Geostorm transpune subiectul dezastrelor naturale într-un viitor foarte apropiat în care oamenii au decis să facă un lucru neașteptat de înțelept: să colaboreze ca un singur popor pentru a stabiliza climatul. Cum au făcut asta? Au construit o rețea de sateliți care a reușit să pună capăt dezastrelor naturale… pentru o perioadă.
Unul din subiectele mele preferate când vine vorba de filme ia forma dezastrelor naturale… sau aproape naturale. Nu, nu este vorba de vreo plăcere sadică de a vedea lumea arzând, ci, mai degrabă, de a vedea cum au gândit producătorii că ar trebui să reacționeze personajele în situații speciale și cum s-au gândit să gestioneze crizele, de orice natură ar fi ele.
Cum în realitate oamenii de multe ori sunt diferiți în astfel de situații față de cum sunt în viața de zi cu zi, mă aștept mereu ca și în astfel de filme să dau de personaje complexe și bine conturate, cu puternice elemente de background și care să își arate adevărata față în situații de maximă tensiune. Cum pentru mine acest element este foarte important, pot să savurez liniștită un film care are personaje umane, construite credibil, chiar dacă sesizez anumite plot holes și chiar dacă se întâmplă ca acțiunea să nu mă lase mută de emoție și nici efectele să nu mă dea pe spate.
Geostorm transpune un astfel de subiect într-un viitor foarte apropiat… înspăimântător de apropiat, chiar, în care, din cauza unor serii de dezastre naturale care amenințau însăși existența civilizației, oamenii au decis să facă un lucru neașteptat de înțelept: să colaboreze ca un singur popor pentru a stabiliza climatul. Cum au făcut asta? Au construit o rețea de sateliți care a reușit să pună capăt dezastrelor naturale… pentru o perioadă. Evident, pentru că filmul avea nevoie de o problemă care să schimbe situația inițială, după un timp sistemul a început să dea erori, iar clima a început să ia din nou ceea ce i se cuvenea. Rezultatul? Mari distrugeri de orașe și perderi de vieți omenești.
După cum probabil deja v-ați dat seama, un astfel de subiect m-a făcut să casc ochii mari de curiozitate și să îmi încolțească imediat în piept o dorință de a vedea filmul cât mai repede. Alături de subiect, am aruncat un ochi și pe distribuție și rezultatul a fost un amalgam de curiozitate și nerăbdare.
În Geostorm, Gerard Butler revine pe ecrane în rolul unui inginer foarte cunoscut și competent, care este angajat să rezolve problema tehnică. Foarte priceput în ceea ce face, Jake este cel care a avut un rol cheie în construirea rețelei de sateliți și, în mod natural, este considerat a fi cel mai potrivit om pentru a remedia defecțiunea.
Pasionat de inginerie și dedicat muncii sale, Jake este exact omul care poate lăsa orice deoparte și să vină fugind în încercarea de a readuce situația pe linia de plutire. Simțindu-se mai mult în elementul său în spațiu decât pe Pământ, acesta este un om al acțiunii, care preferă să fie fix în mijlocul problemei și să încerce să o rezolve prin propriile forțe.
Gerard Butler nu m-a dezamăgit nici de data aceasta, interpretând un personaj credibil, uman, cu defecte și calități, foarte vertical și despre care aflăm din primele momente că nu se teme să spună ce gândește nici atunci când contextul social i-ar cere să fie la fel de vorbăreț precum o furnică.
Jim Sturgess este Max, fratele mai mic al lui Jake. Spre deosebire de fratele său, Max este un om al cuvintelor și mai puțin al acțiunii. Preferând poziția celui care mută pioni în fața celei pe care o are fratelui său (care, în concepția sa, este una de pion), Max începe să investigheze și el problema, însă de la sol, dintr-o cu totul altă perspectivă – cea a unei presupuse conspirații la nivel înalt, chiar din interiorul Casei Albe. Deși rolul său nu este deloc neglijabil în film, iar actorul face treabă bună în rolul fratelui mai mic, Max mi s-a părut a fi totuși un personaj puțin mai șters, mereu umbrit de competența și dedicația fratelui său.
Relația dintre cei doi este una naturală și credibilă, fără a se ascunde nici momentele de bucurie, dar nici momentele de tensiune sau certurile. Legătura dintre ei se dovedește a fi strânsă și importantă, iar momentele tensionate devin rapid uitate când intervine necesitatea de a colabora.
Cum nevoia de echilibru cere și prezențe feminine în film, Max este ajutat de prietena lui, Sarah (Abbie Cornish). Blondă, cu ochi mari și cu picioare până în gât, aceasta este un fel de Barbie a serviciilor secrete. Foarte dedicată muncii sale și incredibil de pricepută în ceea ce face, ea trebuie să pună în balanță cerințele postului cu rugămințile lui Max care includ încălcarea a 1200 de reguli. Aproximativ.
Pe lângă distribuție și subiect, Geostorm oferă 109 minute de acțiune ce mi-a menținut atenția captivată și cu o frumoasă acumulare de tensiune în jurul punctului culminant. Deși am reușit să zăresc câteva plot holes și momente mai puțin credibile și, deși am reușit să ghicesc finalul și responsabilul cu ceva timp înainte, acțiunea nu mi s-a părut nici pe departe dezamăgitoare, iar momentele de maximă tensiune au fost bine construite.
De asemenea, din punct de vedere vizual, filmul abundă în efecte speciale și cadre pline de dinamism care se văd foarte bine în format 3D.
Nu pot spune că am rămas cu adevărat impresionată de poveste în sine sau de modul în care a fost filmat sau gândit, însă, cu toate acestea, Geostorm rămâne un film pe care l-am savurat cu plăcere, cu un subiect ce mă atrage și cu un mod interesant de a pune problema și de a construi acțiunea și pe care vi-l recomand.
Mulţumesc pentru invitaţie, Vertical Entertainment!
