Clary Fray, o tânără de 18 ani, are darul Vederii… un dar pe care ceilalți oameni nu-l posedă. Ea vede vampiri, vârcolaci, zâne, demoni și alte creaturi ce populează Lumea din Umbră. Serialul este bazat pe seria Instrumente Mortale.
Nu știu dacă am mai fost vreodată atât de critică față de un serial, față de actori sau referitor la toată această chestie, că altfel nu o pot numi, care se vrea a fi un serial de mare succes.
După ce o mare parte dintre cei care au citit cărtile (dacă nu știai că totul a pornit de la o serie numităInstrumente Mortale, scrisă de Cassandra Clare, care este relativ bine prezentată, cu o poveste destul de interesantă și personaje bine conturate, atunci rușine, rușine și iară rușine) au așteptat filmul cu nerăbdare pentru a-și exprima mai apoi dezacordul cu modul în care a fost conceput întregul film, iată că acum, mai mult de jumătate dintre cei care au fost dezamăgiți de film sunt scârbiți de serial.
Personal, pot spune că nu m-am simțit atât de deranjată de film. Desigur, erau anumite mici lucruri schimbate, însă eram mulțumită în primul și în primul rând de faptul că acțiunea cărții a fost respectată și în film, și că nu ne trezeam că se întâmplă una și alta pe lângă subiect. Apoi a fost distribuția, care chiar mi-a plăcut.
Lily Collins a interpretat-o pe micuța Clary cu adevărat bine prin prisma faptului că probabil a citit cărțile și a înțeles cum să transmită emoția. O altă alegere bună, consider eu, a fost Jamie Campbell Bower. Rolul lui Jace i s-a potrivit mănușă și nu doar eu spun asta. Atunci când am văzut pentru prima dată că el va interpreta rolul lui Jace primul lucru la care m-am gândit a fost faptul că efectiv îi dădea viață personajului, potrivindu-se atât din punct de vedere fizic cât și la capitolul interpretare.
Revenind la acest incredibil serial, din nou trebuie să spun că mă lasă rece. Dar să o luăm pas cu pas.
După ce toată lumea a crezut că Shadowhunters va aduce publicului mult mai multe decât a putut oferi filmul, mai ales prin prisma faptului că este un serial și subiectul cărții poate fi elaborat, acum fanii au cam rămas cu buza umflată. E cumva haios până devine enervant și apoi îți piere cheful.
Primul semnal de alarmă care ar trebui tras ar fi felul în care este scris scenariul. Dacă se face un film sau serial bazat pe o serie de cărți, atunci, mi se pare logic, și aici nu cred că greșesc, să se respecte într-o oarecare măsură acțiunea cărților. Nu schimbăm noi lucrurile după cum ne taie capul, că parcă așa ar avea mai multă dinamică și ar prinde mai bine la public.
Faptul că povestea nu este respectată a deranjat mulți fani care și-au exprimat părerile cu privire la inserția anumitor scene care nu ar fi trebuit să existe, cum ar fi secvența în care Clary discută cu Jocelyn în timp ce doi dintre oamenii lui Valentine vin după ea și au acel moment în care mama ei aproape că îi spune totul și e cumva ciudat fiindcă nu ar trebui să fie niciodată așa și arată mai degrabă penibil, o încercare penibilă de a spori suspansul serialului, suspans care nu există.
Apoi ar mai deranja și faptul că nu sunt respectate micile detalii semnificative. Clary nu ar trebui să poarte nimic la gât. Piatra aceea, care în serial îi revine lui Clary, ar trebui să fie roșie și să stea așezată la gâtul Isabellei, ca un detector de demoni. Simplu pentru cei care au citit cărțile. Apoi partea cu Simon și vampirii, care în serial este prezentată sub forma unei răpiri în timp ce Clary și Jace coborâseră în Orasul Oaselor.
Ca să clarificăm situația, răpirea lui Simon ar fi trebuit să se producă după ce băuse o poțiune la petrecerea lui Magnus și abia atunci vampirii îl răpesc ca apoi gașca de vânători de umbre și cu Clary să intre pe proprietatea vampirilor, în Dumort, pentru a-l recupera. Ar mai fi prietenia dintre Dorothea și Jocelyn, care în carte nu există, nu sub forma din serial. E absolut aiurea faptul că niște oameni de la care te-ai aștepta să-ți ofere un produs impecabil sfârșesc prin a aduce publicului o asemenea tâmpenie.
