Sărci

Cronică: Moana (2016)

Animație
28 Noiembrie 2016 ⋅

 

IMDb: 8.3

Distribuitor român: Forum Film România

 

Moana (sau Vaiana, cum este cunoscut în multe țări europene) e cel mai recent film Disney care a aterizat pe marile ecrane din România. E de asemena primul film Disney care, deși e construit în jurul unui personaj de sex feminin, nu implică o poveste de dragoste.

Motivul pentru care filmul are titlul ăsta alternativ este, conform Wikipedia, dorința de a evita un conflict de trademark. Daaarrr mai departe continuă și cu faptul că în Italia, filmul e tradus ca Oceania, ca să evite orice legătură cu actrița porno Moana Pozzi. BAM! Pariu că la asta nu se aștepta multă lume când a dat click pe un articol despre un film Disney. Și voi, restul, ew.

Mesajul e minunat – poți să exiști ca fată și să realizezi lucruri mărețe și fără să depinzi de un băiat sau să trebuiască neapărat să-ți găsești alesul. În contextul în care fetițele sunt încurajate să aspire la talii de Elsa și învățate că depind de un prinț ca să aibă parte de stabilitate și siguranță, Vaiana transmite un mesaj puternic cum că fetele nu doar că pot să fie independente, dar pot chiar să fie în roluri de conducere: de conducere a tribului în care au crescut sau, mai important, a propriei vieți. Protagonista noastră, Vaiana, trebuie să ia locul tatălui ei și să-și conducă tribul mai departe, însă când insula pe care locuiesc începe să moară, pleacă într-o călătorie inițiatică de salvare a insulei și a lumii întregi. Pe drum i se alătură Maui, un semizeu arogant pe care Vaiana îl aduce pe calea cea dreaptă cu intențiile ei pure de a-și salva poporul de întunericul mitic.

Vaiana dă ascultare chemării pe care o simte de când era mică și pleacă pe ocean, dincolo de recif, să îl găsească pe Maui, semizeul care a furat inima lui Te Fiti, zeița aflată la originea tuturor lucrurilor. Un pic de putere magică, un prieten tembel – ok, doi – și un final fericit, și ai rețeta succesului clasic Disney.

Ceea ce deosebește însă cu adevărat filmul ăsta de restul animațiilor Disney e faptul că la Vaiana nu am plâns numai la finalul emoționant, fericit și plin de învățături, ci pe tot parcursul filmului, de câte ori începeau să cânte. Asta pentru că persoana însărcinată cu traducerile cântecelor ori a uitat, ori și-a pierdut toate bunurile într-un accident de tipul „mi-a mâncat câinele tema” și le-a făcut pe genunchi, cum îți faci temele la o materie la care proful verifică tema unui elev din 30 și deci ai șanse reduse să te asculte tocmai pe tine la temă. Numai că SURPRIZĂ, aici îți verifică temele zeci de mii de copii – sau dacă articolul ăsta își face treaba, zeci de copii.

Nu știu dacă mai e o surpriză pentru cineva, dar în animațiile Disney se cântă mult. Și să strici experiența asta în așa hal pentru niște copii care nici măcar n-au opțiunea să vadă filmul subtitrat cred că se încadrează cu un pic de efort la violență asupra unor minori. Aș vrea să zic că am ieșit din sală cu măcar UN CÂNTEC blocat în minte, ceea ce chiar n-ar fi greu, pentru că m-am trezit în repetate rânduri în minte cu sunetul pe care îl rulează autobuzele RATB înainte să anunțe ce stație urmează, dar din păcate nu-i cazul. Pentru că sunt traduceri slabe, cu rime forțate și cu nimic memorabil.

După finalul filmului, am mai rămas cateva minute în sală în timp ce rulau creditele, pentru că au pus varianta originală a melodiei pe care o cântă Vaiana când părăsește insula și era atâââât de frumoasă, puternică și catchy. A fost ca și cum aș fi ascultat-o pe Whitney Houston, după ce tocmai m-am uitat la clipul ăsta:

Filmul are nota 8.3 pe IMDb și e bine de văzut cu copiii, din două motive:

1. Ca să înțeleagă că fetele pot să fie eroine și altfel decât prin asocierea de cuvinte „mamă-eroină”;

2. Ca să înțeleagă că dacă ajung în ipostaza de a fi responsabili de traducerea cântecelor dintr-un film Disney și fac treabă de mântuială, o să aibă pe conștiință dezamăgirea multor copii.