Sărci

Recenzie: Îndrăzneşte iubeşti (Destine la limită #2) de Katie McGarry

06 Ianuarie 2017 ⋅

 

 

Editura: Epica

Anul apariției: 2015

Goodreads: 4.18

 

Ryan este pasionat de baseball şi de provocări. Viaţa lui se învârte în jurul jocului încă de când era mic. Este dedicat, serios şi hotărât să-şi îndeplinească visurile la care speră împreună cu părinţii săi. Sau, care sunt mai degrabă visurile lor, menite să fie îndeplinite de către el. Ryan este competitiv, iar asta îl face să-şi uite câteodată latura sensibilă, pe care nici nu prea crede că o are, şi să susţină că este capabil să facă orice își propune.

Atunci când este provocat de Chris, cel mai bun prieten al său, să facă rost de numărul fetei care tocmai intră la Taco Bell, Ryan crede cu desăvârşire că în două minute treaba va fi ca şi rezolvată. Dar nu şi de data aceasta. Ooo, Ryan, băiete! Ţi-ai găsit naşul! 

 

„- Pun pariu că pot.

Îşi smuceşte bărbia înainte.

-Nu poţi."

Beth este, pe de altă parte, situată într-un cu totul alt decor decât Ryan, iar acest lucru este mai mult decât vizibil. Fumează, se droghează împreună cu câțiva prieteni în subsolul mătuşii sale şi are grijă ca mama ei să rămână în viaţă. Primind un telefon în mijlocul nopţii, Elisabeth ajunge să-şi pescuiască mama din cârciumă. Când aceasta are o izbucnire violentă, înşfacă o bâtă şi sparge geamurile unei mașini. Singura parte nefavorabilă este că amantul mult iubit îi surprinde momentul de slăbiciune. Cum Beth ştie că el a mai lovit-o, este normal să se teamă şi să ia bâta, dorind să se apere. În aceeaşi secundă apare un poliţist, iar mama ei, presată de acest minunat Trent, nu poate să se opună vorbelor pe care el le susţine, rugând-o pe Beth să ia asupra ei incidentul pentru a nu ajunge să se descopere câte ilegalităţi făceau amândoi şi să sfârşească îngropaţi în închisoare. Fata se supune, însă în urma nopţii petrecute la secţie, lucrurile se schimbă. Mama ei a piredut custodia în favoarea unchiului lui Beth, Scott Risck, vedeta din industria baseballului despre care nici nu vrea să audă. Beth rezistă în casa lui Scott doar pentru faptul că el și-a facut negocierea clară: comportamentul exemplar al lui Beth înseamnă că mama ei este încă liberă.

Beth este mai mult decât speriată şi distrusă în urma maltratărilor din copilărie, tatăl ei având „grijă” să-şi rănească atât soția, cât și fiica. Odată ajunsă pe drumul greșit, mama ei nu mai poate să fie ajutată sau schimbată. Viciile sunt mult prea înrădăcinate și profunde: devin stiluri de viaţă. Bea ca să-şi înece amarul şi să uite de viaţa ei de doi bani, consumă droguri ca să poată trece cu vederea durerea fizică şi psihică în urma abuzurilor, se agață de fiica sa ca de ultima rază de soare, dar devine un impediment pentru ea..

Sigur îşi aminteşte toată lumea melodia lui The Weekend în colaborare cu Ed Sheeran - Dark Times. Ei bine, viaţa ei poate fi descrisă cu uşurinţă de versurile din refren. 

In my dark times, I'll be going back to the street

Promising everything I do not mean,

In my dark times, baby this is all I could be

Don't think my mother could love me for me

Nu-mi amintesc de o astfel de iubire, un personaj dispus să rişte atât de multe pentru mama ei, care să o iubească în ciuda tuturor lucrurilor rele care o definesc. Nu am mai întâlnit o asemenea legătură în altă carte, nu atât de profundă, nu o legătură care să mă fi lăsat mereu cu ochii în lacrimi şi nodul acela în gât, ştiind cât de multe suferea Beth.

Aşadar, purtând asemenea poveri pe umeri, Beth este conştientă că nu există ceva care să o asemene cu băiatul de la Taco Bell. El nu are un motiv ca să o placă, vrea doar să o folosească. Încrederea ei în oameni este atât de limitată pe cât îi este cercul restrâns de prieteni, rezumându-se la doi, maxim trei, tocmai de aceea durează o eternitate până când Beth poate să vadă că lumea încă are părţi frumoase, că există în continuare oameni buni şi salvare.

Faptul că Scott le face cunoștinţă celor doi, în mod întâmplător, nu ajută decât la complicarea lucrurilor. Ryan se ambiționează să câştige provocarea, iar Beth îl detestă din ce în ce mai tare. Din păcate pentru ea, Elisabeth este obligată să frecventeze acelaşi liceu ca și Ryan şi prietenii lui.

„- Încântat să te cunosc, zice Arogantul Băiat din Taco Bell, ca şi cum nu ne-am fi întâlnit niciodată.

Poate că nici nu-şi aminteşte. Sportivii, de obicei, nu sunt inteligenţi. Muşchii le devorează creierul.

- Cred că faci caterincă de mine, ce dracu'?"

