Pasager în trenul terorii · The Commuter (2018)

Perechea Jaume Collet-Serra – Liam Neeson se reunește pentru a patra oară pe marile ecrane, într-o nouă peliculă de acțiune, The Commuter. Regizorul spaniol se întoarce la cârma unui film după o absență de aproape 2 ani, ultima sa producție fiind horror-ul The Shallows, cu Blake Lively.

În The Commuter, Liam Neeson joacă rolul unui fost polițist (Michael MacCauley), care acum lucrează în domeniul asigurărilor, și trăiește o viață mult mai liniștită. În fiecare dimineață, Michael se trezește la 6:30, se urcă în trenul de dimineață spre New York, muncește și se întoarce acasă cu trenul de seară. Rutina și monotonia îi stăpânesc viața. Toate acestea se schimbă însă atunci când Mike este concediat de la firmă, iar viața lui ia o turnură neașteptată.

Întâlnirea cu Joanna (Vera Farmiga), o femeie misterioasă aflată în trenul de seară este cea care declanșează acțiunea filmului. Joanna îi face lui Mike o ofertă extrem de tentantă: 100.000$ pentru a găsi o persoană din tren. Eroul nostru, forțat de împrejurări, se vede nevoit să accepte oferta femeii și abia de aici începe cu adevărat filmul.

Spun ”abia de aici”, pentru că The Commuter are un început extrem de lent. Avem o secvență de deschidere de câteva minute bune care ne prezintă viața lui Michael, cu scopul de a sublinia rutina lui zilnică și monotonia instalată în ultimii 10 ani, timp în care acesta a lucrat la firma de asigurări. Momentele acestea de expozițiune sunt necesare, pentru a ne acomoda cu personajul și a ne produce simpatie pentru el, însă lasă impresia că pot fi scurtate cu ușurință, pentru că spectatorul e îndeajuns de inteligent ca să deducă faptul că viața lui Michael nu este tocmai minunată fără a vedea  același cadru, cu mici modificări, de 3-4 ori.

Chiar dacă depășește cu puțin 100 de minute, The Commuter oferă senzația că se apropie de 2 ore. E unul din marile minusuri ale filmului, acest ritm leneș pe care îl adoptă în anumite momente. Tensiunea atinge cote maxime și..ei bine, filmul te ține acolo. În tensiune. Prima scenă de acțiune în adevăratul sens al cuvântului vine după jumătatea peliculei. Pur și simplu nu simți că a meritat să aștepți atât.

Cealaltă problemă mare o reprezintă scenariul. Sunt dispus să trec peste premiză, care e practic aceeași ca în precedentul film al lui Neeson și Collet-Serra, Non-Stop: polițist (sau fost polițist, în cazul de față), blocat într-un spațiu restrâns, trebuie să găsească pe cineva cu orice preț. Însă există hibe mari în scenele principale ale filmului, cum ar fi înfruntarea finală. De asemenea, aparent, trenurile de navetiști din Statele Unite sunt antifonate, pentru că mai multe focuri de armă trase în compartimentul vecin îi lasă impasibili pe călători. Sunt defecte care pot părea minore, însă felul în care e filmată acțiunea, și faptul că este subliniat de câteva ori faptul că aceasta se desfășoară într-un cadru restrâns, le amplifică și devin extrem de deranjante.

Liam Neeson are o interpretare bună în rolul lui Michael MacCauley, cum era de așteptat. De remarcat faptul că la 65 de ani, Neeson reușește să ducă în spate un film de acțiune de unul singur, și să pară credibil în fiecare luptă pe care o are. Vera Farmiga apare foarte puțin pe parcursul filmului (scena din trailer este aproape singura în care o vedem pe principala antagonistă), lucru foarte dezamăgitor, ținând cont de calitatea actriței. Există un alt personaj, Jimmy, care face parte din personalul trenului, și care ar trebui, în teorie, să fie responsabilul cu scenele de comedie ale filmului. În practică însă, dialogul acestuia este extrem de slab scris, iar aceste momente de comedie nu produc nici măcar un zâmbet.

Jaume Collet-Serra regizează bine scenele de acțiune, care constituie principalul punct forte al peliculei. Un alt lucru pozitiv este faptul că misterul persoanei căutate de Michael MacCauley se menține până spre final, fără a părea tras de păr. Regizorul se folosește în această privință de atenția spectatorului,  care primește informațiile odată cu personajul principal, încercând să dezlege misterul împreună cu acesta.

Blestemul lunii ianuarie este o sintagmă bine-cunoscută în State. Filmele lansate în prima lună a anului nu reușesc să iasă în evidență prin calitatea lor, iar The Commuter, din nefericire, nu reușește să iasă din acest tipar. Un film de acțiune care nu prezintă nimic nemaivăzut, o linie narativă simplă, dar cu probleme în felul în care este pusă în aplicare și un ritm greu – sunt principalele caracteristici ale unei pelicule ușor de uitat.