Sărci

Cronică: Nerve (2016)

15 Septembrie 2016 ⋅

 

IMDb: 7.0

Distribuitor român: Freeman Entertainment

Recenzia romanului: aici

Are you a Watcher? Or a Player?

Îmi plac provocările.

Am tendinţa de a încheia pariuri neconvenţionale cu cei mai buni prieteni, prilej cu care primesc pedepse mai mult sau mai puţin „decente”, dar, în momentul în care aleg adevărul, îmi dau seama că jocul nu mai este amuzant, iar distracţia scade treptat, până când este înlocuită de o realitate amăgitoare şi înşelătoare, pe care fiecare dintre noi vrea să o evite cu orice preţ. Pe scurt, întotdeauna vom prefera ficţiunea, chiar şi atunci când atingem punctul de echilibru şi avem impresia că totul are o rezolvare.

Nerve are „harul” de a ne arăta că nu se întâmplă mereu aşa.

 

Cu cartea „proaspăt” citită, timp de o oră şi jumătate, am fost un Watcher. Un observator care nu a avut aşteptări foarte mari de la Emma Roberts sau Dave Franco (sunt departe pe lista cu actori favoriţi), dar care a fost surprins de dinamica dintre cei doi actori, care au reuşit să îmi menţină interesul ridicat pe toată durata filmului, chiar dacă au fost momente când am simţit nevoia să îmi dau ochii peste cap sau „să semnalizez” o discrepanţă în scenariu.

Adoptând strategia aleasă de producător şi de scenarist (ştergem toată acţiunea din carte şi păstrăm doar numele personajelor), nu am privit Nerve cu un ochi critic, pregătită să comentez diferenţele. Am uitat de roman şi am acceptat o provocare mai specială, una în care nu aveam voie să intervin sau să ofer o soluţie. Eh, e greu să treci de la jucător la observator.

Vee, pe numele ei original Venus, este adolescenta care se pierde în mulţime. Nu îndrăzneşte să îşi contrazică mama şi nu are curajul să îi împărtăşească visurile, de teama unei respingeri sau a unui eventual conflict. E timidă, retrasă, are un grup mic de prieteni, care par mai mult să o accepte, în loc să o placă, cu excepţia lui Tommy (Miles Heizer – pe care o să îl vedem în adaptarea romanului Cele treispreze motive, apărut tot la grupul editorial Corint), care e îndrăgostit de ea, însă se mulţumeşte cu statutul de amic, fără să pară deranjat de vederea pe care o are spre tabăra „friendzoned for life”.

La polul opus, cea mai bună prietenă a ei, Sydney (Emily Meade – The Leftovers), vrea să fie „la femme fatale”, însă este doar o adolescentă lipsită de inhibiţii, cu un stil vestimentar unic (mie mi-ar fi ruşine să ies îmbrăcată aşa, dar nu le-am avut vreodată cu moda), tânăra excentrică şi senzuală (bine, încearcă să fie senzuală), care e dispusă să îndeplinească orice dorinţă a stalkerilor fanilor ei, ca să ajungă în marea finală Nerve.

După o dispută puerilă (*insert vedeta echipei de fotbal*), Vee decide că nu mai vrea să fie fata simplă şi plictisitoare, care se teme să părăsească „zona de confort”. Două click-uri mai târziu, acceptă prima ei provocare Nerve, iar „soarta” o ajută să-l întâlnească pe c(h)arismaticul Ian, un tânăr chipeş, cu un secret uşor previzibil, dacă eşti atent la film şi nu te laşi distras de rânjetul lui Franco (şi cum eu nu sunt fană, nu am avut problema asta).

După cum am spus mai sus, am fost surprinsă de cât de mult mi-a plăcut dinamica dintre Emma Roberts şi Dave Franco. Sunt sigură că actorii s-au distrat foarte mult pe platourile de filmare, pentru că au fost mereu energici şi veseli, fără să pară falşi sau să creeze iluzia că interpretează un rol, un alt nume, un alt film pe care să-l adauge la portofoliu. S-au regăsit în personaje, au fost relaxaţi şi m-au amuzat, mai ales când au alergat în lenjerie intimă într-un magazin cu preţuri piperate, „ca să nu atragă atenţia” şi să evite să fie arestaţi. Oh, ironia.

Provocările pe care le au de îndeplinit sfidează legile bunului simţ, iar majoritatea sunt ilegale, asta dacă nu găseşti o portiţă de scăpare, o cale de a manipula instrucţiunile oferite de Nerve. Dorinţa de a-ţi depăşi limitele, adrenalina, încurajările observatorilor şi a fanilor, un număr în continuă creştere, precum şi banii primiţi după fiecare probă finalizată, îi împiedică pe Vee şi Ian să conştientizeze pericolul în care se află şi cât de riscante sunt alegerile pe care le iau, atât pentru ei, cât şi pentru cei din jurul lor.

Entuziasmul este molipsitor şi tentaţiile sunt mari. După fiecare provocare îndeplinită, Vee pare să ezite dacă să o accepte sau nu pe următoarea. Conştiinţa îi trimite semnale de avertizare, dar Ian nu o lasă să se gândească şi o presează să continue. Când eşti orbit de lumina reflectoarelor şi savurezi pentru prima oară aroma unei aventuri palpitante, în care tu nu deţii controlul şi călătoreşti legat la ochi, de ce ai lăsa raţiunea să preia controlul şi să pună frână celei mai frumoase şi imprevizibile nopţi a vieţii tale?

Deşi am fost nemulţumită de „soluţia” de la final şi de încheierea uşor abruptă a filmului, Emma Roberts străluceşte preţ de câteva minute, timp în care renunţă la rolul ei de adolescentă şi, mai nou, de rebelă, pentru a transmite un mesaj realist, un mesaj pierdut în atât de multă ficţiune. Vee declanşează un semnal de alarmă pentru jucători, observatori şi intermediari, care sunt obişnuiţi să critice sau să câştige, nu să îşi asume responsabilitatea pentru faptele lor sau pentru probele pe care le propun. E uşor să urmăreşti totul din spatele ecranului, să îţi laşi imaginaţia să creeze provocări penibile sau periculoase, în contextul în care tu nu ai curajul să păşeşti din anonimat şi îi laşi pe ceilalţi să fie răniţi sau să îşi rişte vieţile, ca tu să ai parte de câteva minute de suspans.

Nerve nu e un film clasic cu adolescenţi. Da, prezintă câteva clişee şi „insta love-ul” îşi face repede simţită prezenţa, însă o să te laşi distrat de provocări, de ritmul alert al acţiunii, de momentele amuzante, care îţi vor smulge un zâmbet, indiferent cât de revoltat eşti de acţiunile unor jucători.

Dupa cum am spus, tentaţia e mare.

Dar ţi-ai risca viaţa pentru bani şi celebritate?

Are you a Watcher? Or a Player?