Sărci

Recenzie: Vassa și Noaptea de Sarah Porter

Fantasy-c
20 Iunie 2017 ⋅

 

Editura: Nemira (Nemira Young Adult)

Anul apariţiei: 2017

Goodreads: 3.44

„Noaptea te vede, Vassa. Noaptea te cunoaşte.”

Din când în când, simt când o carte este potrivită pentru mine. Poate că are o copertă ce sfidează imaginaţia cititorului, o formă de artă modernă, uşor abstractă, de o frumuseţe ce răzbate pe parcurs, nu de la prima privire. Sau un personaj intrigant şi viclean, imposibil de catalogat drept erou sau antagonist, cu o înfăţişare ce surprinde şi şochează, un intrus în sfera fantasticului. Poate m-a fermecat un fragment citit dintr-o suflare, dar o suflare atât de îndelungată, încât ai uitat dacă e zi sau noapte, dacă eşti copil sau adult, dacă ieri a devenit azi sau dacă timpul s-a oprit. Dacă mica mea introducere ţi s-a părut neobişnuită, nu ştiu dacă eşti pregătit să citeşti Vassa şi Noaptea.

Înainte să citesc romanul, am căutat povestea rusească Vasilisa cea Frumoasă, sursa de inspiraţie a autoarei Sarah Porter. Cu câteva idei în minte şi cu o viziune mai mult sau mai puţin clară a temelor surprinse în folclorul rusesc, am păşit în miez de noapte pe străzile din Brooklyn, unde magia a învins logica. Dar nu orice formă de magie: nu te gândi la vrăji de bază, blesteme sau la incantaţii şoptite la o răscruce de drumuri. Uită de legi şi de norme, de reguli şi de ordine, pentru că nimic şi nimeni nu este ceea ce pare.

„- Somnul e mai mare decât orice noapte. E îndeajuns de mare să umple mintea. E mai adânc decât orice noapte. Aşa că până şi noaptea se poate pierde în el.”

Noaptea stăpâneşte oraşul. Îl posedă, îl controlează, îl transformă. Zilele sunt din ce în ce mai scurte, ore preţioase de lumină şi de libertate, de activităţi cotidiene, o undă de normalitate în haosul ce se răspândeşte la apus. Întunericul este slujitorul nopţii, însă nu ascunde crimele ce sunt săvârşite sub protecţia sa, nu ascunde sângele ce se îmbină cu primii fulgi de nea, marcând un nou sacrificiu, o nouă pedeapsă, o nouă jertfă.

Începutul romanului o să îţi amintească de Cenuşăreasa. Vassa nu este foarte apropiată de mama ei vitregă, dar nici nu încearcă să îi obţină aprobarea sau afecţiunea. E conştientă de „statutul” pe care îl are în casă, de faptele comise de tatăl ei, însă asta nu o împiedică să spună întotdeauna ceea ce gândeşte sau să tempereze neînţelegerile dintre ea şi surorile ei vitrege, pentru a menţine o atmosferă „decentă” în micul lor apartament.

„- Mă întreb ce ar trebui să fac ca să le provoc tuturor o amnezie totală. Ceva suficient de rău încât să mă uite complet şi să uite chiar şi ce am făcut pentru a-i face să uite. Poate că ar şti că a existat cineva cu numele meu, dar totul ar fi destul de vag... Nu pare uşor.”

Dacă îţi plac personajele vulcanice şi imprevizibile, Vassa Lisa Lowenstein este eroina YA pe care o căutai. A moştenit trăsăturile delicate ale mamei sale, însă ea nu se consideră frumoasă. Nuanţele ce se împletesc în părul Vassei accentuează firea ei rebelă, nepăsarea cu care acceptă criticile sau privirile admirative ale celor din jur, dar şi teama nerostită de a rămâne neînţeleasă, fără prieteni alături de care să îşi petreacă timpul. Vassa nu este apropiată de surorile ei, dar are o prietenă, un cadou din partea mamei ei, înainte să moară. Problema? Erg este o păpuşă de lemn. Şi mănâncă foarte foarte foarte mult.

Discuţiile dintre Vassa şi Erg au fost delicioase: spumoase şi ironice, umor negru de calitate şi replici acide, o dispută ce ocoleşte spirala infinitului, dar care are tendinţa să fie atemporală, pentru că uiţi când neînţelegerile încep şi nu ai nicio idee când sau cum s-au terminat. Legătura dintre o tânără pierdută şi o păpuşă ironică de lemn este greu de descris: pe de-o parte, sunt prietene bune, două surori ce se protejează şi se respectă (atunci când îşi amintesc cât de mult ţin una la cealaltă), dar relaţia lor este mai complexă de atât. Erg este busola Vassei: o învaţă şi o sfătuieşte, deși evită răspunsurile directe și vorbește exagerat de mult în ghicitori, o ceartă cu fiecare ocazie primită, când are impresia că este ignorată sau cuvintele ei nu au niciun efect asupra Vassei. Prietenia lor este frumoasă şi emoţionantă (mai ales prin absenţa clişeelor), complicată până la absurd, însă iubirea există, chiar dacă trebuie să foloseşti lupa pentru a o surprinde sau să citeşti de câteva ori discuţiile dintre cele două pentru a-ţi da seama când a avut loc schimbarea, când una dintre ele a renunţat la dispută şi a ameliorat conflictul.

