Sărci

Cronica: October Sky (1999)

03 Octombrie 2016 ⋅

IMDb: 7,8

 

Mi se face câteodată dor să mă uit la filme vechi, dar care merită. Şi mi se face dor să vizionez filme care au un mesaj puternic, care te determină să înţelegi ceva, să tragi nişte concluzii când ajungi la final, devenind o versiune mai bună a ta cu ajutorul celor învăţate dintr-un film. Pentru că da, şi acesta este un motiv pentru care oamenii aleg să urmărească filme, dar şi pentru faptul că au nevoie să li se ofere şansa de a observa că nu sunt singuri în ceea ce simt.

Cred că October Sky este unul dintre cele mai motivaţionale filme pe care le-am urmărit vreodată. Povestea este una care te-ar determina, din start, să spui pas pentru că ştii undeva în adâncul sufletului tău că este posibil să nu existe cale de izbândă pentru oamenii care cred în ceva unic şi care îşi doresc să reuşească.

Homer Hickman (Jake Gyllenhaal) este fiul unui miner din micul orăşel minier Coalwood. Într-o bună zi nu îi rămâne de făcut decât să urmeze meseria tatălui său, aceea de miner, şi să se afunde în galeriile în care tatăl său şi-a petrecut marea majoritate a vieţii. Doar că odată cu lansarea primul satelit artificial al Pământului, Homer începe să viseze la călătoria în spaţiu şi rachete. Cerul devine pentru el cea mai interesantă pasiune şi înţelege că îşi doreşte exact opusul a ceea ce fusese planificat pentru viitorul lui. Pe cât tatăl său doreşte să îl ştie cu o meserie sigură şi logică, jos în minele întunecate, pe atât Homer îşi doreşte să se înalţe cât mai sus şi să strălucească.

Începe să viseze la rachete şi îşi propune să construiască machete pas cu pas pentru a ajunge la reuşită. Este evident că la început face greşeală după greşeală şi singura care l-ar susţine ar fi mama lui, pe când tatal şi fratele său îl acuză că este mult prea visător pentru anii '57, când vremurile erau dificile. Pe atunci nu se mai auzise ca cineva atât de simplu, dintr-un oraş uitat de lume, să reuşească să îşi îndeplinească un astfel de vis.

Totuși Homer nu renunţă. Îşi face planuri, îşi găseşte prieteni cu care să împartă pasiunea, oameni care ajung să fie la fel de inadaptaţi ca el şi neînţeleşi de comunitatea care îi acuza că pierdeau timpul. Se implică mult mai mult la ore pentru a învăţa cât mai multe, lucrează în plus şi este susţinut de profesoara sa, domnişoara Riley (Laura Dern), fapt ce stârneşte şi mai mult curiozitatea şi nedumerirea atât a directorului şcolii, cât şi a familiei lui Homer, însă pentru el este atât de important să aibă pe cineva care să îl susţină, un adult care să se încreadă în el şi să îi ofere din timpul său pentru cauza lui.

Tânarul ajunge să poarte mari dispute cu tatăl său din pricina visului său şi a încercărilor sale de a reuşi. Tatăl său, nu numai că îl descurajează constant şi nu îi oferă şansa de a se exprima şi de a-i explica pasiunea sa pentru rachete, ba chiar îl impiedică să reuşească, distrugându-i machetele şi aruncându-i materialele la gunoi. Singurul lucru care îl determină pe băiat să spere în continuare şi să creadă în şansa lui sunt persoanele care îl ajuta şi îi sunt aproape.

Filmul are o desfăşurare incredibilă şi ideea principală se bazează foarte mult pe încrederea în sine şi pe cât de mult îşi poate dori o persoana ceva, cât de mult poate crede în visul ei pentru a ajunge la reuşită, indiferent cât de lunga ar fi calea către ea. Există momente de tensiune pe care spectatorii le vor resimţi la fel de bine ca Homer şi în care se vor pune în pielea lui pentru că nu există cineva care nu aibă visuri şi să nu existe şi persoane care să se opună. Emoţiile sunt foarte puternice, mai ales în a doua jumătate a filmului, deja când totul devine complicat şi familia trebuie să facă sacrificii care ajung să se răsfrângă şi asupra lui Homer. Am fost profund emoţionată de loialitatea şi grija lui pentru familie, cât şi de tăria lui de a rămâne puternic împotriva tuturor câte ajung să se întâmple.

O poveste care te cucereşte prin prisma faptului că şi tu ai un vis al tău pe care speri să îl împlineşti. Un film care îţi oferă un exemplu care nu a cedat şi la care te poţi întoarce de fiecare dată când vrei să renunţi la ceea ce îţi doreşti cel mai mult. Un personaj în care mulţi se vor regăsi şi care va rămâne în inimile multora, oferindu-le curajul de a lupta în continuare, tăria de a se opune oricăror greutăţi ar apărea în încercarea de a ajunge la reuşită, şi puterea de a visa în continuare.

Nu e greşit să visezi.

Nu e greşit să ai alte orizonturi decât ceilalţi.

Crede în tine şi vei reuşi orice îţi propui!