Sărci

Recenzie: Lunea începe sâmbăta de Arkadi & Boris Strugațki

SF-c
19 Februarie 2017 ⋅
Olaf

 

Editura: Nemira (Nautilus Science Fiction)

Anul apariției: 2017

Goodreads: 4.33

 

„- Dar dumneavoastră credeți în fantome? îl întrebă unul dintre ascultători pe lector.

- Bineînțeles că nu, răspunse lectorul și se topi încet în văzduh.”

Întâmplare adevărată

Nu am citit prea mulți autori ruși. Nici măcar mulți autori ruși. Nici măcar autori ruși. Doar unul, acolo. Așa că m-a atras ideea de a încerca o nouă apariție (care, am aflat ulterior, nici măcar nu era nouă. Lunea începe sâmbăta a fost scrisă în 1965, cred că se presupune că ar fi trebuit să știu asta, dar n-aveam nici cea mai mică idee), mai ales că mi-a plăcut coperta și m-am gândit că trebuie să fie ceva de capul romanului. În recenzii, pe Goodreads, citeam că este o critică la adresa comunismului și a Uniunii Sovietice, scrisă într-un mod... deosebit, într-o atmosferă alertă. De primele părți nu m-am prins, ce-i drept, și am rămas doar cu „alertă”.

De multe ori constat, la finalul unei lecturi, că ce am terminat de citit este prea prost pentru mine. De multe ori, știu ce să critic. Pot spune că dezvoltarea personajelor a fost inexistentă, că stilul scrierii a fost greoi sau prea dinamic, că lumea conturată nu este suficient de... ei bine, conturată. Pot spune clar, la final, că nu mi-a plăcut. În aceeași manieră, de numeroase dăți, constat că eu sunt prea prost pentru o carte (cu toate că numărul acestor întâmplări e considerabil mai mic, dat fiind că nu prea citesc clasici, ci cărți care-mi sunt accesibile. Cred că e o problemă, dar asta pentru altă dată) și rămân cu un gust amar din pricina proprie-mi inculturi. Cam așa mi s-a întâmplat la Mândrie și Prejudecată și la Luna Ucigașă, dar asta nu înseamnă că nu le pot aprecia valoarea incontestabilă (ciudată asociere, totuși).

„Pe firmă stătea scris: „A.S. URSS. CANCI.” M-am dus până în mijlocul străzii: mda, un etaj cu zece ferestre și nici măcar o ușă. Iar în stânga și în dreapta, lipite stau „coșmeliile”. „CANCI”, m-am gândit. „Centrul de Analiză a... NCI? Ce-o însemna? Necesar de Contrapondere Înarmată? Nelegiuitele Corporații Intercontinentale? Coliba pe picioare de găină”, m-am gândit, „este chiar muzeul acestui CANCI. Pesemne că tovarășii mei de drum sunt tot de aici. Și cei de la ceainărie, tot așa...”

Ei bine, acum că am terminat Lunea începe sâmbăta, trec prin ceva destul de diferit și deranjant. Nu știu dacă eu sunt cel prost sau cartea e cea proastă. Nu știu de ce mare parte din recenziile pe care le-am citit sunt pozitive, foarte pozitive. Simt că am citit altă carte față de restul publicului. Sunt derutat. Sunt speriat. Sunt supărat.

„Făcându-și loc printre colegi, comandoul special al spiridușilor vidanjori se îndreptă grabnic către mine.”

Citatul de mai sus v-a făcut confuzi? Ghiciți ce, aceasta este pesemne cea mai inteligibilă frază din tot romanul. Știuci vorbitoare, bătrâne cămătărese, un Centru de Analiză a Noțiunilor Cabalistice Inexplicabile (CANCI), o colibă cu picioare de găină, capre care merită propriile replici, personaje principale care vorbesc mai puțin decât știuca în speță. Propoziții care încep într-un moment în timp și care se termină cu săptămâni mai târziu. Science Fiction rus. Nu, ceva nu se leagă. Nu citesc eu prea mult science fiction, dar nu cred că așa ar trebui să arate.

„Mă întrebați

Ce consider a fi

Suprema fericire pe pământ?

Două lucruri:

Să-mi schimb starea de suflet, uite, la fel de ușor

Cum aș schimba schillingii pe-un penny

Și

Să aud cântecul

Tinerei fete

Dar nu pe drumul meu, ci după ce

A învățat de la mine care-i e propriul drum.”

- N-am priceput nimic, recunoscu Roman. Dați-mi să mă uit și eu.

Serios? Din asta nu ai priceput nimic? Este singurul fragment care mi-a stârnit câtuși de puțin interesul pentru acest roman... bulversant. Oare acesta e și scopul paragrafului? Să arate că, în lumea descrisă în carte, normalul a devenit de neînțeles, dominat de tot ce este bizar? O presupunere total aleatorie. Poate că nu înseamnă nimic, dar m-aș simți bine dacă ar fi adevărat.

Sunt mai mult ca sigur că mă înșel, și că there’s a deeper meaning I can’t grasp just yet, că trebuia să citesc cu mai multă atenție cartea, că există un element pe care l-am ratat, unul care să schimbe concepția mea asupra cărții, să mă ducă pe drumul cel bun spre înțelegerea ei. Posibil ca, peste câțiva ani, să recitesc romanul și să pricep tot ce se spune aici. Cert este că până la momentul actual nu am înțeles nimic, nu am putut să nu sar fragmente întregi, prea wtf pentru psihicul meu, pentru sănătatea mea mintală. De asemenea, cu cât trec orele, cu atât devin mai furios, și tind să cred că nu e vina mea, ci a cărții. Data viitoare o să-mi amintesc să nu mai amestec Rusia, rușii și SF-ul.

Mulțumesc editurii pentru acest roman, și felicitări câștigătorului cărților! (și succes în descifrarea lor; îți va trebui)