Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales · Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar (2017)

Cronici Filme FilmeFX Foxisme
Comandă DVD
8

Grozav

Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales · Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar (2017)
Pirates of the Caribbean: Dead Men Tell No Tales · Pirații din Caraibe: Răzbunarea lui Salazar (2017)

În noul film, Johnny Depp revine în rolul piratului Jack Sparrow, aflat din nou în pericol, fiind urmărit de marinarii-fantomă, în frunte cu Căpitanul Salazar (Javier Bardem), care a reușit să scape din Triunghiul Diavolului și își dorește cu îndârjire să îl găsească și să îl omoare pe Sparrow.

În încercarea de a scăpa de Salazar, Jack se aliază cu Henry (Brenton Thwaites), un marinar tânăr din Flota Navală Regală și cu Carina Smyth (Kaya Scodelario), o specialistă în astronomie. Singura lor scăpare este legendarul Trident al lui Poseidon.  Cei trei pornesc în căutarea lui, la bordul corăbiei „Pescărușul Mort” (Dying Gull), fiind urmăriți de cel mai aprig dușman pe care l-a avut până acum Sparrow.

 pe IMDb

Captain Salazar: Find Jack Sparrow for me and relay a message, from Captain Salazar. Tell him: death will come straight for him. Will you say that to him, please?

Când sunt supărată sau când vremea nu este de partea mea, aleg o serie de filme, comand de mâncare și îmi chem prietenii la un maraton de cel puțin zece ore. Pe lângă Stăpânul Inelelor și Harry PotterPirații din Caraibe este seria ce m-a ajutat să supraviețuiesc în timpul examenelor, pentru că era imposibil să fiu speriată sau obosită după ce îl urmăream pe Jack Sparrow mințind, înșelând și păcălind toate personajele care au avut ghinionul să-l întâlnească sau să aibă încredere în el.

Puțin dezamăgită de ultimele două filme, nu am mers cu așteptări foarte mari la Răzbunarea lui Salazar. După luni de promovare, de teasing și câteva trailere ce mi-au reamintit cât de mult înseamnă seria pentru mine, m-am reîntâlnit cu Jack Sparrow și cu Barbossa, cu Will și cu Elizabeth, pregătită de o nouă aventură pe mare și pe uscat, alături de eroi noi și de un villain surprinzător de charismatic… pentru un mort.

În ultimii ani, nu pot să spun că am fost foarte impresionată de rolurile alese de Johnny Depp, cu atât mai mult cu cât îl „zăresc” pe Sparrow în aproape toate personajele pe care le-a interpretat de la debutul său ca pirat în 2003, în Blestemul Perlei Negre. În Răzbunarea lui Salazar, căpitanul Jack Sparrow este neschimbat, asta dacă nu iei în considerare șuvițele blonde ce contrastează puternic cu bronzul lui cel nou. Jack e la fel de nespălat, chiar mândrindu-se cu timpul scurs de la ultima sa baie, cu ochii după femei, fie ele căsătorite, nobile sau plătite cu ora, și cu mâinile în jurul sticlelor de băutură, ce îl ajută să uite că nu (prea) mai are echipaj și o corabie de care să fie mândru.

Din păcate pentru el, un prieten s-a hotărât brusc să-l caute și să-l ucidă, drept „răsplată” pentru o capcană ingenioasă meșteșugită de Jack într-o perioadă în care nu era atât de nesigur pe picioare și aburii alcoolului nu îi dictau fiecare decizie.

Corăbiile sunt scufundate sau arse, marea este nesigură, iar un singur supraviețuitor este lăsat în urmă pentru a spune povestea lui Salazar și a echipajului său format din soldați parțial descompuși și cu membre lipsă, cu puteri paranormale și cu o coregrafie amuzantă dacă știi să apreciezi un film de aventură cu iz de parodie.

După cum am spus și mai devreme, Javier Bardem, aka Salazar, e charismatic. Cu părul fluturând pe lângă obraji (un efect pe care încă nu am reușit să mi-l explic, chiar și după ce am văzut de 2 ori filmul), un chip „prietenos”, un rictus pe post de zâmbet și un umor ce doar morții îl pot savura cu adevărat, Salazar este un villain ce nu reușește să te înfricoșeze, dar asta nu te împiedică să rămâi fascinat de el, de accentul spaniol sau de lejeritatea cu care își ordonă soldații să ucidă, doar pentru plăcerea de a crește numărul victimelor pe mare.

