Sărci

Soundtrack #6 Cele mai bune intro-uri (2)

09 Iunie 2016 ⋅

 

Rezultatele ultimei selecții se găsesc aici.

Am ales, din nou, câteva intro-uri ale serialelor, intro-uri care te uimesc atât pe plan grafic, cât și muzical, intro-uri care îți rămân blocate în cap, care îți imprimă imaginile lor în retină, care te fac să ții toate ritmurile din piesa lor, fiecare cu altă parte a corpului.

Intro-uri care, atunci când rulează pe ecran, îți creează momentul tău perfect, uimitor, care te copleșește. 

 

Am ales:

Damien pentru demonii ăia care acoperă fiecare parte a lumii din jur. Pentru cerul înstelat cu diavoli și metroul acoperit cu picturi. Pentru muzica apocaliptică care te domină și te cuprinde.

The Whispers pentru ființele energetice care pândesc copilașii de pe ecran. Pentru inocența atotștiutoare ilustrată perfect prin acest intro.

The Walking Dead pentru piesa aia de-a dreptul sfâșietoare, și pentru imaginile simpliste, dar care te bântuie cu liniștea lor.

The Expanse pentru care orice cuvânt în plus pare de prisos. Pentru cea mai bună producție SF de când a fost anulat Defiance. A, și pentru construcțiile alea de pe Marte. Îmi plac construcțiile alea de pe Marte.

Tut pentru nisipul care acoperă epocile trecute, dar care este descoperit de povestea vie a mini-seriei. 

Black Sails (cronică) pentru că eu încep seriale care au intro-uri geniale. Și pentru că vreau să încep Black Sails. 

11.22.63 pentru un intro care aduce aminte de alte producții ale lui J.J., dar care este unic în felul lui, și bine legat. 

Containment în primul rând pentru vocea Claudiei Black, normal. Și pentru puterea imaginilor și profunzimea personajelor, care au ceva de zis. 

Vikings (cronică) pentru un intro care îmi aduce aminte de Salem (cronică), un intro întunecat, scufundat de-a dreptul, acompaniat de o piesă pe măsura.

Fringe (cronică) – varianta Retro pentru că iubim cu toții episoadele retrospective. Mai ales când au și un intro dedicat. 

Game of Thrones (cronică) pentru că sunt distrus de piesă și de hartă, pentru că mi-a rămas în memorie și a acoperit Penny Dreadful (cronică). Pentru că nu pot să nu țin ritmurile piesei când aud intro-ul. Și pentru că nu pot să sar peste el, oricât de nerăbdător aș fi să văd ce se mai întâmplă. Și pentru o mie de alte motive, cum ar fi piramida aia din Meereen care își are imprimată imaginea în retina mea alături de cana din intro-ul serialului Penny Dreadful. 

Să fie aceste 27 de intro-uri tot ce există în materie de perfect și uimitor? Puțin probabil...