împotriva lor, îi vei critica şi îi vei judeca, surprinşi de deciziile pe care le-au luat, iar la final vei rămâne la mijloc, între Arin şi Kestrel, pentru că nu o să poţi alege o tabără, pentru că nu o să poţi diferenţia binele de rău sau eroul de antagonist.

Romanul lui Marie Rutkoski creează depedență încă de la primele pagini, printr-un stil muzical, aproape liric, prin două personaje puternice şi impresionante, care încalcă toate legile pentru a lupta pentru dreptate, libertate, onoare şi iubire, până în clipa în care asupra lor se abate... Blestemul Câştigătorului.

 

3. Tess D’Urberville de Thomas Hardy

Citesc foarte rar romane de dragoste, dar Tess d'Urberville m-a impresionat şi mi-a depăşit toate aşteptările. Suferinţa eroinei, obstacolele pe care trebuie să le depăşească pentru a găsi fericirea, lupta pe care o duce contra ispitei care îi zâmbeşte seducător şi îi promite tot ce şi-ar dori...Când am ajuns (în sfârşit) la Stonehenge am început să plâng. Am atras câteva priviri, am zâmbit încurcată, mi-am şters lacrimile şi am încercat să înlătur scena din roman, dar cum am o imaginaţie bogată şi sunt foarte încăpăţânată, am ales să îi ignor pe cei din jurul meu şi să las personajele să apară în faţa mea, de parcă soluţia pentru tristeţea care ameninţa să izbucnească era să retrăiesc scena care m-a făcut să arunc cartea în celălalt colţ al camerei.

E o carte pe care vreau să o recitesc, dar nu sunt sigură dacă voi putea.

 

4. Jocul Coroanei (Jocul Coroanei #1) de Evelyn Skye

Între ameninţările survenite din partea Imperiului Otoman şi nemulţumirile kazahilor, țarul este conştient de poziţia delicată în care se află Rusia. Războiul nu poate să fie evitat, doar amânat. Soldaţii aşteaptă ordinele țarului, trupele mărşăluiesc pe străzile din Sankt Petersburg, asigurând siguranţa cetăţenilor, în timp ce doi tineri învaţă să îşi controleze abilităţile, să modeleze magia în ceva curat, pur şi armonios, care i-ar putea oferi suveranului lor victoria.

Rusia are nevoie de un Mag Imperial. Vika sau Nikolai?

Doar unul poate să supraviețuiască.

Nikolai este atras de Vika din prima clipă în care o vede. Ea se înfioară când el o atinge, când Nikolai îi zâmbeşte cu durere, pradă unor sentimente care îi transformă pe amândoi din adversari în prizonieri. Povestea lor de dragoste a apărut de nicăieri, prin magie (haha). Poate că harurile lor sunt cele vinovate. Poate că s-au îndrăgostit într-o bătaie de inimă (ce bine sună heartbeat), dar legătura dintre ei mi s-a părut puţin forţată, bruscă, fără o evoluţie clară.

Pe durata primelor probe, aproape că s-au ucis unul pe celălalt. Au ştiut când să se oprească şi cum să îşi canalizeze puterile, până în momentul în care şi-au unit magia, uitând că se află într-o competiţie şi tratând fiecare etapă din Jocul Coroanei drept o nouă provocare, una pe care nu o pot refuza. Nu am să vă spun ce au făcut, dar au creat ceva spectaculos, în special Nikolai, care a reuşit să îmbine trecutul cu prezentul, păstrând vii chiar şi cele mai îndepărtate amintiri.

Mi-a plăcut mult atmosfera creată de Evelyn Skye, la rândul ei un mag în devenire. Magia care învăluie străzile din Sankt Petersburg, balul de la Palatul de Iarnă, Lady Snow şi Arlechinul, mirosul apetisant care se furişa de la brutăria Ludmilei, numeroasele prăjituri, fursecuri şi pâinici care mi-au lăsat gura apă, mai ales când personajele se înfruptau nemilos din ele, iar eu muream de poftă, gândindu-mă dacă e ceva deschis la trei dimineaţa (poate ar trebui să citesc ziua, ca o persoană obişnuită).

 

5. Regina Victoria. Secretele unei epoci de Matthew Dennison

Fiică. Regină. Iubită. Soție. Mamă.

După ce am văzut serialul Victoria, mi-am dorit mai mult. Mai multe informații, mai multe secrete, mai multe „amintiri”, sperând că astfel voi putea să o înțeleg și să o cunosc pe Victoria Alexandrina, o figură istorică legendară, care a revoluționat Regatul Unit printr-o serie de schimbări culturale, industriale, politice, economice și militare înglobate în perioada Victoriană.

Biografia scrisă de Dennison este scurtă și concisă. Autorul nu s-a axat foarte mult pe politică, marcând gradat realizările Victoriei, punând-o pe ea, ca persoană, deasupra reginei, de parcă titlul oficial ne împiedica să o cunoaștem. Aflăm interesele, pasiunile și preocupările ei, ce o face să zâmbească și ce vise are.

În ceea ce privește povestea de dragoste dintre ea și Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha... părerile sunt împărțite: de la o iubire sinceră și frumoasă, care a luat naștere între doi tineri rebeli și cu inițiativă, până la o legătură „profitabilă”, pentru el, care a fost acceptat cu greu de către britanici, fiind stăpân peste un regat mic și sărac și având o educație limitată, în contrast cu Victoria. Vă las pe voi să descoperiți de ce parte se situează Matthew Dennison.

 

6. Jane Eyre de Charlotte Brönte

Jane Eyre a avut o copilărie nefericită. Orfană de mică şi „prizonieră” în internatul Lowood, condus cu o mână de fier de o femeie rece şi nemiloasă, în ciuda destinului necruțător, tânăra Jane îşi păstrează sufletul curat şi speranţele neatinse de răutatea celor din jur. Ea acceptă postul de guvernantă la reşedinţa Thornfield, unde se îndrăgosteşte de enigmaticul Mr. Rochester, un bărbat cu inima de gheaţă, secretos şi indiferent.
O poveste frumoasă de dragoste, un mister care o să îi împiedice pe cei doi protagonişti să fie fericiţi şi o eroină curajoasă şi puternică, pe care o să o îndrăgeşti încă din primele capitole.

 

7.  Elita (Alegerea #2) de Kiera Cass

Chiar dacă triunghiul amoros a sufocat cartea, m-am bucurat de petrecerea de Halloween, de întâlnirea emoţionantă dintre America şi familia ei, de jurnalele misterioase care unesc piesele de puzzle pierdute în timp, doar pentru a reface istoria, acel trecut despre care atât de puţini vorbesc. Atacurile rebelilor sunt mai dese şi mai violente, dar ele introduc câteva personaje noi în serie, care urmează să fie dezvoltate în al treilea volum, Aleasa (care este şi preferatul meu).

Elita este un roman pe care îl recomand celor care caută o serie uşoară şi plăcută, cu momente amuzante, în care dragostea, ura, trădarea şi invidia se îmbină pentru a clădi o poveste de iubire care îţi va aminti de Cenuşăreasa... în momentele în care ea nu îl calcă pe picioare şi el nu se înroşeşte când îi zâmbeşte.

 

8. Până ne vom revedea de Renee Collins

Cassandra este rebelă, imprevizibilă, urăște regulile și iubește haosul.

Lawrence este obișnuit să-i asculte pe cei din jurul său, să își pună dorințele pe plan secund și să își ascundă talentul, conștient de responsabilitățile care îi apasă umerii, de „datoria” pe care o are față de familie.

Destinul îi unește. Timpul îi desparte.

Pe plajă se întâlnesc,

Sub lumina lunii se doresc.

În întuneric, moartea îi pândește,

Dar oare pe care-l răpește?

Collins este o autoare curajoasă și îndrăzneață. Finalul m-a luat prin surprindere: a fost neașteptat, departe de scenariul pe care mintea mea îl pregătise. Povestea de dragoste dintre Cassandra și Lawrence este presărată cu momente amuzante și ironii subtile, firea ei vulcanică împletindu-se armonios cu răbdarea lui nelimitată, cu acel calm specific, în general, doar britanicilor, de care „se folosește” pentru a-i câștiga inima Cassandrei, mereu în căutare de răspunsuri și provocări.

 

9. Litera stacojie de Nathaniel Hawthorne

Litera stacojie nu este un roman „clasic” de dragoste. Iubirea este o temă ascunsă, care îşi face din când în când simţită prezenţa, un personaj timid şi ascuns, umbrit de păcate, de un sentiment copleşitor de ură şi de dispreţ, de vinovăţia unei mame şi de inocența unui copil.