O reîntâlneste pe Lacy, prietena ei cea mai bună din copilărie. Beth îşi aminteşte când era necăjită de fetiţele care aveau rochiţe mai frumoase ca ea şi care vedeau toate imperfecţișnile, găurile şi petele hainelor ei, momente în care pojghiţa de perfecţiune pe care încerca să o creeze dispărea brusc. Părinţii ei erau prea preocupaţi să cumpere droguri; nu contau rochiţele de fetiţe, ceea ce este o amintire mai mult decât dureroasă şi înduioşătoare. Lacy nu s-a integrat în colectivitatea de mici prinţese, aşa că au devenit apropiate. După seara cu incidentul care a schimbat viața lui Beth, Lacy i-a aflat secretele, dar nu le-a dezvăluit vreodată. Lacy recunoaşte că este mai mult decât fericită că îşi poate recupera prietena cea mai bună. Deşi ar vrea să se bucure, şi, pentru o secundă o face, lui Beth îi este prea teamă şi nu crede că poate să dea frâu liber emoțiilor care o copleșesc.

„Lacy îmi invadează spaţiul şi îmi şopteşte:

- Mă bucur că te-ai întors, Beth.

O fâşie de speranţă se furişează dincolo de zidurile mele, dar trântesc la loc toate uşile deschise. Emoţiile fac rău, oamenii care mă fac să simt sunt şi mai răi. Îmi caut tihna în împietrirea din interiorul meu. Dacă nu simt, nu sufăr."

Familia lui Ryan, cu toate că pare perfectă, este un dezastru din cauza diferenţelor de opinie şi a mândriei. După ce fratele mai mare al lui Ryan, Mark, a mărturisit că este gay, familia pur şi simplu s-a dezmembrat. Tatăl lui şi-a exprimat dezacordul, mama lui îşi iubea fiul, dar nu a putut să se opună soţului ei, iar Ryan doar l-a implorat să rămână şi să lupte pentru cauza lui. Blocat între o furtună care pare că se extinde, ambii părinţi pun presiune pe umerii lui: tatăl vrea să fie cel mai bun în ceea ce practică, iar mama îl roagă să aibă o prezenţă impecabilă în societate şi să păstreze aparenţele.

În ciuda a tot ceea ce se întâmplă, Ryan se descarcă prin scris, rezolvându-şi referatul de vacanţă. Povestea nu doar că îl eliberează, dar îl ajută să conștientizeze faptul că poate există şi alte lucruri la care este bun în viaţă, nu doar la baseball şi la provocări. Fiind lăudat de către profesoară şi reuşind să se califice într-o etapă importantă la concursul la care fusese înscris, Ryan oscilează între dorinţa de încerca ceva nou, care îi dezvoltă o altă latură şi aproape că o simte ca pe ceva natural, şi între datoria de a participa la meciuri şi de a revanşa astfel toate sacrificiile părinţilor lui.            

Întâlnirea lui cu Beth complică şi mai tare lucrurile, deoarece îşi doreşte să câştige, provocarea fiind modificată. El devine conștient că lucrurile au evoluat, că este mai mult decât o provocare şi că sentimentele pe care începe să le aibă pentru Beth şi felul în care reuşeşte să o citească, îl fac să se îndrăgostească de ea.

Încearcă să-i afle trecutul şi să ajute la repararea rănilor pe care Beth încă le poartă cu ea. Cunoscându-l mai îndeaproape şi descoperindu-i laturile sensibile, responsabile, atente, nu ştie dacă să fie într-atât de fascinată pe cât se simte, şi să se îndrăgostească de el, sau să-i fie teamă de ideea că există în continuare atât de multe care vor să îi despartă. Cu toate că începe să-şi formeze rădăcinile în orasul care i-a fost iniţial casă, alături de Ryan şi de prietenii lui, alături de Lacy şi sub îndrumarea lui Scott, Beth tot se simte de parcă ar fi închisă şi doreşte doar să-şi obţină libertatea prin orice mijloace posibile, doar că nu înţelege că fuga în alt colţ de lume nu va şterge toate câte s-au întâmplat şi eliberarea ei sufletească nu constă în fugă.

Alcătuind cuplul imperfect de perfect, Ryan si Beth ajung să fie împreuna împotriva tuturor care ar vrea să îi despartă, inclusiv împotriva propriilor temeri și nesiguranțe.

O poveste care fascinează şi cucereşte din atât de multe şi complicate perspective. O realitate crudă şi dureroasă despre familii, despre cum se dezbină şi cum pierd până la capăt şi ceea ce au avut mai frumos, cât şi despre consecinţele tuturor acestora, care ajung să se răsfrângă asupra copiilor. Părinţi care îşi impun propriile dorinţe copiilor lor şi aşteaptă să le fie îndeplinite. Oameni care nu oferă iubire şi grijă, dar aşteaptă să primească. Poveşti din trecut care se reactualizează cu îngrozitoare noutăţi şi inimi care nu pot ţine pasul cu numărul cicatricilor. Nevoia de a avea pe cineva care să te ridice şi de a reuşi să te ridici prin puterea iubirii. Curajul de a te descoperi cu totul înainte să decizi ce este mai bun pentru tine şi bucuria de a afla o latură mai mult decât importantă a ta. Trebuinţa de a cunoaşte libertatea sufletească şi liniştea interioară de care oricine are nevoie.

O carte care prezintă două personaje parcă stând în oglindă, dar care, cu toate că au părțile inimii într-atât de fragmentate, reuşesc să se potrivească perfect. O fată făcută din colţuri tăioase şi neîncredere şi un băiat încercând să se ridice la lumină şi să o tragă şi pe ea la suprafaţă. O poveste care depăşeşte barierele normale şi care îţi demonstrează că niciodată nu e bine să te desconsideri şi să pui la îndoială ceea ce alţii reuşesc să vadă frumos la tine. O carte care te îndrumă, arată, cucereşte, intrigă şi învaţă! Ceva ce o să rămână mult timp în sufletul tău şi care îţi va arăta o iubire minunată, imperfect de minunată. 

Mulțumesc editurii Epica pentru roman!