Sărci

Recenzie: Tătănuș Pipăruş: Câinele fantomă (Tătănuș Pipăruş #1) de Claire Barker

Ficțiune
06 Ianuarie 2017 ⋅

 

Editura: Grupul Editorial All

Anul apariţiei: 2016

Goodreads: 4.11

„O fantomă lipsită de vlagă este o fantomă ridicolă.”

Mă ataşez foarte repede de animale. Îmi place să mă joc afară, fie că este o zi călduroasă de vară sau o seară friguroasă de iarnă, cu câinii mei năzdrăvani, care mă pândesc la geamul bucătăriei când gătesc şi aproape mă dărâmă când vin cu „delicatese” la ei. Merită să fie răsfăţaţi. În timp ce ei dărâmă găleţile cu apă, ca să îmi atragă atenţia, pisicile stau ca nişte regine în casă, aşteptând să fie mângâiate, hrănite şi alintate. Doar sunt sclava lor, nu?

Când merg acasă, sunt copleşită de nerăbdarea cu care vreau să îi văd. Uit de micile noastre neînţelegeri, de nisipul pe care trebuie să-l schimb, de serenadele de la 3 dimineaţa şi de cărţile mele turtite (dacă nu au norocul să fie hardcover), aparent cele mai bune „scărpinătoare” din Univers pentru Tasha, poreclită „Regina Mamă”, „şefa” necuvântătoarelor şi o pufoșenie cu o personalitate puternică şi o blăniță superbă, pe care o spală şi în somn, ca să arate întotdeauna perfect. Ah, să nu uit: are tendinţe narcisiste.

Nu pot să aleg între pisici şi câini, dar am decis ca Tătănuș Pipăruş să aibă un avantaj în fața Pisicilor Războinice. Cu nelipsita mea cană cu ceai (papaya + mango) alături, m-am ascuns aseară în bibliotecă, împreună cu Tasha şi cu Insomnia, prietena mea cea posesivă, de care nu reuşesc să mai scap.

Dragostea mea faţă de cărţile pentru copii pare să crească pe zi ce trece, cu fiecare roman citit, altfel nu-mi explic cum am devorat volumul în mai puţin de o oră. Când ai un protagonist atât de adorabil şi de deosebit ca Tătănuș Pipăruş, care te salută cu bucurie de pe copertă, cu urechile ciufulite şi o barbă pe măsură, paginile se întorc singure, până la ilustraţia finală, care îţi încălzeşte sufletul.

Starcross Hall este reşedinţa familiei Pipăruş de 904 ani. Un conac imens, care mai are puţin şi se prăbuşeşte, cu numeroase încăperi şi coridoare misterioase, săli de bal, ascunzători, secrete şi un pod în care se antrenează fantomele, atunci când nu mai sunt mulţumite de „forma” lor. La prima vedere, reşedinţa şi-a pierdut din strălucire, dar toate problemele şi imperfecţiunile nu îi deranjează pe doamna şi pe domnul Pipăruş, cu atât mai puţin pe fiica lor, Winnie.

O familie... specială. Soţii Pipăruş nu au slujbe, doar hobby-uri neobişnuite şi idei năstruşnice, care prind formă şi contur pe toată suprafaţa conacului, transformând uneori grădina într-o junglă periculoasă, cu capcane şi surprize la tot pasul. Atmosfera de la Starcross Hall este încărcată cu energie pozitivă şi fiecare zi reprezintă o nouă aventură. Nimic nu este exagerat, ridicol sau imposibil. Până când Tătănuș Pipăruş moare, iar zâmbetul dispare de pe chipul lui Winnie.

„Domnul şi doamna P., Winnie, pălăriile, coridoarele pline de ecouri, şemineele cochete şi vechiul drum de pământ – aceasta era întreaga lume a lui Tătănuș. Dar acum, din cauza unei morţi nesuferite, lumea aceea se întorsese cu susul în sus.”

Despărţit de cea mai bună prietenă a sa, Tătănuș nu este foarte încântat de oportunităţile pe care le are ca fantomă. Da, are posibilitatea de a fi mereu lângă Winnie, însă ea nu poate să-l vadă sau să-l audă. Ea plânge până adoarme, îi rosteşte numele în somn, iar Tătănuș nu are posibilitatea de a o linişti şi de a-i spune că nu a părăsit-o. Își aminteşte cu nostalgie de aventurile lor de la Starcross Hall, de zilele şi nopţile în care o conducea sau o lua de la staţia de autobuz, de clipele în care o privea cum citea, minunându-se de cât de inteligentă şi de bună era stăpâna sa.

