Sărci

[Interviu cu Adrian Mihălțianu]: Suntem prea închiși în fantasy sau în local ca contăm pe plan internațional. Și e păcat.

Diverse-c
23 Mai 2017 ⋅

 

În colecția Nautilus apare romanul Epoca inocenței (primul volum din seria Terra XXI), de Adrian Mihălțianu – o carte pentru toți cei care vor să arunce o privire în viitorul nostru imediat.

Cartea se lansează la Bookfest, sâmbătă, 27 mai, de la ora 14.00, la standul editurii Nemira. Invitat: Alexandru Mironov.

Sinopsis: 

Europa e răvășită de naționalism, Statele Unite se cufundă într-un neofascism high-tech, iar China devine tot mai autoritară. În lupta lor pentru putere sunt prinse destine, speranțe, vieți. Omenirea pornește spre Marte și privește chiar mai departe, atrasă de semnalele venite dinspre stele. Dar nimic nu e ceea ce pare. Oamenii se transformă treptat în cyborgi. Orașele, în stupuri. Planeta, într-o fierbinte tablă de șah a unei imense conspirații. Mai există loc pentru libertate, pentru iubire, pentru visuri? Încotro ne va purta tehnologia în următorii treizeci de ani?

„Din pagini țâșnește vie viața secolului în care trăim, dilatată până spre veacul următor, pe foile de hârtie se desenează personaje care pot schimba mersul lumii, se povestesc întâmplări pe care mintea mea bolnavă de Viitor chiar și le dorea.“ Alexandru Mironov

ADRIAN MIHĂLȚIANU s-a născut în București pe 9 mai 1975 și a copilărit în ultimii ani ai comunismului, hrănindu-se cu literatură SF și filme cu supereroi care arătau că răul poate fi, totuși, învins. Deși e licențiat în Drept Diplomatic, alege să urmeze o carieră în mai multe multinaționale de IT până în 2006, când inițiază pe cont propriu două proiecte editoriale online: un site de jurnale de călătorie, Xplorio, și un altul cu teste de mașini. Publică articole pe teme de business și tehnologie și editoriale în România Liberă, Ziarul Financiar, Gândul. Devine redactor-șef al revistei ProMotor în 2012, iar apoi gestionează un proiect internațional, Drivemag.com, împreună cu o echipă alcătuită numai din români. Pasionat de istorie și fascinat de literatura de anticipație, își scrie primul volum de literatură SF în 2010 și îl publică în 2011, în limbă engleză, pe Amazon. El reprezintă baza acestui roman de debut, prima parte a unei saga ce se va întinde pe mai multe secole.

*** Interviu ***

 

1. Să începem interviul cu o întrebare foarte dificilă: cine este Adrian Mihălțianu?

Ar fi minunat să primesc răspunsul la această întrebare, că mă tot chinuie de vreo patruzeci de ani. Acum, pe scurt, sunt un om care e pasionat de istorie, de știință și de călătorii. Și care încearcă să înțeleagă lumea dimprejur. Jurnalist de meserie, editorialist, mai nou și scriitor după cât se pare, încerc întotdeauna să combin aceste pasiuni.

2. Care au fost sursele de inspirație cu ajutorul cărora ai clădit lumea din Epoca Inocenței?

În primul rând, trăiesc cu această lume a viitorului în capul meu de ani buni de zile. Dacă Asimov a scris Fundația pentru a sublinia niște principii, eu m-am apucat să clădesc această lume pornind de la probabilități, nu de la ce aș vrea eu să se întâmple. Pe scurt, e o lume cât mai probabilă, inspirată de tendințele ciclice din istorie, de previziunile cu privire la tehnologiile de mâine și de limitele de care ne apropiem rapid ca civilizație. Deși tare aș vrea ca anumite lucruri scrise acolo să nu aibă, de fapt, loc.

