Sărci

Cronică - Rogue One: A Star Wars Story

SF-f
15 Decembrie 2016 ⋅

 

IMDb: 8.3

Distribuitor român: Forum Film România

Star Wars - Rogue One este un spin off al poveştii centrale care guvernează universul Star Wars, şi apare în contextul iniţiativei de resuscitare a acestui univers care a demarat anul trecut (2015) cu episodul 7 al poveştii, Star Wars: The Force Awakens, la o distanţă de 10 ani de la încheierea primei serii cu 6 episoade (2005). Cu acest film, cel mai mare fenomen science fiction al secolului trecut îşi caută loc în zilele noastre prin adoptarea strategiei de release practicată de filme precum cele de la Marvel, în care cărămizile de fundaţie – episoadele principale – sunt dublate de poveşti de fundal – spin off-uri – care conturează mai bine şi adaugă culoare întregii lumi de pe ecrane.

Personajele de anul acesta nu au nimic de-a face cu cele din episodul 7, şi sunt entităţi cu caracter mitologic la care s-a făcut doar referinţă în episoadele deceniului trecut – Eroii Rebeliunii. Cu asta, sunt entuziasmat să dezvălui, pentru cei care nu s-au interesat încă foarte mult despre va conţine acest film, că anul acesta, Forţa ne poartă într-o scorbură întunecată de trecut misterios care se situează temporal între primele trei şi ultimele trei episoade. Rogue One este, aşa cum am intuit vag, povestea care a generat misiunea lui Luke Skywalker şi a lui Han Solo de a distruge Death Star – arma construită de Imperiu pentru a anihila întregi planete. Această misiune, este cunoscută în Universul Star Wars ca cea mai importantă luptă contra imperiului, Bătălia de la Yavin. Iniţial, am crezut că Rogue One face referinţă la echipajul care i-a asistat atunci pe protagonişti, însă, mai roditor pentru storyline, se referă la echipajul care fură planurile pentru Death Star. Prin urmare, din punctul de vedere al succesiunii episoadelor în timp real (A New Hope ep. IV- 1977, Empire Strikes Back ep. V- 1980, Return of the Jedi ep. VI- 1983 etc.), spin off-ul se dezvăluie ca fiind nu doar un prequel strâns legat de A New Hope, ci şi prequelul legendarei lupte de la Yavin. Ultima scenă din Rogue One şi prima scenă din A New Hope sunt aceeaşi, doar remodelată. Intersectând scurta secvenţă cu Darth Vader din trailer şi această informaţie care vă ajută să vă situaţi temporal, cunoscătorii pot deduce cam ce scenă va fi dedicată villanului preferat al seriei. Nu vă fac spoiler direct, dar vă spun că a fost o scenă grozavă, foarte bine dozată şi amplasată exact atunci când a avut efectul cel mai mare asupra privitorului. Darth Vader îşi îndeplineşte rolul aşteptat de fani în filmul acesta şi trailerul nu este doar o amăgire.

Acum, că am discutat despre ce este, de fapt, Rogue One, nu cred că personajele principale au o atât de mare importanţă pentru schema evenimentelor la scală largă. Nu vreau să pierd timpul cu prezentarea backgroundului lor, pentru că relevanţa lor în întregul univers îşi găseşte limitele pe deplin doar în interiorul acestui film. Mai important decât ei este echipa de rebeli din care fac parte. Din nou îşi face simţită prezenţa episodul IV, A New Hope. Deşi, în acest film, cea mai mare parte luptei de sabotare a Imperiului are loc la sol, – într-o locaţie tropicală, o altă alegere foarte bună prin care se sparg tiparele vechi de mediu de luptă –, ea alternează cu secvenţele luptei care se dă în spaţiu.

