Sărci

The Strain (2014–)

09 Iunie 2015 ⋅

 

IMDB: 7.6

EPISOADE: 26 (renewed pentru sezonul 3, care începe în 2016)

 

„He's back. I... I don't know if I have the strength to do it all over again. This time, I cannot fail.”

Când vezi numele lui Guillermo del Toro ai speranţe mari. Te gândeşti că o să urmăreşti ceva înfricoşător şi engimatic, filmat în semiobscuritate, o producţie în care cei tineri nu sunt în siguranţă şi reprezintă cheia pentru descifrarea unei enigme pierdute sau o serie în care nu ai încredere în niciun personaj, dar eşti prea ocupat să admiri efectele speciale şi să te laşi atras de întuneric, ştii că vor exista scene care te vor face să te simţi stânjenit sau fascinat de ceva unic şi tulburător, iar lista de complimente poate să continue, însă se va încheia cu un titlu: The Strain.

Nu am aşteptat să se termine primul sezon (m-am obişnuit cu serialele de la Netflix, toate episoadele într-o zi), aşa că a trebuit să am răbdare săptămână de săptămână, să îmi dau ochii peste cap la fiecare promo şi să sper că finalul o să mă lase cu câteva răspunsuri, pentru că eram nedumerită cu privire la ce sunt creaturile care pândeau din umbre, aşteptând o nouă victimă ca să îşi potolească foamea.

Echipa doctorului epidemiolog Ephraim Goodweather (Corey Stoll – Peter Russo din House of Cards) este chemată să investigheze un caz misterios la aeroportul internaţional John F. Kennedy din New York: un avion a aterizat cu luminile stinse. Uşile au rămas închise şi nu se poate lua legătura cu personalul aflat la bord. Ephraim, împreună cu colegii săi, Nora Martinez (Mia Maestro) şi Sean Astin (Jim Kent – Sam din The Lord of the Rings) descoperă 206 de cadavre şi patru supravieţuitori, care nu îşi amintesc ce s-a întâmplat şi îşi doresc să plece cât mai repede acasă, în ciuda cererilor insistente de a rămâne izolaţi, pentru a li se face analize ca să vadă de ce sunt speciali şi imuni.

Cum Ephraim nu are autoritatea de a-i reţine, în afara pilotului, care decide să-i ajute şi vrea să descopere de ce a fost cruţat, ceilalţi trei supravieţuitori părăsesc aeroportul şi atunci... începe coşmarul.

Cadavrele de la morgă dispar.

Un sicriu de dimensiuni impresionante este descoperit în cala avionului.

Noaptea devine mai lungă.

Toţi cetăţenii din New York sunt în pericol.

Ephraim este un epidemiolog renumit şi respectat, care pare că întodeauna îşi va alege slujba în faţa familiei. Indiferent de oră sau de circumstanţe, chiar dacă este cu soţia la un consilier care încearcă să le salveze căsnicia, pasiunea lui Ephraim pentru cazurile ciudate este cunoscută, precum şi nerăbdarea lui de a renunţa la orice face în prezent pentru a fi prima persoană la faţa locului, care să îşi îmbrace costumul de protecţie şi să descopere cauzele declanşării unui alt fenomen inexplicabil. Este foarte apropiat de fiul său Zack (Ben Hyland), care este mândru de tatăl său şi zâmbeşte cu drag când îl vede la televizor, mereu pregătit cu o explicaţie, însă nu poate să nu se arate dezamăgit când vede că mama lui şi-a găsit un alt bărbat în viaţă, iar timpul pe care îl petrec împreună, ca o familie, a devenit inexistent.

Nora Martinez este o parteneră frumoasă şi inteligentă, care nu se sfieşte să recunoască şi să arate când este înfricoşată. Este impulsivă şi perseverentă, dar îi este foarte greu să aibă încredere în cei din jurul ei, pare mereu circumspectă şi neîncrezătoare, îi e frică să rişte, chiar dacă aşa va afla răspunsurile pe care le caută, iar trecutul ei cu Ephraim nu o ajută să fie obiectivă pe durata achetei, când presa face presiuni asupra lor, iar ordinele pe care le primesc de la superiori îi îndeamnă să renunţe la caz şi să nu mai pună atât de multe întrebări.

Dar există o persoană care îi poate ajuta, chiar dacă nu este un vrăjitor renumit. Cunoscut pentru rolul lui Filch din franciza de succes Harry Potter, actorul David Bradley îl interpretează pe misteriosul Abraham Setrakian, un bătrân proprietar de amanet şi un supravieţuitor al Holocaustului, care ştie cine este responsabil pentru „molimă” şi cum poate să fie ucis. Printre legende şi poveşti, Abraham oferă din când în când o bucată lipsă din puzzle-ul pe care echipa lui Ephraim încearcă să-l completeze, însă trecutul lui este dureros şi amintirile triste, iar neputinţa din priviri îi convinge pe noii săi aliaţi că duşmanul pe care trebuie să-l înfrunte este puternic şi cu resurse nelimitate, dacă Abraham l-a întâlnit când este tânăr şi îl vânează de zeci de ani.

