Sărci

Cronică: Selfie 69 (2016)

Comedie-f
16 Septembrie 2016 ⋅

 

Să fii român şi să vorbeşti despre #Selfie69 este o situaţie mai delicată decât cele în care a fost pus Tom Cruise în toate misiunile lui imposibile. Nu pentru că românii fac filme proaste şi naţiunii îi este ruşine cu tezaurul ei cinematografic, ci pentru că, în ţara noastră, această industrie se împarte în două tabere foarte clar delimitate. Filmele low budget iau premii internaţionale şi intră în istorie, iar cele cu capital mare ne fac să râdem şi să uităm de griji.

Frustrarea noastră, însă, provine din faptul că realitatea cotidiană a românilor este invers proporţională cu cea cinematografică. Noi avem multe filme artistice apreciate de critici şi puţine filme proaste, dar oarecum amuzante, apreciate de oamenii care nu vor artă, ci distracţie, dar vieţile noastre nu sunt nici artistice, nici amuzante, ci doar reflectă mizeria existenţială pe care ne chinuim să o acoperim cu mecanisme culturale americane, exact ca filmele cu buget înalt.

Altfel spus, ne putem distra la un film american prost, precum American Pie, pentru că ştim că ţara lor îşi permite să aibă toate tipurile de oameni şi să nu rişte ca o categorie ridicolă să devină reprezentativă pentru întreaga naţiune. În schimb, noi nu putem vedea un film românesc care se aseamănă cu American Pie pentru că elementele amuzante din el vor fi probabil: cocalarii, mizeria cartierelor, romii şi comportamentul lor, nesimţirea etc., elemente ce compun, din nefericire, marea parte din existenţa noastră de toată zilele. Ne putem amuza puţin de ele, dar, nu peste mult timp, tragismul local începe să-şi facă simţită prezenţa. 

Acum că am dezbătut în mare şi problema politică care vine cu acest film şi cu precursorul său, #Selfie, să vorbim despre film în sine.

Plot: După ce Roxi se desparte de iubitul ei, Magi (magicianul...), cei doi îşi găsesc alinarea în grupurile lor de prieteni. Fetele, fiecare cu propriile dezamăgiri vis-a-vis de bărbaţi, ies să petreacă, ca dimineaţa să se trezească cu un pariu urcat pe web în care fiecare dintre ele promit să fie prima care se mărită în trei zile. Băieţii ascultă de prietenul lor single şi pleacă la bordel pentru a-şi mai alunga din nefericire, de unde se întorc cu o mare problemă pe cap ce îi va amesteca într-o serie de situaţii periculoase. De aici, cele două poveşti se desfăşoară în paralel cu unele noduri în care se întrepătrund.

Ce m-a enervat în mod deosebit la #Selfie69 au fost replicile personajelor principale. Nu toate, dar majoritatea. Engleza apare în limbajul tinerilor adulţi din film într-un mod mult mai accentuat decât în realitate, iar asta o face pe Roxi, cea mai marcată de boala englezismelor, penibilă şi neamuzantă. Există cuvinte-cheie împrumutate de peste ocean care au intrat în uzul zi cu zi al limbii române, dar cele care nu au reuşit să rămână sună şi în realitate, nu doar în film, patetic, când cineva le foloseşte cu un aer complet natural. Om fi noi tineri, dar suntem foarte duri unii cu alţii când începem să sunăm a idiot. Personajele lipsite de orice englezisme au fost cele mai reuşite în ceea ce priveşte dialogul.

Ca şi construcţie, personajele au fost bine conturate, fiecare având una sau două caracteristici unice, care îl diferenţiau clar de ceilalţi, însă foarte puţini au fost originali. Nu ştiu dacă are legătură cu talentul actorilor sau cu ce roluri le-au fost scrise în scenariu, dar cele mai puternice impresii le-au lăsat actorii cei mai în vârstă, precum Alina Chivulescu şi Răzvan Vasilescu. Din păcate, cea mai tânără actriţă a fost şi cea mai slabă, Flavia Hojda, primind din partea scenaristului şi cel mai unilateral rol, care se încearcă reconfigurat fix la sfârşit, dar într-un mod care strigă „comedie feministă dinainte de 2000”. Nu cred că mai spune nimeni „sunt o femeie independentă şi nu am nevoie de bărbaţi”, pentru că ştim cu toţii că acum bărbaţii sunt cei care ar trebui să ceară egalitate.

Au existat şi personaje interesante şi cât de cât originale, matroana de la bordel, vrăjitoarea din rulotă (cea mai autentică, jucată impecabil), părinţii lui Bogdan, tatăl Anei şi al Roxanei. Dar prostituata care este de fapt bărbat, cea care vorbeşte cu clientul ca la psiholog, cea care se îndrăgosteşte de client şi are o situaţie tragică, bătăuşii, până şi femeia bogată şi letală care stă cu un om bogat, sunt toate nişte personaje clişeice luate din alte filme/desene animate de care eu, personal, m-am săturat.

Per total, filmul m-a distrat. Dacă personajul Roxi nu ar fi existat deloc, mi-ar fi plăcut şi mai mult, Ana măcar este la un moment dat implicată într-o scenă amuzantă şi autentică în care părinţii ei îi întâlnesc pe părinţii lui Bogdan. Au existat câteva astfel de părţi amuzante şi pline de o creativitate specifică românilor, care m-au impresionat (ex: scena cu „De-ai fi tu salcie la mal” şi cea cu glonţul pe care scrie „Basarabia e pământ românesc”). M-am amuzant, ca orice om şi la părţi luate din alte filme şi reproduse direct aici.

Mai mult nu am ce să spun, dar, ca să fac o mică sinteză celor de mai sus, #Selfie69 este un film comercial românesc, care se străduieşte destul de mult cât să nu fie complet clişeic, dar nici nu iese din zona de confort. Are replici şi scene pline de amuzament, dar savoarea românească scapă doar pe alocuri de tirania americanizării – a oricărui personaj, a oricărei situaţii, a oricărei vorbe – Am fost la filme americane de comedie, exact ca acesta, dar care nu se străduiau deloc şi care nu m-au făcut să zâmbesc nicio secundă, aici nu e cazul. Celor care se duc la cinematograf pentru o relaxare de weekend cu prietenii sau familia, vă recomand să alegeţi comedia românească cu puternică concentraţie de americanism #Selfie69 decât orice altă comedie americană sau film american standard, care nici măcar nu mai încearcă să iasă din zona de confort.