Sărci

Turnul Întunecat - Mit, blestem și obsesie

Diverse-c
12 Iulie 2017 ⋅

  

„Nu ţintesc cu mâna mea; cea care ţinteşte cu mâna ei a uitat chipul tatălui. Eu ţintesc cu ochiul.

Nu trag cu mâna mea; cea care trage cu mâna ei a uitat chipul tatălui. Eu trag cu mintea.

Nu ucid cu pistolul meu; cea care ucide cu pistolul ei a uitat chipul tatălui. Eu ucid cu inima.”

Stephen King nu are nevoie de o introducere (numele vorbeşte de la sine). Am două rafturi cu cărţile lui, volume cu coperte tocite şi pagini rupte, citite şi recitite de tata, însă abia după ce am ajuns la Turnul Întunecat i-am apreciat stilul, talentul şi imaginația. M-am ferit de romanele lui „celebre”, de Misery, Shining, Cimitirul animalelor şi Dolores Claiborne, iar acum, când îmi dau seama cât de mult(e) am ratat, cât de mult(e) mai am de recuperat... până la urmă, de ce mă plâng? Am romanele lui, timp mai trebuie să găsesc. Sau să fur.

Seriile sunt puzzle-urile mele preferate. Fiecare volum completează imaginea de ansamblu, accentuează trăsăturile, ambiţiile şi dorinţele personajelor, delimitează acţiunea în flashback-uri şi premoniţii, viziuni strecurate de autori pentru a testa mintea cititorului, până în punctul în care reperele se transformă în iluzii, iar trecutul, prezentul şi viitorul se unesc într-o singură axă temporală, sfidând logica şi legile fizicii. Consecinţe? Un cititor ameţit, confuz şi curios. Aşa m-am simţit după fiecare volum din seria Turnul Întunecat.

Când credeam că voi căpăta o parte din răspunsuri, King manipula cunoștințele acumulate împotriva mea, de parcă nu voia să elucidez enigmele. De parcă nu aveam voie să înţeleg sau să aflu motivele pentru care m-am hotărât să parcurg un drum de mii de pagini, în necunoscut, la dorinţa unui personaj obscur şi misterios, obsedat şi fascinat de Turn.

Dar... ce reprezintă, cu adevărat, Turnul? Din păcate, este o întrebare cu un număr impresionant de răspunsuri. Zeci, sute, mii. Turnul este legendă, blestem, obsesie, mit şi un sentiment copleşitor de pace, de izbândă. Simbolizează sfârşitul călătoriei, apogeul şi prăbuşirea spirituală, fizică şi mintală a celor ce se încumetă să-l caute, sperând că sub protecţia sa vor învinge şi vor restabili echilibrul, atât în lumea lor, cât şi în lumile ce se deschid în depărtare, unite printr-un scop comun, legate de o structură din metal, promisiuni şi vise spulberate. Turnul este Moartea şi Viaţa, Binele şi Răul. Turnul nu devine doar obsesia personajelor, ci şi a cititorului, înfometat, aproape disperat, după răspunsuri.

King este sadic, nemilos şi crud. E zgârcit cu informaţiile şi iubeşte jocurile de memorie, ghicitorile şi discrepanţele temporale. Îi accepţi condiţiile şi provocările, însă nu pentru că nu ai de ales, ci pentru că ai devenit o parte din carte şi te-ai alăturat ka-tet-ului lui Roland, ultimul Pistolar.

„Fiecare membru al unui ka-tet e ca o piesă de puzzle. Luată singură, fiecare piesă este un mister, dar când sunt puse laolaltă, alcătuiesc o imagine... sau o parte a unei imagini. S-ar putea să fie nevoie de foarte multe ka-tet-uri pentru a definitiva o imagine. Nu trebuie să fiţi surprinşi dacă descoperiţi că vieţile voastre s-au atins în moduri pe care până acum nu le-aţi mai văzut.”

După cum sunt sigură că ai observat, King are o predilecţie pentru personaje... mai deosebite. Fie că au sau nu abilităţi speciale, mereu te vor impresiona, şoca, îngrozi şi (sigur) te vor vizita în coşmaruri. Monştri cu chip de om, psihopaţi, criminali în serie, eroi tulburaţi, cu personalităţi multiple, fantome, nebuni, diavoli şi lista nu se sfârşeşte aici. Iar personajele din Turnul Întunecat nu sunt o excepţie de la regulă.