„Love, you see, is the one force that cannot be explained, that cannot be broken down to a chemical process. It is the beacon that guides us back home when no one is there, and the light that illuminates our loss. Its absence robs us all pleasure of our capacity for joy. It makes our nights darker and days gloomier. But when we find love no matter how wrong, how sad, or how terrible we cling to it, it gives us our strength, it holds us upright. It feeds on us and we feed on it. Love is our grace. Love is our downfall.”

Dacă majoritatea cetăţenilor din NY nu observă fenomenele stranii care au loc în jurul lor, iar forţele de ordine nu par impresionate de numărul neaşteptat de dispariţii din ultimele zile, în momentul în care întunericul se aşterne peste oraş, creaturile ies din ascunzătoare şi atacă pentru a se hrăni. Deşi este folosit termenul de „vampir”, chiar şi în trilogia cu acelaşi nume, viziunea lui del Toro nu îi ilustrează sub forma unor creaturi perfecte şi frumoase, care te atrag prin aspectul lor fizic sau printr-o simplă privire. Dacă vezi un „vampir” în The Strain nu te apropii de el. Te întorci şi fugi, ţipi cât te ţin plămânii şi este capabil să îţi arunci şi cel mai bun prieten în ghearele creaturii, doar pentru a obţine un mic avantaj şi o şansă de a mai supravieţui o zi. Viziunea lui del Toro este malefică: creaturile sunt urâte şi scârboase (cum trebuie să fie orice monstru), agile şi letale, dar după ce treci peste şocul iniţial şi încerci să te convingi că visezi şi nu eşti singur cu cel mai mare coşmar al tău, „vampirul” o să te surprindă prin o trăsătură nouă şi neaşteptată (un upgrade, dacă preferi), o limbă lungă, de cel puţin doi metri, care poate să fie folosită ca un bici dacă ai o imaginaţie bolnavă, prin care creatura îşi imobilizează şi ucide victima, timp în care se hrăneşte şi își reîncarcă bateriile, doar are o noapte lungă înaintea sa.

Echipa băieţilor buni (şi a fetelor, nu uit de Nora) este completată de personajul meu preferat, Vasiliy Fet (Kevin Durând – pe care o să-l recunoşti dacă ai văzut sezonul 3 din Vikings), cel mai neobişnuit erou pe care ai putea să-l găseşti când Apocalipsa e pe cale să aibă loc. Mare şi solid, în timpul liber este un exterminator care ar putea să îţi spună tot ce vrei să ştii despre obiceiurile şobolanilor de a migra sau de a-şi găsi o nouă locuinţa când cea veche le este atacată, dar când situaţia se agravează devine un supravieţuitor şi un luptător, care abia aşteaptă să folosească armele lui Abraham pentru a ucide cât mai multe creaturi înainte să ajungă la stăpânul lor. La Maestru. Face haz de necaz, nu pare speriat de ce se întâmplă și are un optimism nesănătos, de parcă a aruncat o privire în viitor și a văzut ca nu e totul atât de rău pe cât se aștepta.

În altă parte a oraşului, Gus (Miguel Gomez) a ieşit de la puşcărie şi se gândeşte cum să facă rost de bani. Pentru un infractor care nu sfieşte să intre într-o bătaie sau să fure, este foarte ataşat de mama lui, care închide ochii în faţa rătăcirilor sale şi îl aşteaptă mereu cu mâncarea caldă pregătită. Dorinţa lui Gus de a face bani îl transformă într-un pion important în acţiunea primului sezon, când este contactat să ridice un colet de la aeroport şi să respecte un set simplu de reguli, dacă vrea ca afacerea să fie încheiată şi să îşi primească plata.

Serialul este bine realizat şi intrigant, are şi momente amuzante, în ciuda subiectului abordat şi a creaturilor care par răguşite atunci când încearcă să vorbească înainte să atace şi să ucidă (probabil că limba prea lungă e de vină), scenele de luptă nu te vor dezamăgi, urmăririle sunt spectaculoase, iar personajele secundare nu sunt de umplutură, doar pentru a adăuga puţin mai multă dramă şi un strop de romantism, sunt ciudate, apar în cele mai nepotrivite momente, mint şi trădează cu uşurinţă, astfel încât mereu te vei gândi cum de nu observă Ephraim şi restul „eroilor” că duşmanul este atât de aproape de ei?

P.S.: Primul roman al trilogiei a fost tradus la Editura Rao şi se numeşte Molima, dar nu îl recomand: am tot respectul pentru del Toro ca producător, regizor şi scenarist, dar ca autor mai are de lucrat. Serialul bate cartea!

Online: http://www.vtube.ro/seriale/strain/