În secolul al XVII-lea, într-o aşezare puritană, Hester Prynne şi-a încălcat jurămintele şi a comis adulter. Litera „A”, un simbol al ruşinii şi al păcatului, îi arde pieptul.

Nu poate să uite şi nu poate să fie iertată.

Nu poate să-l uite pe el, cel care i-a dăruit bunătate şi speranţă.

Nu poate să-şi privească fiica în ochi şi să-i ceară iertare.

Dorinţa de răzbunare se împleteşte cu flacăra pasiunii într-un roman dramatic şi emoţionant, despre iubire, trădare şi sacrificiu, un volum în care legea este sfântă şi orice încălcare a ei atrage urmări necruţătoare, care pot distruge o viaţă tânără, la început de drum, un suflet nevinovat, prins într-un război între ceea ce este permis şi ceea ce este interzis.

 

10. Magonia (Magonia #1) de Maria Dahvana Headley

Mintea Azei este un puzzle pe care doar Jason poate să-l descifreze. Nu cred că am mai întâlnit vreodată o prietenie atât de deosebită, de profundă şi de stranie, aşa cum este cea dintre cei doi. Legătura lor este magică, puternică, dureroasă şi atât de strânsă, încât atunci când sunt despărţiţi, când nu vorbesc unul cu celălalt, sunt trişti şi gânditori, de parcă o parte vitală a sufletului lor a dispărut şi lumea este mai puţin strălucitoare, lipsită de culoare şi de mistere.

Jason este un geniu. Punct. Mi-a sedus mintea şi sunt sigură că Aza mă poate înţelege, pentru că e imposibil să nu-l admiri sau să nu-l priveşti atunci când vorbeşte. Jason este o enciclopedie umană. Ştie tot, află tot. De la evenimente istorice, legende urbane şi tratate ştiinţifice, până la curiozităţi obscure sau informaţii de care nimeni nu are nevoie, dar care există pe internet, aşa că „de ce nu să citesc şi despre asta, nu se ştie când mă va ajuta ceea ce am aflat”.

Spuneam că prietenia lor este neobişnuită. De la prima întâlnire, când aveau cinci ani, până în prezent, când se văd zilnic, aventurile celor doi se distanţează de ideile normale pe care eu, tu sau alte persoane le-ar avea sau prefera. Nu vreau să vorbesc despre ele, pentru că sunt mult prea importante sau emoţionante ca să le povestesc, însă să te pregăteşti pentru pagini care îţi vor sfâşia inima, replici de pus în ramă, obiceiuri şi secrete configurate într-un limbaj doar de ei ştiut, care îţi vor amplifica suferinţa când știi cum se va termina această legătură.

Când Aza realizează că îl priveşte altfel pe Jason şi că prezenţa lui are o influenţă diferită asupra ei, când îşi dă seama că este pe cale să depăşească „pragul de prietenie”, o vedem pentru prima oară speriată şi nesigură. La polul opus, Jason nu se descurcă mai bine. Nu vorbesc despre moarte, însă boala ei nu a reprezentat vreodată un impediment. Cred că nu au vrut să sufere sau să îşi facă iluzii. Au riscat atât de multe, au comis atâtea infracţiuni şi fărădelegi, dar şi-au ascuns sentimentele şi au preferat să rămână doar prieteni, de teamă să nu strice ceea ce au.

Primul roman al seriei ne oferă suficiente informaţii despre Magonia cât pentru a ne permite să ne formăm o idee asupra aventurilor care ne aşteaptă în continuare, însă, la final, vei rămâne cu foarte multe semne de întrebare, pentru că realizezi cât de puţine lucruri ai aflat despre universul care se află la distanţă de câţiva nori de noi. Ai parte de conspirații, trădări, de scene care (aproape) necesită șervețele, de răsturnări de situație și de înfruntări spectaculoase, pe vârful notelor muzicale și al sentimentelor nerostite.

Nu am să mai pot privi vreodată cerul, fără să mă gândesc la Magonia.

„Mi-am petrecut ultimii zece ani de viaţă vorbind. De ce n-am fost în stare să spun cuvintele potrivite, nu ştiu.”