Sărci

Cronică: Gardienii Galaxiei Vol. 2 (2017)

SF-f
07 Mai 2017 ⋅

 

IMDb: 8.2

Distribuitor român: Forum Film România

 

Guardians of the Galaxy, partea a doua, este prezentată ca “volumul 2” făcând referire la un album muzical, unul dintre subiectele de referinţă, dacă nu cel mai important, ale acestei serii.

Filmul începe cu „eroii” noştri, mercenari care omoară diferite creaturi spaţiale pentru bani, pe planeta Suveranilor, cunoscuţi în tot Universul ca „asily-offended”, în traducere directă “cei uşor de ofensat”. Reputaţia lor şi faptul ca i-au angajat pe Rocket (Bradley Cooper) şi Drax (Dave Bautista) te ajută să-ţi dai seama cam ce se va întâmpla mai departe.

Avem parte de backstories mai mult sau mai puţin interesante, dar oricum ele sunt menite să ne satisfacă curiozitatea. Aflăm care-i treaba cu cele două surori, cea necoaptă şi cea cu voce de robot, tot timpul în perioada aia a lunii; Drax, în mod surprinzător, are şi el o familie, tradiţională chiar, care include femeie şi copii; vedem cum şi de ce a fost izgonit Yondu dintre ai lui de către însuşi Sylvester Stallone. Şi bineînţeles, cea mai importantă dintre toate (nu şi din punctul meu de vedere), originile lui Chris Pratt, adică Peter Quill. Ni se explică în cele mai mici detalii cum a fost conceput Quill şi de unde are el puterea să ţină în mână o piatră.

Absenţa unei poveşti de dragoste ar fi făcut acest film incomplet, dezamăgitor chiar. Ar fi creat un sentiment comparabil cu cel pe care-l ai atunci când cineva îţi dă o ţigară, dar nu-ţi dă şi foc. Gamora (tipa necoaptă pomenită mai devreme, care seamănă tare mult cu Rihanna) are ceva de împărţit cu Quill, dar nu ştim ce, pentru că ea este tipul de creatură de sex feminin care nu vorbeşte despre sentimentele ei. Şi cam atat, din fericire. În partea a doua nu există un personaj care să primească prea multă atenţie. Avem câte puţin din fiecare, cât să râdem cu Rocket şi Drax şi cât să ne bucurăm de Baby Groot.

Tema principală, ca şi în prima parte, este prietenia, doar că de această dată este dusă la următorul nivel: aţi ghicit, familia. Ştiţi discursul ăla cu “we are not friends, we are family” şi “family is all that matters”? Spectaculos, emoţionant, inovator, lacrimogen, nu seamană cu nimic din ce am mai auzit până acum. Apropos, aţi fost la The Fate of the Furious? Avem şi recenzia acestuia.

Ce face acest SF să fie una dintre cele mai bune comedii pe care le-am văzut în ultimul timp este umorul pe de o parte subtil, îndreptat în special către Drax, iar pe de altă parte umorul direct, glumele din topor, venite în special de la Drax. Filmul nu este încadrat la comedy, dar este amuzant, râdeţi cu încredere. Plus că apare Stallone, deci trebuie să fie mişto.

După cum am spus şi la început, acesta este volumul 2. Deci pregătiţi Shazamul pentru că o să aveţi nevoie.