Singurătatea este un sentiment copleşitor, sufocant, dar viitorul lui Tătănuș nu mai pare atât de sumbru când primeşte o invitaţie de la asociaţia S.D.S. (Spiritele din Starcross), unde îi întâlneşte pe gâscanul Gabriel, hamsterul Martin, iepurele-de-câmp Valentin şi maimuţa Orlando. Astfel, Tătănuș afla că este un Mult-Iubit, o fantomă curajoasă şi loială, care este legată pentru totdeauna de casa sa, acolo unde îi sălăşluieşte inima.

„- Nu te mai necăji atâta, bătrâne, e normal să fii abătut. Şi eu am avut un Pipăruş special, dacă vrei să ştii. Cu toţii am avut câte unul, îi şopti el în vreme ce restul fantomelor se uitau la Tătănuș, compătimindu-l. Un Mult-Iubit este cea mai loială specie de fantomă. Tocmai de aceea rămânem prin preajmă – pentru cazul în care ar fi din nou nevoie de noi. Nu se ştie niciodată. Devotamentul nostru nu poate să dispară pur şi simplu, din pricina unei prostii precum moartea. Dar, cu timpul, situaţia în care ne aflăm devine ceva mai suportabilă.”

Pentru că „bântuirea” este nepoliticoasă, poate te gândeşti ce fac în „timpul liber” aceste fantome? În viziunea lu Barker, îşi protejează stăpânii şi îndeplinesc diferite comisioane prin casă, asigurându-se că stăpânul îşi găseşte şamponul când face baie sau că mâncarea expirată ajunge la gunoi. Acum, depinde de imaginaţia fiecăruia, dar când îmi închipuiam o maimuţă în rolul de gospodină, ajutată de un hamster care mânca tot ce găsea, îmi ascundeam faţa între perne, sperând să nu-mi trezesc părinţii cu răbufnirile mele, neatrăgătoare din punct de vedere fonic.

Gaşca de fantome asigură umorul romanului. Personajele sunt „tonice”, învelite într-o aură tragicomică greu de descris, alternând momentele în care râzi cu lacrimi cu cele în care îţi este milă de ele, suflete condamnate să locuiască pentru totdeauna la Starcross Hall , fără posibilitatea de a interacţiona vreodată cu foştii lor stăpâni. Secolele au trecut, proprietarii au murit, însă fantomele au rămas, slujind cu încredere urmaşii Pipăruş.

„Valentin, iepurele-de-câmp, era cel mai vechi locatar al reşedinţei Starcross Hall – locuia acolo de 823 de ani. Fusese mascota unui rege din Evul Mediu şi îşi găsise sfârşitul în timpul unui turnir. Aşezat în poala stăpânului său, iepurele a avut parte de o moarte nobilă. Următorul era elisabetanul Orlando, care căzuse într-o fântână, încercând să facă pe grozavul. Gabriel, un gâscan regalist, fusese ucis în timp ce încerca să apere biblioteca reşedinţei Starcross, atacată de armata lui Oliver Cromwell, în urmă cu 350 de ani. Martin căzuse răpus din pricina unei rulade de carne cu ou stricată, pe care o mâncase cu ocazia sărbătoririi victoriei împotriva Germaniei, în 1945.”

Din păcate, datoriile familiei nu mai pot să fie plătite, iar conacul Starcross Hall urmează să fie scos la licitaţie. În „scenă” îşi face loc şi un vânător de fantome excentric şi nebun, cu un nume ridicol, care mi-a amintit de antagoniştii din seria Vânătorii de comori, un vânător care nu este atât de neştiutor pe cât vrea să apară, cu o agendă ascunsă şi intenţii malefice. Fantomele trebuie să uite de bunele maniere şi să înceapă primul curs de „bântuială”, dacă vor să salveze conacul şi să-i protejeze pe membrii familiei Pipăruş.

Tătănuș Pipăruş: Câinele fantomă este o lectură magică şi relaxantă, care ne aminteşte cât de importante şi de deosebite sunt legăturile dintre oameni şi animale. Dragostea şi loialitatea unui grup vesel de fantome fac deliciul acestui volum, pe lângă ilustraţiile superbe, mirific realizate de către Ross Collins, care are şi el un „câine tălâmb”, pe care îl iubeşte mai presus de cuvinte.

Acum, aştept cuminte al 2-lea volum. Mulţumesc editurii ALL pentru roman!