Sărci

Recenzie: Primejdii în vârful lumii (Vânătorii de comori #4) de James Patterson și Chris Grabenstein

Ficțiune
02 Mai 2017 ⋅

 

Editura: Grupul Editorial Corint (Corint Junior)

Anul apariţiei: 2017

Goodreads: 4.26

„De ce răufăcătorii au întotdeauna lanţuri la îndemână?”

James Patterson nu vrea să mă lase în pace. M-a părăsit în jungla tropicală. A uitat de mine în mijlocul oceanului. M-a abandonat în deşert, în compania unor piraţi înnebuniţi după ciocolată. Iar acum m-a răpit în primele zile de primăvară, când mă bucuram de soare şi de un cocktail pe plajă, pentru a mă trimite în Rusia şi la Polul Nord, doar pentru că îi este lui lene să-şi salveze personajele. Sincer... e corect cum procedează cu fanii lui?

Nu am întâlnit niciodată o persoană care să spună „nu” călătoriilor, dar, după toate problemele întâmpinate în ultimele volume, m-am aşteptat ca familia Kidd să ia o scurtă pauză, să ascundă bagajele în şifonier şi să mărească distanţa dintre ei şi CIA, FBI, KGB, MI6 sau SHIELD. Gata cu poliţia, spionii şi conspiraţiile, măcar pentru câteva capitole. Am cerut pace, linişte şi armonie, dar am intrat, ca de obicei, într-o misiune secretă, având până şi costumaţia potrivită, de la hainele negre şi ochelarii cu viziune nocturnă, până la limbajul codat al spionilor (pe care încă nu-l stăpânesc).

De data aceasta, curiozitatea şi norocul îi poartă pe membrii familiei Kidd, reuniţi, entuziasmaţi şi mai apropiaţi ca niciodată, într-o escapadă friguroasă în Rusia, până pe treptele Muzeului de Artă Ermitaj, unde a avut loc unul dintre cele mai „şocante” jafuri din istoria artei. Patru tablouri au fost furate, spre durerea lui Beck, mare iubitoare de artă şi ilustratoarea acestui roman, scris în colaborare cu geamănul ei, Bick. Patru tablouri de o valoare aproape inestimabilă au dispărut: Madona Litta a lui Leonardo da Vinci, Cântăreţul la lăută de Caravaggio, Iudita a lui Giorgione şi Danaë de Rembrandt.

Misterele sunt provocări de nerefuzat pentru familia Kidd. Enigmele cer să fie elucidate, mai ales că indiciile sunt atent strecurate în faţa lor, plicuri ascunse chiar şi în ilustraţii de către Beck, cu iniţiala „I” strălucind ademenitor, o invitaţie periculoasă în necunoscut şi o capcană pregătită din timp de către o societate secretă, despre care s-a vorbit, se vorbeşte şi se va vorbi (probabil) întotdeauna: Iluminaţii.

„- Se zvoneşte că Iluminaţii sunt un grup restrâns de hoţi de obiecte de artă şi genii criminale, a spus Storm. Ei se consideră noua familie Medici. Bineînţeles, aceştia au fost o familie puternică şi au locuit în Florenţa cu câteva secole în urmă. Ei i-au sponsorizat pe artiştii Renaşterii şi, astfel, au deţinut cea mai spectaculoasă colecţie de picturi, sculpturi şi obiecte de artă din lume. Dar, spre deosebire de familia Medici, care plătea pentru obiectele de artă, Iluminaţii preferă să fure capodopere.”

Nevoiţi să se despartă, pentru a scăpa de cei care le vor răul sau încearcă să-i împiedice să găsească tablourile furate, membrii familiei Kidd intuiesc greşit intenţiile adversarilor şi sunt închişi pe nedrept în închisoare, în timp ce adevăraţii infractori se pregătesc de următoarea spargere.

Dar, dragi cititori, staţi liniştiţi, pentru că nu aveţi de ce să vă îngrijorați!

Beck şi Bick, când nu sunt ocupaţi cu declanşarea unei noi Tirade a Gemenilor, sunt neschimbaţi: se ceartă sau se contrazic aproape în fiecare capitol, apoi se împacă şi îşi cer scuze, jenaţi de „scenele” provocate. Legătura dintre gemeni are parte de ups and downs, dar, indiferent de părerile lor, mereu se vor sprijini şi se vor încuraja, mai ales când se află în pericol (vă rog să vă uitaţi din nou la copertă, pentru a-mi înţelege ironia). Poate că Bick este mereu suspicios (nu-l condamn) şi ar trebui să îşi ţină în frâu replicile acide, iar Beck este mult prea autoritară pentru vârsta ei, însă sunt copii isteţi şi curajoşi, ce luptă pentru familie, prietenie şi... recuperarea comorilor pierdute, bineînţeles.

Am crezut că Tommy s-a liniştit, dar ochii îi fug în continuare după fuste. Deşi toate personajele îl iau peste picior, făcând glume nu tocmai subtile în ceea ce priveşte IQ-ul lui, replicile lui de agăţat rămân la fel de spumoase şi de ridicole, părere pe care o împart cu toate cele 20-30 de fete de care se îndrăgosteşte în câteva sute de pagini. Nu îşi va uita gelul de păr şi zâmbetul de star de cinema, nu va înţelege sensul cuvântului „nu” şi nu se va aşeza la casa lui. Acesta este Tommy, fratele cel mare şi chipeş, cu inima veşnic frântă şi cu inimioare în loc de ochi. Adorabil.

Memoria fotografică a lui Storm declanşează din nou fulgere de invidie din partea mea. Enciclopedie pe două picioare, poliglot şi un geniu încă din scutece, Storm este un personaj formidabil şi o tânără plină de surprize, care a învăţat să se accepte, cu bune şi cu rele, şi să scape de complexul de inferioritate prezent în primele romane. Faţă de Beck, vârsta nu o împiedică să fie sinceră cu cei din jurul ei şi să spună TOT ce gândeşte, chiar şi celor cu o legitimaţie strălucitoare.

„- Ruşii nu sunt duşmanii noştri, a spus mama, cu vocea ei supercalmă, care, de fapt, este şi mai înfricoşătoare decât vocea ei furioasă. Nu există popoare rele, naţiuni rele. Nici ruşii nu sunt aşa. Nici nord-coreenii. Mereu e vorba doar despre un grup mic de imbecili dintr-o ţară. De obicei nişte indivizi bogaţi şi lacomi. Nu întotdeauna. Dar aşa e de obicei.”

Pe lângă Iluminaţi şi antagonişti noi, vă previn că o să vă reîntâlniţi cu un personaj foarte controversat, la fel de „alunecos” ca și până acum, lupi înfometaţi, Putini (da, da, se pare că Putin are clone), aventurile finalizându-se cu un mesaj important, atât din partea eroilor, cât şi a autorilor: Pământul este cea mai preţioasă comoară, dar noi nu ştim să o apreciem.

Ilustraţiile transformă volumul într-un „hibrid”, ceva între un roman pentru copii şi o bandă desenată, cu o grafică de excepţie şi situaţii amuzante, umorul autorilor pulsând chiar şi prin ingeniozitatea unor indicii pentru cititori, familiarizaţi cu alte serii ale celor doi, inside jokes pe care doar fanii adevăraţi le vor prinde din mers citit.

Ah, să nu uit: vă aşteaptă o surpriză şi o provocare la finalul romanului. Să nu trişaţi!

Mulţumesc editurii pentru roman!