O provocare inocen se transformă într-o sentinţă la moarte.

Vassa ştie că nu trebuie să se apropie de magazinele BY’s, însă este mult prea târziu ca să se răzgândească. Melodia răsună de pe buzele ei şi magazinul se opreşte din dans şi coboară lin de pe bolta cerească, oprindu-se în faţa ei, cu uşa de la intrare larg deschisă. Da, ai citit corect. Nu, nu am greşit. Magazinul poate să zboare, să danseze. Este viu şi caută clienţi, oameni curajoşi, îndrăzneţi sau proști, ce nu se sperie atât de uşor de magie.

„În mijlocul cercului alcătuit de ţepuşe, BY’s dansează. [...] Laturile portocalii de plastic aruncă neîntrerupt văpăi incandescente, la care nu te poţi uita, iar razele care săgetează ferestrele din sticlă incasabilă se apleacă şi zgârie asfaltul. Ca şi când ar fi lanterne. Căutând mereu pe cineva. Clădirea portocalie se îndoaie, făcând o piruetă spectaculoasă înainte, un trapez distorsionat de lumină se repede la picioarele mele, apoi văd că nu toate ţepuşele sunt împodobite cu câte un cap.

Nu: mai este exact una goală.”

Parcarea este înconjurată de pari înalţi, în vârful cărora sunt fixate capetele celor care au îndrăznit să-l fure pe Babs, proprietarul magazinului. Vassa recunoaşte una dintre victime, unul dintre chipurile care o privesc, în timp ce se apropie de BY’s. Ar putea să se întoarcă şi să fugă, însă Erg se împotrivește. Trebuie să intre în magazin, să cumpere becurile cerute de sora ei şi să supravieţuiască. Din păcate, nu este atât de uşor.

Toate personajele sunt ciudate: ştiu, termenul nu are o rezonanţă plăcută, dar, în acest caz, este cel mai potrivit. Magia este periculoasă, dar în Vassa şi Noaptea este nocivă, toxică. Liberă. Se îmbină cu personajele, le alternează trăsăturile, le corupe dorinţele şi sentimentele, până în punctul în care îşi pierd umanitatea. Sunt personaje incomplete, din bucăţi, înfricoşătoare şi absurde. Nu pot vorbi despre ele fără să dau spoilere, însă o să rămâi şocat şi bulversat de la „prima întâlnire”. Şi te invidiez, pentru că eu nu pot să le uit şi nu mai am voie să păşesc într-un magazin BY’s.

„Mă abat de la plan, spunând prea mult; într-o noapte atât de adâncă şi stranie ca aceasta, graniţele încep să se şteargă. Stacojiul scânteietor începe să se risipească şi întunericul nemărginit mă face să-mi vină greu să cred că vreunul din noi îşi va mai aminti dimineaţa vreun cuvânt din această conversaţie şi oricum voi fi moartă înainte de micul dejun. Ceea ce face noaptea aceasta specială, dar, chiar şi aşa, ar fi trebuit să trecem de mult la alt subiect.”

Sursă: aici

Poveştile de dragoste nu pot să lipsească din romanele YA, dar romance-ul din Vassa şi Noaptea nu are termen de comparaţie. Atracţia dintre personaje este bizară, ceva între fascinaţie, curiozitate şi dorinţă. Nu este profundă şi exagerată (romanul are doar puţin peste 300 de pagini), dar te captivează şi te intrigă prin prezenţa lui. Se roteşte în cerc în jurul magazinului, fără oprire, pe o motocicletă neagră, cu chipul acoperit de cască. Nu vorbeşte. Se fereşte de Vassa, însă îi este mereu prezent în gânduri. Aliat sau duşman? Prizonier sau complice?

Stilul autoarei are o tentă lirică. Imaginile pe care le pictează iau diferite forme: uneori, este o artă imposibil de privit, ce „vorbeşte” despre durere şi moarte, în tonuri de roşu, alb şi negru. Apoi, într-o fulgerare de lumină şi de pene, atmosfera se schimbă. Poţi auzi zgomotul scos de un motor în depărtare, dar peisajul e diferit: culori deschise, vraja unei ninsori, ce şterge păcatele comise în timpul nopţii, glasuri străine şi ocrotitoare, ce o împing pe Vassa înapoi în realitate, departe de visul ce îi este oferit, unde este în siguranţă şi iubită.

„Noaptea mă înfăşoară în foşnetul fiinţelor întunecate şi în caligrafia lunii răsfrânte în băltoacele din rigolă. Atingerea sa este rece, umedă şi atât de delicată, încât aproape cred că pielea mi s-ar putea lichefia în interiorul ei.”

Vassa şi Noaptea este o provocare pentru cititori, o călătorie haotică şi neprevăzută într-un Brooklyn corupt de magie. Nu este un basm sau o legendă, ci un roman YA original şi spectaculos de întunecat, unde logica nu are putere, iar imaginaţia este liberă şi descătuşată.

Mulțumesc Editurii Nemira pentru acest roman minunat!