Înainte să fiu captivată de universul creat de autor, am fost femecată de protagonişti, de dramele lor şi de secretele pe care le împărtăşesc în jurul focurilor de tabără, la popasurile ce marchează drumul lor spre Turn. Nu avem parte de eroi sau villains. Personajele nu pot să fie etichetate sau restrânse la o singură categorie. Sunt minunat de complexe, de imprevizibile şi de instabile. Sunt personaje rupte de normalitate, ce îmbrăţişează abstractul, întunericul şi necunoscutul. Nu le poţi iubi sau detesta, nu poţi să lupţi împotriva lor sau să le accepţi toate deciziile. Dar asta nu te va împiedica să te ataşezi de Roland, Eddie, Jake şi Sussanah şi să te temi pentru ei. Ştii că finalul nu o să fie fericit, ştii asta de când ai aflat numele autorului. Şi nici nu îţi doreşti asta. Însă speri, pentru că doar asta ţi-a mai rămas, că sângele lor nu va păta pământul din jurul Turnului şi că nu vor suferi o eternitate pentru cutezanţa afişată.

Chiar şi atunci când acţiunea (pare că) stă pe loc, când ritmul scade şi intensitatea păleşte, te desprinzi cu greu de volume. Am citit pe nerăsuflate Alegerea celor trei, volumul care mi-a schimbat părerea despre Stephen King. Ai putea spune că mi-a deschis ochii şi mintea, oferindu-mi oportunitatea să văd dincolo de aparenţe. Nici nu pot descrie în ce ritm am devorat romanul, cât de repede citeam capitolele, aşteptând să fie format ka-tet-ul, ca Roland să îi recruteze pe cei aleşi, să îşi întâlnească viitorii aliaţi şi prieteni, pentru a-şi întoarce apoi privirea spre Turn, unde toate speranţele şi dorinţele lui şi-au găsit sălaş. E toxică nerăbdarea cu care vrea să ajungă la finalul călătoriei. Se răspândeşte şi îi subjugă pe toţi. Turnul e mereu prezent în mintea lor. Îi cheamă, îi atrage. Ei sunt mereu în umbra lui, însă nu se află sub protecţia sa.

E dureros şi epuizant să vezi cum personajele tale preferate sunt minţite, înşelate, seduse şi atacate. Cum prietenii se transformă în duşmani şi invidia refuză să dispară. Cum King zugrăveşte (nu râde) în nuanţe întunecate de roşu şi tonuri şterse de gri o lume prăbuşită şi haotică, unde tehnologia se loveşte de o societate rurală pierdută, cu amintiri neclare şi greşite. E greu să nu iubeşti o astfel de serie, să nu devii dependent de ea şi să amâni cât poţi de mult finalul.

Luna viitoare apare The Dark Tower, o semi-adaptare, semi-bazată pe serie, cu elemente din toate cele şapte volume, un film care este şi sequel. Confuz, nu? Vom avea parte şi de o adaptare a seriei, un serial la începutul anului 2018, însă informaţiile sunt puţine, aşa că (încerc să) nu mă entuziasmez prea tare.

Chiar şi aşa, sequel sau nu, abia aştept filmul. Al 2-lea trailer este adrenalină pură. O să fie ciudat pentru cei care nu au citit seria, pentru că vor primi multe spoilere şi nu este corect faţă de ei, însă... editura a venit cu o soluţie. Una foarte atrăgătoare şi de nerefuzat. Toate volumele din seria Turnul Întunecat au parte de o reducere fantastică doar pe site-ul editurii, aşa că e momentul perfect să îţi completezi colecţia sau să-l întâlneşti pe Roland şi să afli ce simbolizează Turnul pentru tine.

P.S.: Îmi este rușine să recunosc, dar King m-a făcut să îmi fie frică de uși. Nu glumesc. Mă gândesc de două ori înainte să deschid o ușă. Poate nu a fost o idee bună să citesc cărțile după miezul nopții.

P.P.S.: Să nu ai încredere în Omul în Negru.