Sărci

Cronică: Passengers (2016)

Dramă-f
19 Decembrie 2016 ⋅
Ala

 

Distribuție: Chris Pratt, Jennifer Lawrence

Gen: Aventură, Dramă, Romantic

Durata: 116 minute

Distribuitor românInterComFilm Distribution

 

Aurora: ”We boarded the Avalon with the destination a hundred and twenty years hibernation means you wake up in a new century, on a new planet, but a year ago everything changed.

Am fost foarte entuziasmată când am primit invitația la acest film și chiar îmi doream tare mult să-l văd, iar entuziasmul nu a scăzut odată cu începerea filmului, chiar a crescut. Cu o imagine surprinzătoare a negurii cosmosului și nava Starship Avalon surprinsă în călătoria sa, cu 5000 de suflete „adormite” la bord, momentan neperturbată, spre destinația sa finală, o a doua planetă colonizată de omenire – Homestead II, filmul debutează promițător, doar că în acest parcurs ceva neașteptat urmează să se întâmple și ne surprinde o dată și încă o dată.

Când nava intră într-o ploaie de meteoriți, aceasta este bombardată de mici fragmente de roci, dar nu asta este marea problemă, ci impactul cu un gigant meteor ce afectează nava și produce erori de sistem. Am menționat că nava nu e condusă de nimeni?! Bine, e pe pilot automat, dar totuși, nu e condusă de nimeni, un fapt de luat în calcul. Așadar și prin urmare, eroarea produce trezirea unuia dintre frumoșii adormiți – eroare a capsulelor ce nu ar trebui să existe - și anume, a pasagerului Jim Preston (talentatul actor Chris Pratt din The Magnificent Seven). Acesta e momentul de cotitură, când nu știe ce se întâmplă cu el, crezând că e aproape să ajungă la destinație, însă lucrurile nu stau tocmai cum par. De fapt, a trecut abia un sfert din traseul parcurs, iar disperarea începe încet-încet să apară în inima lui Jim (și a mea!).

Cu încercări repetate de a repara situația în care se află și de a se repune în starea dintre somn și trezire, Jim trece prin diferite faze emoționale, pe care le descoperim de-a lungul a unui an, transpus pe ecran în câteva minute: negarea, furia, îndoiala, depresia și în cele din urmă acceptarea.

În tot acest amalgam de sentimente, roboții navei sunt atât de politicoși că îți vine să-i și bați la un moment dat, asta după ce trece un timp în care încă încerci să-ți dai seama de situație. Doar Arthur (actorul Michael Sheen, care a jucat în – nici mie nu mi-a venit să cred că el este, deși mi se părea cunoscută fața, dar nu reușeam să-mi dau seama de unde – Saga Amurg, ghiciți care dintre personaje! – Aro, căpetenia vampirilor Volturi, dar și în Underworld – vampirul Lucian)– roboțelul barman este un camarad de nădejde atunci când toate lucrurile par să nu meargă în direcția pe care ți-o doreai. Sinceritatea lui este așa de simpatică, dar pe de altă parte, așa de enervantă și reușește să facă o boacănă exact când nu trebuie. Chiar mi s-a părut că-l prinde foarte bine în acest rol pe Michael, dând dovadă de o expresivitate autentică.

Revenind la ale noastre, în cele din urmă, singurătatea îl determină pe al nostru personaj principal, Jim (și unul dintre puținele participante), să ia o decizie pripită și imorală de care el însuși e conștient, însă disperarea e mai mare decât conștiința sa… ce să mai… situații disperate cer măsuri disperate…

Trezirea Aurorei Lane (actrița de excepție Jennifer Lawrence) parcă trezește toată nava la viață, inclusiv pe Jim, a cărui speranță crește pe zi ce trece. Multitudinea de sentimente confuze se deplasează acum către ea, însă prezența lui Jim face ca acestea să aibă o mai mică magnitudine la nivel emoțional și de o mai mică durată, acceptarea instalându-se astfel mult mai rapid.

Însă, nu știu cum se face, că toate intervin atunci când trebuie, nici mai devreme, nici mai târziu. Aici mă refer la trezirea unui alt pasager, de data aceasta a unui membru din echipaj, care, și el ca și ceilalți, de altfel, își are rolul său la bordul acestei nave și în situația în care se află, fiind un ajutor de nădejde pentru Jim și Aurora. Nava fiind în real pericol, Gus Mancuso (Laurence Fishburne) le oferă practic mijlocul pentru soluționarea problemei și salvarea situației.

Multe momente impresionante și profunde caracterizează întreg filmul, care aduce în prim plan o serie de mesaje și înțelesuri ascunse, pe care eu le-am deprins în urma vizionării, și anume: că totul se întâmplă cu un motiv, că fiecare are rolul lui în viață, să prețuim fiecare moment din viață, și totodată, că nu locul îl caracterizează pe om, ci omul caracterizează locul. Contează cum îți creezi decorul vieții din ceea ce ai primit, nu să trăiești mereu în căutări și în dorințe de a fii altundeva și de a avea altceva decât poți să ai.

Jim: ”There’s a reason why we woke up early.”

Comparația între prima parte a filmului în care este prezentă clar singurătatea, disperarea, cu a doua parte a filmului în care se afișează o nouă perspectivă, cea a speranței, a împărtășirii este spectaculoasă și pune în balanță ceea ce contează cel mai mult.

Filmul s-a axat nu atât pe acțiune, cât pe interiorul uman și reacțiile pe care noi le avem în anumite situații limită, iar finalul subliniază perfect ceea ce a vrut creatorul să transmită.

Ce m-a marcat pe mine a fost momentul când Jim a ieșit pentru prima oară în spațiu, în afara navei spațiale, îmbrăcat în costumul protector, singur împotriva universului. A fost ceva cu totul deosebit, pur și simplu mi-a tăiat respirația, a fost copleșitor, atât pentru personajul principal, cât și pentru mine ca spectator. Să vezi spațiul acela imens și să-ți dai seama că ești singurul treaz într-o navă cu 5000 de oameni care ar trebui să se trezească, așa cum ar fi trebuit și tu să te trezești, peste încă 90 de ani de acum încolo și că nu mai ai nicio șansă de a adormi la loc, nu e tocmai cel mai plăcut sentiment. În a doua ieșire în lumea universului s-a simțit diferența de perspectivă, acompaniat fiind de către Aurora.

Mi s-a părut foarte bine realizat filmul. Micile detalii vizuale au fost foarte plăcute vederii, iar actorii, nu mulți, și-au intrat bine în roluri și au surprins de excepție aspectele esențiale ale conceptului creat. Concluzia?! E numai bun de savurat!