Sărci

Cronică: Atomic Blonde Agenta sub acoperire (2017)

Acțiune
02 August 2017 ⋅
Ala

 

IMDB: 7.2

Distribuție: Charlize Theron, James McAvoy, John Goodman

Gen: Acțiune, Mister, Thriller

 

 

”I chose this life. And someday… is going to get me killed. But not today!”

Trebuie să fiu sinceră. Am vrut să văd filmul acesta doar pentru că apare James McAvoy în el și mi-am zis că nu-l pot rata. M-am îndrăgostit pur și simplu de felul în care joacă și de cât de bine se transpune în personaje. E un cameleon camuflat în homo sapiens!

L-am văzut prima oară în filmul X-Men (X: First Class), după care am urmărit mai multe proiecții în care a luat parte, ultimul fiind Split, în care m-a uimit peste măsură. Vi-l recomand, dacă nu l-ați văzut!

Așa... să revenim la oile noastre. În afară de faptul că juca actorul, mi-a atras atenția, recunosc, și genul filmului. Spionajul și agenții sub acoperire sunt un factor atractiv pentru mine… atomic aș putea spune. Dacă mă gândesc la toate tertipurile care trebuie știute, la viața pe care o duc, mereu pe fugă, la înșelăciuni și adevăruri spuse pe ocolite, la loviturile, atât date cât și primite, la acțiunile gândite, dar și spontane, îmi dau seama cât de multe sacrificii și riscuri sunt într-o astfel de profesie. Adrenalina și starea de alertă trebuie să fie la cote maxime!

Ne aflăm la sfârșitul anilor ‘80, în perioada Războiului Rece, în care agenta britanică a MI6 (Serviciul Secret de Informații Britanic), Lorraine Broughton, este nevoită să ajungă în Berlin pentru o nouă misiune. Charlize Theron este blonda atomică… agentul sub acoperire a cărui misiune este să investigheze moartea unui coleg agent – James Gascoigne (s-ar putea să o fi luat și personal) și să găsească lista cu nume ale unor agenți dubli ajunsă pe mâna rușilor, mai precis cea a lui Bakhtin (Jóhannes Jóhannesson). Agenții britanici sunt mai mult decât motivați să găsească acel document, în special deoarece conține identitatea agentului dublu ce lucrează cu rușii, cunoscut ca Satchel, menționat de câteva ori bune de-a lungul acțiunii, un personaj controversat al cărui portret i-l schițăm abia la sfârșit. Pentru puțin mai mult suspans!

Cu ajutorul persoanei de contact de pe teritoriull Berlinului, agentul sub acoperire David Percival (James Mcvoy), care practic respiră Berlin de ceva timp, Lorraine este gata să-și folosească atuurile și abilitățile pentru a duce la capăt misiunea. Însă se pare că acoperirea sa a fost deconspirată încă de la început, dar cum și de ce, aflăm pe parcurs ce intrăm și mai mult în adâncurile tensionatului Berlin.

”I f***ing love Berlin!”

”CIA Agent: So what was your first impression?

Lorraine Broughton: Disastrous.”

James McAvoy și-a jucat rolul cu desăvârșire. Am impresia că-i cam plac rolurile cele mai bizare, care să-l provoace cât mai mult. Percival pare a fi un tip lipsit de clasă și chiar neîndemânatic, reușind să întârzie la întâlnirea cu Lorraine de la aeroport. Pe aceasta, însă nu reușește să o păcălească această mască a lui. Lorraine își dă seama că aceste farafastâcuri sunt doar de fațadă. N-aș fi vrut să cred, dar pe parcurs ne dăm seama cum e el cu adevărat. V-am spus eu că e cameleonic! Nici Charlize Theron nu se lasă mai prejos, fiind la înălțimea personajului ei bine studiat, jucat cu senzualitate și putere în același timp.

”David Percival: This was never part of the plan.

Lorraine Broughton: It was part of mine!”

”Percival: Oh my God! I think I love you!

Lorraine: That’s too bad.”

Pe lângă darea sa în vileag încă de cum pune piciorul afară din aeroport și cu întârzierea lui Percival la întâmpinarea sa, apare și o față nouă feminină cu aparatul de fotografiat în mână, doar de noi surprinsă. Pare suspectă la început și chiar și când o abordează pe Lorraine, când îi cunoaște numele și poziția ei, pentru ca mai apoi să ni se dezvăluie adevărata sa identitate. La rândul ei agent secret al Franței, Delphine Lasalle (Sofia Boutella) este venită în Berlin cu propria misiune. Agent novice, care nu-și are locul în Berlinul comunist de atunci, suferă de pe urma acestei perioade și misiuni, însă are parte și de o relație amoroasă cu agenta britanică. Sincer, scenelor cu nuditate nu prea le-am înțeles rostul, dar trecem peste acest aspect. În schimb mi-au plăcut ținutele Lorrainei, bine alese.

”I was made from the moment my feet touched the ground.”

Filmul te ține în suspans, deși are o derulare ceva cam lentă, dar specifică spionajului și oarecum realistă, n-aș putea să zic cu precizie. Luptele au părut adevărate (doar cele care au presupus pumni și picioare), după umila mea părere. La un moment dat cei doi participanți angrenați în luptă (pe viață sau pe moarte) erau atât de dureros loviți că nu se mai puteau ține pe picioare. Acea scenă chiar mi-a furat un zâmbet și chiar un râset, datorită felului în care se legănau vertiginos… în jos, deși au fost mai multe scene scurte care au reușit să facă acest lucru.

Someone’s set me up. Someone from the inside. Now this only ends one way: a bullet.”

Pe lângă asta, chiar dacă am mai văzut astfel de abordări și în alte filme, mi s-a părut interesantă trecerea de la cele două planuri, cea în care Lorraine povestește zilele petrecute în Berlin și cea în care se desfășoară acțiunea propriu-zis. Melodiile de fundal în stilul anilor ’80 redate în momentele cele mai oportune au menținut filmul alert și în atenția noastră, a spectatorilor. Agenții care-i iau interviul își fac și ei rolul de a ancheta cazul, cum fac superiorii în general, printre aceștia fiind și actorul John Goodman (în versiunea lui Emmett Kurzfeld, agent CIA).

”Remember. Trust no one!”

Pot spune că a fost o misiune explozivă. Un fir narativ încâlcit, care a fost descâlcit la final… un fel de mațele încurcate (și la propriu și la figurat), cu un final surprinzător. A fost care pe care, toți pentru unul și, de fapt, fiecare pentru el, s-au învârtit unul în jurul celuilalt pentru propriul interes. M-a intrigat puțin pentru că la un moment dat nu mai înțelegeam cine ce a făcut, cine pe cine a trădat, care e personajul negativ, cine pentru cine lucrează și la cine e lista aceea. V-am încurcat și pe voi, este?! Stați liniștiți, că vă descurcați voi!

*** 

Per total, filmul a fost bun. Actorii joacă bine și povestea nu te plictisește. Distribuit de Vertical Entertainment, Atomic Blonde are premiera în România pe 4 august 2017.

Filmul este inspirat după romanul ”The Coldest City” de Antony Johnston. Clar, următorul pe lista mea secretă!