Pentru a deveni stăpânul mărilor și pentru a rămâne în viață, Jack Sparrow trebuie să găsească Tridentul lui Poseidon, un artefact mistic și legendar, despre care există foarte puține informații, altfel ar fi fost de mult descoperit. Norocul lui pare să se schimbe când îi întâlnește pe Henry Turner (Brenton Thwaites) și Carina Smyth (Kaya Scodelario), personajele față de care scepticismul meu a fost fixat la cote înalte înainte să intru în sala de cinema.

Henry Turner se străduiește să fie urmașul demn al părinților săi, dar, chiar dacă am întrezărit în el naivitatea și bunătatea lui Will, precum și încăpățânarea și impulsivitatea lui Elizabeth, el rămâne cel mai neinteresant personaj: are scopuri nobile și este curajos, însă „prestația” lui Brenton Thwaites „scârțâie” de la început până la final, transformând momentele (aparent) emoționante într-o improvizație nesatisfăcătoare și dureros de privit. În plus, este exagerat de machiat – nici Kaya Scodelario nu este atât de aranjată.

Mi-a plăcut foarte mult de Carina Smyth și de pasiunea imprimată de Kaya Scodelario în această tânără rebelă și inteligentă, considerată vrăjitoare pentru că are o educație elevată și pentru că a reușit să supraviețuiască singură, fără ajutorul sau sprijinul unui bărbat. Carina este ingenioasă și vulcanică, un astronom și un om de știință, ce ignoră superstițiile și refuză să creadă în fantome și într-o armată de morți ce se află pe urmele lui Jack Sparrow, asta până când îi întâlnește și își reconsideră teoriile, forțată să admită că nu are întotdeauna dreptate.

Carina Smyth: I’m not looking for trouble!

Captain Jack Sparrow: What a horrible way to live.

Dacă ar trebui să aleg un personaj favorit, nu m-aș opri la Jack, Will sau Elizabeth. Nu. Cu bune și cu rele, cu toate greșelile comise și trădările pe care le-a bifat în cinci filme, Barbossa rămâne, pentru mine, cel mai complex, amuzant și fascinant anti-erou al seriei. Geoffrey Rush se joacă în continuare cu sentimentele noastre, refuzând să ne spună de partea cui este. Îi conferă o vulnerabilitate nouă lui Barbossa, ne ajută să întrezărim o umbră a bărbatului care a fost, păstrând un ton sictirit și câțiva ași în mânecă, așa cum ne-a obișnuit.

Povestea nu este perfectă, dar nici nu am căutat să fie. Pe alocuri, se simte improvizația scenariștilor, însă ignori discrepanțele și te bucuri de acțiune, de glumele seci și savuroase (cu mici scăpări), de secvențele a la Assassin’s Creed de la început, când Jack Sparrow ne demonstrează că nu are agilitatea lui Ezio sau Altair, sau de o nuntă la care nimeni nu se așteaptă, când ai tendința să te ciupești ca să te asiguri că nu visezi. Dacă ești un fan adevărat al seriei, o să te bucuri de toate reîntâlnirile dintre personaje și ți se va face pielea de găină când vei recunoaște soundtrack-ul, mai ales când vei asculta One Day de Hans Zimmer, conștient că… se va întâmpla ceva rău. Ceva. Foarte. Rău. Și dramatic.

Eu am văzut de două ori filmul în cinci zile și plănuiesc să-l văd și a 3-a oară, cât de curând. E distractiv, alert și mi-a reamintit de copilărie, de cât de „nevinovată” era seria la început, când personajele nu mureau și știai la ce să te aștepți din partea lor. Dacă regret schimbarea? Încă nu îmi dau seama. Poate. Puțin.

P.S.: Sunt foarte supărată că Faramir și Legolas nu au avut o scenă împreună. FOARTE. SUPĂRATĂ.

8

Grozav

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Show Buttons
Hide Buttons

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader