Sărci

Cronică: Split (2016)

24 Ianuarie 2017 ⋅
Echipa

Regie: M. Night Shyamalan
Distribuție: James McAvoy, Betty Buckley, Anya Taylor-Joy, Haley Lu Richardson, Jessica Sula
Gen: Horror, Thriller
Durată: 117 minute
Distribuitor român: Ro Image 2000
IMDb: 7,6


Dacă a ajuns și la urechile tale înainte să citești aceste rânduri înseamnă că ai auzit numai păreri bune despre film. Nu voi infirma teoria deoarece așa și este.

Thriller-ul urmărește povestea unui bărbat cu personalități multiple ce răpește pe neașteptate trei tinere dintr-o parcare. Intențiile lui sunt neclare până ajungi să înțelegi ce se petrece cu adevărat în mintea lui. Misterul se adâncește în momentul în care este menționată, în mod repetat, Bestia, presupusă a fi cea de-a douăzeci și patra personalitate, ascunsă și pe cale să apară „când va sosi timpul“.

Acțiunea filmului are grijă să te țină în suspans și să pună adrenalina în mișcare la momentul potrivit. Cât despre final, te lasă cu gura căscată. Dacă unele filme dau lovitura de grație la începutul sau la mijlocul acțiunii filmului, acesta te uimește la ultima scenă. Cu toate acestea, se dovedește a fi un film care va face valuri câteva săptămâni în sălile de cinema.

Dacă arată ca un tip serios sau dacă afișează un zâmbet larg pe buze, Kevin et. al. (James McAvoy) sunt capabili de același lucru.

Casey Cooke (Anya Taylor-Joy) găsește o cale să colaboreze cu unele din personajele răpitorului.

Un personaj-cheie este Dr. Fletcher (Betty Buckley), psihiatrul lui Kevin.

 

*Roby*

 

Când reprezinți un tip cu 23 de personalități distincte și ai una bucată film a cărui acțiune se cam concentrează numai pe tine, ai ocazia să îți lași spectatorii atât de impresionați încât să uite să închidă gura de emoție.

Se pare că James McAvoy a fost perfect conștient de acest lucru, căci altfel nu-mi explic laudele (ce nu se mai opreau și pe care nu păream să le pot controla) la adresa lui cu care am plecat din sala de cinematograf. Într-adevăr, filmul clar nu ar fi fost același fără el, însă nici ceilalți actori nu s-au lăsat mai prejos, mai ales dacă vorbim de Betty Buckley (Dr. Karen Fletcher) sau de Izzie Coffey (varianta copil a lui Casey).

Filmul nu te lasă deloc în pace să te plictisești sau să-ți termini popcornul. Deși Split începe destul de liniștit și deloc dramatic, nu te lăsa păcălit de primele minute, căci apoi acesta creează gradual (dar destul de repede, exponențial aș spune) un suspans aproape palpabil din care nu vei mai ști cum să ieși. Mai repede decât îți vei da seama, vei uita de probleme și de toate celalte chestii supărătoare (cum ar fi să respiri?) și te vei simți încercat de curiozitatea modului în care se va termina toată această nebunie.

Acțiunea se centrează în mod evident pe personajul principal (well, pe toate cele 23/24 de personalități distincte ale acestuia), însă din când în când primim și mici indicii despre trecutul unui alt personaj-cheie. O să vă prindeți voi despre cine e vorba. Cadrele se succedă brusc, fără avertismente, însă aceste mici întreruperi ale prezentului cu imagini din trecut completează foarte bine acțiunea filmului și îi oferă complexitate.

Deși locurile în care se petrece povestea noastră cea plină de suspans sunt destul de limitate, totuși acest lucru nu este deloc un minus, ci contribuie la centrarea filmului pe personaje și pe modul în care acestea reacționează, fiind puse în momente tensionate și situații limită.

Dacă sunteți genul de persoane care savurează un film ce vă ține în suspans nu atât prin acțiunea în sine, ci prin situația excepțională în care se află personajele (mai ales cele mult prea multe și, cred eu, cam înghesuite care fac parte din personajul principal) nu-mi rămâne decât să vi-l recomand cu tărie. Mie mi-a plăcut.

 *Cory*