Prin urmare, dintr-o perspectivă fan based, Rogue One este un excelent motor de reîmprospătare a vechii dinamici Star Wars, introducând pe scenă cele mai iconice elemente ale seriei: Death Star, Darth Vader, Red Team şi, mai ales, stadiul Rebeliunii fix înainte de recrutarea lui Luke.

Acestea din urmă sunt mai scurte, dar mai importante pentru dezvăluirea adevăratului protagonist. Atacarea Imperiului figurează navele mici, dar dinamice, ale Rebeliunii împotriva navelor colos ale lui Darth Vader, Star destroyers, ale căror ruine le vedem în episodul 7, în deşertul în care este prezentată protgonista.

Toată această orchestră de luptă se regăseşte şi în Rogue One, diferenţa fiind că anul acesta vedem prima bătălie a escadronului roşu, – cel din care a făcut parte şi Luke Skywalker când, la bord cu R2D2, a distrus un Star Destroyer – piloţii cu uniforme portocalii şi caschete albe, una de genul celeia pe care şi Anakin o avea când era mic şi participa la curse. Secvenţele de luptă din această scenă sunt imitate după cele din New Hope, făcând trimitere la acest capitol atât de îndepărtat, şi anticipând continuarea grandioasă sub semnul celui de-al doilea ales, Luke Skywalker.

Din punctul de vedere al unui stand-alone, filmul s-a mişcat cam greu. Pentru spectatorii moderni, sătui până pe peste cap de filmele cu structură şi replici de basm, s-ar putea ca prima oră şi jumătate să treacă foarte greu. Focusul pe un protagonist inventat este ceea ce dăunează, după părerea mea, tuturor filmelor Star Wars care nu urmăresc povestea principală. Din păcate, până şi episodul 7 s-a simţit la fel, chiar dacă protagonista s-ar putea chiar să fie noua poveste principală. Rogue One este în prima jumătate doar o succesiune de planete şi locaţii de care nimeni nu a auzit şi a căror importanţă doar fanii o pot recunoaşte – cum ar fi oraşul Jedha. Personajele se agită pentru a găsi parcă şi alt motiv să fure planurile pentru Death Star decât cel strategic, iar în această agitaţie întâlnim obositul traseu al eroului unidimensional care întâlneşte răufăcători unidimensionali şi pe care ajunge să-i înfrângă. Lucrurile se intensifică în a doua jumătate deoarece luptele, la sol şi în spaţiu, sunt atât de bine echilibrate, că ajungi să nu mai fi sigur de succesul celor buni. Faptul că personaje cheie în storyline ,introduse în acest film, mor tot în acest film, contribuie la tensiunea care învăluie finalul.

Ca de obicei, singurul lucru pe care îl am de comentat este legat de personajele care au rămas la fel ca acum un deceniu, şi replicile lor telenovelistice. Dar ce să facem, poate de asta Darth Vader este aproape cel mai îndrăgit caracter din toată seria, pentru bidimensionalitatea pe care o urmărim de când este încă Anakin, afişată pe un fundal de „zâne magice” care îl ajută.

Imaginea este impecabilă, incitantă, te transportă în luptă şi cel mai mic detaliu din decor este în sine un spin off pentru alte istorii Star Wars care nu încă nu au cunoscut ecranul. (R2D2 şi 3PO apar şi ei la un moment dat în fundal, dar droidul acestui film este de departe preferatul meu din serie).

Acestea fiind spuse, sper ca recenzia mea să nu dea prea multe spoilere, ci să vă ajute să vă orientaţi în imaginile în care, poate, vă veţi rătăci, dar la care intuiţi o încărcătură de sens ascunsă. Cele mai recente două filme Star Wars m-au făcut şi pe mine să pătrund mai adânc în istoria acestei serii, pe care nu am înţeles-o aşa bine când eram copil, şi cu cât aflu mai multe, cu atât reuşeşte să mă captiveze mai tare, ceea ce înseamnă că „resuscitarea” a funcţionat pentru mine şi poate va funcţiona şi pentru alţii.