Un alt lucru deranjant ar fi modul în care actorii joacă și cum au fost aleși pentru rol. Singurii pe care îi văd cu adevărat interpretând bine și potrivindu-se cu personajul ar fi Simon și poate și Alec, cu mici excepții. Isabelle mi se pare puțin cam prea exagerată și pare prea axată pe latura asta de fetiță cochetă, de parcă dacă ar izbucni o luptă ea nu ar putea începe dacă i s-ar șterge rujul de pe buze.
Jace nu e interpretat corespunzator, și dincolo de rolul lui în toată acțiunea, el este cel care ar trebui să ofere sarea și piperul. În loc de asta, își umflă pieptul ca să pară bățos și, pentru intensificarea momentului atunci când este vorba de un cadru strâns, avem doar chestia cu îngustatul ochiului și faptul că își strânge colțurile gurii. Fraților, cum a luat omul ăsta rolul pentru Jace? Aveam o părere bună despre Dominic, din punct de vedere al interpretării vorbind, și am crezut că va oferi personajului un plus de valoare. În loc de asta, are o singură privire, aceea de băiețel șmecheraș sau aceea în care își îngustează pleoapele și strânge din dinți, de parca ar avea o problemă cu lentilele de contact sau încearcă să-și amintească ce ar fi trebuit să spună.
Clary mi se pare la fel de prost interpetată și majoritatea fanilor au spus că Lily Collins a reușit cel mai bine să aducă la realitate personajul. În serial avem o Clary fetiță, care se aranjează în oglinjoară și are mutrița aia zâmbitoare de parcă ar avea de gând să iasă niște paparazzi din tufișuri. Ideea de a interpeta pe cineva este să înțelegi personajul și să te comporți ca atare. Clary din carte nu poartă tocuri, nu prea îi pasă ei cum îi stă părul și nici nu zâmbește continuu înainte ca lucrurile să o ia razna. Katherine McNamarapare preocupată să stea cu gura întredeschisă, asta fiind probabil figura ei de *sunt șocată*, să pășească cum trebuie pe tocuri și să facă ochii mari la ceea ce-i spune un personaj sau altul, vrând să arate interesată de subiect și cumva încă nelămurită.
Între Clary și Jace nu există nici măcar un fel de scânteie. Bine, fără scântei. Luminițe, ceva? Orice? Nu, nu primim nimic. Felul în care personajele relaționează ar trebui să pară real și după privirea lui Jace ar fi trebuit să-mi dau seama că ar cam simți ceva pentru neajutorata aia mică, nu ca ar vrea să facă pe băiatu’ mare și descurcăreț. Momentele dintre ei doi sunt absolut puerile, mai ales scena în care el îi dezvăluie că este vânător de umbre și că „toate legendele sunt adevărate”.
Hai pe bune? Legenda spune că trebuia să simțim emoția personajelor și dacă nu au fost în stare să aibă o conexiune în scenele în care vorbeau, sunt curioasă cum va fi momentul sărutului. Desigur, nu e o treabă grea, dar dacă cei care urmăresc nu simt nimic și conexiunea dintre cele două personaje este tăiată cu patentul, atunci s-a dus naibii și romantismul și tot.
Să nu mai adăugăm o lungă discuție despre decor și cum ar fi trebuit să stea lucrurile. Institutul este prezentat aiurea, într-un fel banal și parcă ignorând tot ceea ce ar fi avut de oferit, ba mai mult, în cadru apar și alți vânători de umbre. Să nu mai spunem faptul că ascunzătoarea lui Valentine și locul unde o aduce pe Jocelyn este Cernobîl. Good job, ce imaginație aveți, zău așa! Dintre toate locurile unde se putea ascunde după ce și-a înscenat moartea, fix la Cernobîl s-ar duce Valentine ca să înmulțească specia de demoni, că locul e plin de chimicale și chestii. Păi bine mă, nu i-au permis la Fukushima și a venit la Ceronobîl?
Oricum ar fi, nu este ceva care să impresioneze și cred că aveam și așa o mulțime de seriale care să ne plictisească cu modul de interpretare al actorilor sau prin felul în care sunt concepute, acum alăturându-se încă unul. Sunt dezamăgită că atât de slabă a fost viziunea lor cu privire la tot ce oferea cartea și au transpus în halul ăsta o lume incredibilă și o poveste captivantă ca cea originală. Poate unii dintre voi ați auzit de Shania Twain și de una dintre cele mai cunoscute melodii ale ei, al cărei refren îmi stă și mie pe buze în timp ce revăd anumite scene ce sunt etichetate de unii ca fiind extraordinare: “That don’t impress me much“.