3. Te-ai documentat pentru construirea acestui univers sau ai mers pe intuiție și cultură generală?

Fiecare element din carte a fost atent documentat, în special partea de știință și tehnologie. Orașele există, străzile există, am ascuns și destule surprize prin carte, pentru cei care chiar vor să se joace cu numele, locurile sau personajele. Nimic din ce am scris din carte nu ține de pura fantezie. Dimpotrivă, am încercat să văd, de exemplu, care e cea mai probabilă soluție pentru a cuceri planeta Marte, sau cum anume ne vom descurca peste zece ani, când ochelarii digitali și mașinile autonome vor fi ceva obișnuit. Toate au cerut zeci de ore de documentare, uneori cu ajutorul unor aplicații științifice foarte sexy – Celestia, pentru stele și planete, sau Google Earth, pentru detaliile locurilor în care nu am ajuns fizic. Mild spoiler: am putut calcula ușor, cu ajutorul lor, poziția soarelui deasupra locului amartizării din 2046, la ora și data scrise în carte. Ba mai mult, Celestia îți permite să și vizualizezi treaba asta, ca și când ai sta pe planeta Marte!

4. Nu îți oferim mai multe detalii, o întrebare fulger: eroi (heroes) sau antagoniști (villains)?

Antagoniști, pentru că așa e clădită lumea. Eroii sunt îngrozitori, în afara acelui scurt moment de eroism. Glumesc, dar doar pe jumătate. Istoria lumii e clădită deopotrivă de antagoniști, care dărâmă castelele din cărți de joc construite până atunci, și de eroii care clădesc ceva peste. Cu semințele sfârșitului deja înglobate în noua construcție.

5. Ce evenimente și descoperiri din ultima perioadă te-au îndemnat să te gândești la cum va evolua umanitatea mai departe?

Deși în primul volum e amintită doar în fundal, inteligența artificială e cea care ne va transforma dramatic specia și planeta. Nimic nu se compară cu explozia acesteia, și orice carte de anticipație care nu ține cont de revoluția care ne așteaptă va da greș. Strâns legată de ea este genetica, cu tehnologiile de editare a genomului care ne pot transforma specia într-una fără limită a speranței de viață. Ceva sublim și îngrozitor în același timp. Combinați asta cu o conectivitate totală între mințile umane și aveți deja ceva complet diferit de toate mileniile de până acum. Când? Undeva după 2050. Vom apuca, ca generație, acele timpuri.

6. Cine sunt autorii tăi preferați și ce ne recomanzi scris de ei?

Dintre cei actuali, James Corey, cu seria The Expanse, sau Kim Stanley Robinson, cu seria Marte. Recunosc smerit, mă uit mai mult la filme și seriale SF. Abia ce am reînceput să citesc cărți.

7. În preajma căror cărți (SF și nu numai) ți-ai petrecut copilăria?

Eu am copilărit prin anii ‘80, deci pentru mine SF însemna Asimov, Philip K. Dick, Orwell, H.G. Wells, dar și puținele cărți de SF românesc. M-a marcat o carte de anticipație, Proiecte planetare, de Mironov, în care puteam vedea viitorul cu ochii minții. Puține dintre cele scrise acolo s-au împlinit, dar asta nu înseamnă că nu pot încerca la rândul meu să dau greș la fel de mult, nu? În rest, am avut o afinitate deosebită pentru cărțile care descriau perioada interbelică, cu apusul lumii boierești și graba societății moderne de a îngropa trecutul – de la cărțile lui Ionel Teodoreanu, la cele ale lui Călinescu. Mauriac, Proust, cam tot ce era literatură franceză. Foarte puțini ruși și americani. Și foarte multă autobiografie, în special Jurnalul lui Julien Green, om născut în 1900 și plecat dintre noi în 1998, scriitor care a crescut împreună cu toți monștrii sacri ai literaturii franceze și nu numai – și a scris vreme de peste 80 de ani despre ei! Dar pe vremea aia citeam orice ce cădea în mână – cu două ore de televizor pline de Tovarășul, ce puteai face?

8. Când ai început seria, ai avut in vedere mai mult evoluția personajelor sau dezvoltarea lumii în care se regăsesc?

Recunosc, am avut în vedere mai mult lumea, nu personajele. Veți vedea că sunt schițate, fără foarte multă profunzime. Din păcate, aș putea spune că și generațiile de azi sunt cam la fel, dar aș păcătui. Cel puțin, personajele mele nu sunt foarte sofisticate. Dar fiecare a avut un destin inițial, apoi s-au apucat să joace printre rândurile mele roluri la care nu mă gândisem pentru ei. De exemplu, simplul fapt că Azam Khalili, din capitolul Lagărul Europa, a pornit la drum ca bărbat, apoi am decis că va fi femeie (Azam e nume purtat atât de femei, cât și de bărbați), mi-a deschis niște posibilități la care chiar nu mă gândisem.

9. Ce ar trebui să primeze în ficțiunea speculativă?

Nu sunt fanul fantasy și, pentru mine, S-ul din SF este știința, nu speculația. Știu eu? Un minim contact cu realitatea? E plin SF-ul de mineri săraci în centurile de asteroizi, de exemplu. Nu știu cum se pot gândi oamenii că un astronaut capabil să mineze asteroizi ar fi sărac, ca să nu zic sclav, când în el se pun mii de ore de antrenament și milioane de dolari de tehnologie? Exploratorii spațiului vor fi orice, cel puțin în primele două secole, numai săraci nu. Va fi un sport al milionarilor. Dă bine la atmosferă să urci în spațiu sau în viitor anumite tare ale societății de azi, dar dacă tot speculezi, măcar să o faci puțin mai ancorat în realitate. Cât despre celelalte genuri ale ficțiunii speculative luate în mod general, cred că te mișcă doar atunci când poți regăsi în realitatea imediată elementele lor cheie. Utopiile, distopiile, supereroii, chiar și cărțile cu multă magie și vârcolaci în ele – toate contează cu adevărat doar atunci când au o minimă legătură cu viața ta zilnică. Altfel, cel puțin mie, îmi este greu să mă conectez la aceste lumi.

10. Urmărești cele mai noi seriale SF, cele care caută să găsească noi și noi moduri în care ar putea evolua lumea? Crezi că acest mediu are și el valoare speculativă?

Sunt mare fan Star Trek, dar nimic nu mi-a plăcut în SF mai mult decât Battlestar Galactica (seria nouă, nu cea veche). Nu, pe bune, nu mijiți ochii a mirare, dacă nu ați văzut acest serial cap-coadă, ați pierdut una dintre pietrele de temelie ale filmelor SF din ultimul deceniu. Person of Interest este, iarăși, un serial care nu ar trebui ratat, cu toate tarele lui, pentru că îți arată cât de înfricoșătoare va deveni inteligența artificială. Nu poate, ci va. Mai spre space opera, Expanse și Continuum sunt interesante, chiar dacă nu la același nivel cu BSG. Valoarea lor speculativă este imensă – toți marii inventatori de azi au fost influențați în copilărie de science fiction, fie sub formă de cărți, fie sub formă de filme. Unii dintre ei, precum Musk, au ales să transforme lumea corespunzător. Trăim deja în viitor, e un clișeu, dar unul perfect adevărat pentru cei care au copilărit în secolul trecut!

11. Ce avantaje consideri că au autorii români în comparație cu cei străini?

Din păcate, niciunul. La fel cum un copil talentat în satul lui nu va ajunge decât un biet lăutar de crâșmă în absența unui concurs de tip Vocea României care să-l propulseze spre un public cu mult mai mare. Suntem prea închiși în fantasy sau în local ca să contăm pe plan internațional. Și e păcat. Cu cât ne dăm seama mai repede de asta, cu atât mai bine.

12. Convinge-ne să citim Epoca Inocenței.

Păi eu cred că vreți să știți cum va arăta lumea în următorii 30 de ani, fără înflorituri și romanțe. Eu sunt sigur că vreți. Cartea a fost scrisă inițial în 2011, în engleză – de atunci și până acum istoria mi-a luat-o deja înainte atât de repede încât trebuie să rescriu anumite lucruri în volumul doi. Eu vedeam, de exemplu, America neo-fascistă abia prin 2021, ca să dau doar un exemplu... Mai multe aflați în carte.

13. Un mesaj pentru cititori?

Viitorul din carte e unul destul de trist. Contez pe voi să-l facem împreună unul cu mult mai bun. Culmea e că depinde doar de noi. Nu e mare chestie, atât timp cât nu ne pierdem încrederea. Aș fi vrut să fiu optimist, dar am ales să nu fiu, pentru că trebuie să ne sperie niște chestii dacă vrem să fim aici și în 2101. Apropo, știți că dacă aveți sub 35 de ani aveți toate șansele să fiți în viață în 2101, nu?

Pălăriile vor să îi mulțumească autorului pentru acordarea acestui interviu!

Revenim și cu o recenzie pentru Epoca Inocenței.

Scoica & Dreguș