Cinci prieteni și un cadavru. În ciuda faptului că a fost desființat de critici, clasificat drept o producție plictisitoare, lipsită de acțiune și cu un final nesatisfăcător, The Loft mi s-a părut un thriller captivant
Cinci prieteni și un cadavru. În ciuda faptului că a fost desființat de critici, clasificat drept o producție plictisitoare, lipsită de acțiune și cu un final nesatisfăcător, The Loft mi s-a părut un thriller captivant, construit ca un puzzle între trecut și prezent, cu numeroase indicii și piste false și personaje secundare care par să nu aibă un rol specific, dar apar în momente cheie cu o replică neașteptată, care schimbă din nou teoria pe care începusei deja să o clădești în minte, obligându-te să renunți la rezolvarea inițială pentru a analiza noile informații primite. Pe scurt, ești manipulat pe toată durata filmului.
Infidelitate. Nu contează dacă ești un bărbat însurat și fericit, dacă acasă te așteaptă o soție frumoasă, împreună cu copiii și o masă caldă, dacă ai tot ce îți poți dori și nu poți să găsești o imperfecțiune sau un obstacol în viața ta. Unde mai e provocarea? Unde e riscul? Unde e aventura?
Probabil că întrebările astea au fost învârtite pe toate părțile de acest grup de cinci prieteni, toți însurați și mulțumiți de alegerile făcute, însă atunci când au șansa de a face ceva necuviincios și imoral, să împărtășească un secret și să devină părtași într-un aranjament elegant, care să nu atragă atenția nevestelor, ce i-ar putea împiedica să calce strâmb, să ignore toate semnele de alarmă din minte și să cedeze ispitei, fără să țină cont de consecințe?
Vincent Stevens (Karl Urban – The Lord of the Rings, Star Trek, Almost Human) este arhitectul bogat și chipeș, care își manipulează cu ușurință prietenii și le oferă cheia (la propriu și la figurat) pentru a-și urma cele mai senzuale dorințe: un apartament de lux, unde ei pot să își aducă prietene, amante, prostituate sau orice femeie cu care vor să se culce (se înțelege că soțiile sunt interzise). Un set de reguli simple, pe care toți le aprobă, spre mulțumirea lui Vincent, care pare atât de încântat de ideea sa încât ai zice că a descoperit un leac miraculos care să vindece cancerul. Fanele actorului o să fie încântate să-l vadă dezbrăcat în piscină.
Chris Vanowen (simpaticul de James Marsden) nu are o situație financiară la fel de bună, este stânjenit când își dă seama că nu ar avea posibilitatea de a cumpăra un apartament în una dintre clădirile construite de prietenul său Vincent, dar îmi vine greu să cred că nu are bani, dacă luăm în considerare faptul că are o vilă cu piscină, cu o bucătărie care ocupă aproape tot parterul. Chris pare un puști care mereu zâmbește, devotat soției, dar când în scenă apare frumoasa și senzuala Anne Morris (Racheal Taylor), ispita nu întârzie să apară.
Nu știu de voi, dar îmi era atât de dor de Wentworth Miller (Michael din Prison Break)! Luke Seacord este prietenul timid, care este mereu gata să le ofere celorlalți sprijin sau un sfat, vorbește puțin, este foarte atașat de soția lui, care are diabet, și este mereu calm și sigur pe el, însă oferta lui Vincent îi testează principiile după care își ghidează viața și este atras într-un univers nou și necunoscut, care îl fascinează, deși nu-l înțelege și nu știe cum să-l controleze.
M-am obișnuit să-l văd pe Eric Stonestreet ca homosexualul cu inimă mare din Modern Family. Marty Landry este pervers, un afemeiat notoriu, face glume sexuale, are un adevărat talent când vine vorba de rezistența la băutură și nu știe când să se oprească din vorbit, aruncând în toate direcțiile cu jigniri și adevăruri care nu îndrăznesc să fie rostite.
Al 5-lea cavaler al Apocalipsei este fratele lui Chris, care mereu are probleme… cu cineva sau ceva. Phillip Trauner (Matthias Schonenaerts) este un drogat violent și imprevizibil, care afirmă că își iubește nevasta, dar asta nu înseamnă că trebuie să considere restul femeilor urâte (se pare că dacă tipa e frumoasă, trebuie să sar pe ea).
Deși alianța lor pare puternică, prietenia rezistentă, iar regulile au fost clar stabilite de la început, când fiecare a primit o cheie de la apartament, visul lor este spulberat și devine un coșmar: o femeie este găsită moartă în pat, legată cu cătușe.
Să trecem la treburi serioase… cine este criminalul?
Recunosc că unul dintre motivele pentru care am vrut să văd filmul sunt actorii. Nu pot să spun că au fost cele mai bune roluri ale lor, dar nu m-am plictisit nici măcar un minut pe durata filmului. Din contră, eram tentată să îmi scot telefonul și să încep să îmi iau notițe pentru a nu pierde șirul indiciilor. Au fost momente în care m-am simțit frustrată, aproape epuizată, pentru că legăturile dintre scene nu aveau logică, reacțiile personajelor mă nedumereau, încercam să urmăresc traseul evenimentelor, alternând între scenele din prezent și cele din trecut, fără să pierd din vedere importanța scenei crimei sau cine avea acces la aceste chei magice, dar, la final, pot să spun că mă simt mândră că am ghicit cine este criminalul, deși o parte din poveste mi s-a părut forțată și varianta mea era mai bună (da, sunt și scenaristă).
The Loft este un remake după filmul belgian cu același nume, din 2008, pe care urmează să-l văd cât de curând. Cât despre varianta americană: filmul e alert, imprevizibil, are suspans și personajele au suficente secrete cât să te și amuzi (într-un mod macabru), iar în ultimele minute vei simți că rezolvarea cazului nu are sfârșit, pentru că mereu mai apare ceva. Sau cineva. Poate alt cadavru?
