Sărci

Recenzie: Cheia de bronz de Holly Black și Cassandra Clare (Magisterium #3)

Fantasy-c
22 Martie 2017 ⋅

 

Editura: Grupul Editorial Corint (Corint Junior)

Anul apariției: 2016

Goodreads: 4.2

        

Magisterium este una dintre puținele serii care reușeste să îmi ofere acea senzație de confort și de dependență, până în punctul în care ajung să pierd noțiunea timpului, să nu îmi respect toate angajamentele și să prefer să mă teleportez în lumea celor trei eroi cu puteri incredibile, în locul unei alte metode de relaxare.

Colaborarea celor două autoare, Holly Black și Cassandra Clare, este desăvârșită. În Testul fierului, lumea pe care Magisterium o prezenta abia lua naștere în fața cititorilor. În Mănușa de aramă, au avut ocazia să cunoască mai bine personajele și să se pregătească pentru aventurile cutremurătoare din Cheia de bronz. În acest volum, personajele sunt aproape de nerecunoscut; vor fi percepute diferit de către cititori, care au oportunitatea de a le cunoaște în profunzime mentalitatea și de a participa la acțiune, alături de Call, Aaron și Tamara, având șansa de a dezlega aceleași mistere ca și ei

În Cheia de bronz, toți știm că Magisterium se poate lăuda cu doi Makari curajoși și dornici să facă lumea un loc mai bun. Puțini sunt cei care cunosc adevărata poveste din spatele zâmbetelor afișate de fațadă, a umerilor îngreunați de presiunea publicului și a bărbiei ridicate cu încăpățânare înaintea unui drum de pe care niciunul dintre cei trei nu se mai poate abate acum. Cu toate că sunt doi, că fiecare este contragreutatea celuilalt, asta nu îi determină pe Call și pe Aaron să fie distrași de la adevărata lor misiune și de a încerca să afle cine ar putea să le dorească răul.

Prin atașamentul pe care îl au unul față de celălalt, prin dedicare și prin încredere, cei doi băieți ajung să își apere spatele, să fie mereu gata să se salveze unul pe celălalt și să își descopere drumul spre înțelepciune, ceea ce nu este deloc ușor. Fiind mai mereu în centrul atenției, nu au puterea de a înțelege cine le este aproape și cine nu sau cine le vrea cu adevărat binele, astfel încât ajung să fie suspicioși, temători și, uneori, exagerat de vigilenți.

La început, se pare că Tamara este dată puțin la o parte, deoarece totul se învârte în jurul Makarilor, dar acest lucru nu face decât să întregească personalitatea tinerei domnișoare, care își păstrează gândirea logică, fermitatea, ea fiind un element esențial în întreaga în drumul lor spre izbândă. Tamara își depășește condiția de elev obișnuit, cu toate că nu are puteri extraordinare și nu este un Makar. Ea excelează și cucerește, prin felul ei de a fi, prin perseverența cu care ține pasul și încearcă să își protejeze prietenii.

Acțiunea este mai complexă și confictele sunt mascate cât mai realist, astfel încât cititorul trebuie să își mențină atenția la cel mai înalt nivel ca să poată prinde firul investigațiilor făcute de Call, Aaron și Tamara. Povestea este acum și mai complicată, copiii se aventurează în povești false, în cele mai multe dintre cazuri, depășindu-și limitele și încălcând principalele reguli de la Magisterium.            

„Nu reacționă nici la îngheț, nici la „Sesam deschide-te” și nici la vraja de deschidere pe care Tamare o folosise la cuștile din satul Ordinului Dezordinii. Stătea acolo și se uita la ei... ca o ușă.” 

Autoarele păstrează atmosfera de liceu, pe lângă acele personajele tinere, „speficice”, care încă greșesc sau încearcă să pară ceea ce nu sunt; ascund, bârfesc și mint dacă este nevoie să își salveze statutul social. Unul dintre aceste cazuri este cel al lui Jasper, care ajunge să nu se remarce prin eroism sau talentul său în tainele magiei, ci prin încercările lui constante de a părea ceea ce nu este, superioritatea sa înnăscută fiindu-i alături chiar și atunci când este vorba de iubire. Umorul este nelipsit, lumea pe care cele două autoare o colorează este scăldată în sarcasmul personajelor, în comicul de situație sau de limbaj, în acele momente în care o să poți să fii din nou copil, alături de ele.

„- În primul rând, spuse Jasper, încruntându-se la Call care, în mod vădit, nu aprecia înțelepciunea pe cale să fie împărtășită, atunci când îi vorbești unei fete, privește-o drept în ochi. Și să nu clipești. Este foarte important.

- Păi și nu încep să-ți lăcrimeze ochii? întrebă Aaron.

- Nu și dacă o faci cum trebuie, recplică Jasper, cu înțeles.

Call se întreba ce putea să însemne asta. Să dispui de o a treia pleoapă, ca o șopârlă?”

Call, fiind personaj principal, este cel care suferă cele mai multe transformări. Este conștient că nu poate să își păstreze statutul de elev decât prin minciunile care i-au construit o imagine „normală” în fața celorlalți. În cele din urmă, alege să se încreadă doar în câteva persoane, în oamenii pe care îi are alături, înțelegând iubirea complicată și ciudat de explicat a tatălui său, prietenia lui Aaron și a Tamarei, bunăvoința maestrului Rufus de a-l ajuta să evolueze și să depășească pericolele ce îl pândesc.

Cu toate acestea, tânărul începe să se simtă din ce în ce mai amenințat. Este bântuit de suspiciuni, are momente în care se acuză pentru ceea ce gândește, dar își păstrează cu fermitate ideile pe care le investighează uneori în tăcere, mai ales pe cele care întrec măsura și cad spre ridicol. Se redescoperă și se întreabă în fiecare zi dacă el este doar sufletul care nu a fost menit să poarte amprenta răului sau dacă încă nu a aflat de propria latură malefică, atâta timp cât există o mulțime de dovezi care să ateste întâmplările produse. În acest volum, Call face pași spre maturizare. Înțelege și ascultă cu atenție. Reține și se străduiește să pună în aplicare. Se bucură și suferă, toate într-un amestec care poartă semnătura elegantă a unor autoare talentate.

„- Dacă te răzgândești, știi cum să dai de mine, spuse, după care îl îmbrățișă strâns, cam prea strâns, făcându-l pe Call să se teamă pentru coastele lui.

- Pa, tată, chițăi Call” 

Cheia de bronz este un volum pe care cititorii vor fi încântați să îl aibă în bibliotecă, atât pentru amintirea copilăriei și a cărților care ne-au făcut mari, cât și pentru a mai trăi încă o dată prin ochii unui puști care, atunci când deschide volumul, se alătură celor trei buni prieteni în călătoria lor magică.

Mulțumesc editurii pentru carte!