Tulip Fever · Febra Lalelelor (2017)

Cronici Filme Foxisme
8

Grozav

6.8

User Avg

Tulip Fever · Febra Lalelelor (2017)
Tulip Fever · Febra Lalelelor (2017)

Tulip Fever ne poartă în Amsterdamul secolului al XVII-lea, în subsolurile tavernelor, unde „mania lalelelor” se strecoară chiar și în sufletul celui mai cinstit negustor. O poveste dramatică în care dragostea se împletește cu erotismul, pasiunea cu obsesia, păcatul cu vanitatea, un film ce merită văzut pentru Judi DenchHolliday GraingerChristoph Waltz și Dane DeHaan.

 pe IMDb

Obsesiile sunt periculoase, nocive și imprevizibile. Sufocante, până în punctul în care limitele sunt șterse și orice dorință, oricât de primitivă sau de greșită este, devine cea mai bună alegere, singura pe care o poți lua pentru a câștiga. Obsesiile te macină și te distrug, provoacă doar suferință și durere, îți înșală simțurile și te împiedică să vezi diferența dintre Bine și Rău, dintre ceea ce este permis și ceea ce este corect.

Pornind de la romanul The Tulip Fever de Deborah Moggach, producătorul Justin Chadwick, cunoscut pentru The Other Boleyn Girl, surprinde cu măiestrie și eleganță atmosfera din Amsterdamul secolului al XVII-lea, imortalizând aproape toate defectele umane într-o alegorie tristă, ancorată și în prezent.

Vanitatea este păcatul ce se ferește de remușcări, iar mândria pare „să răsufle” în sufletele celor săraci și lipsiți de speranță, în timp ce ipocrizia, atât de ușor de depistat, pare să fie masca preferată a personajelor. La final, rămâne doar obsesia pentru frumos și pentru un bulb prețios de lalea.

Unul dintre motivele pentru care mi-am dorit foarte mult să văd The Tulip Fever, pe lângă fascinația mea pentru producțiile de epocă, a fost distribuția. Aș vedea un film cu Christoph Waltz chiar dacă ar avea nota 2 pe IMDb. Poate să fie distrus de critici, detestat de cei mai buni prieteni, pentru Waltz sunt dispusă să suport 90, 120 de minute de mediocritate. Apoi, este Judi Dench, una dintre „reginele” cinematografiei, o actriță pe care o respect și o admir, ce nu are nevoie de o introducere.

Acum, completează distribuția cu actori tineri, aflați la început de drum, adaugă cantitatea potrivită de dramă, romantism și suspans, trădări și minciuni, păstrând o cromatică stinsă, ce strălucește doar în momentele-cheie, ajustând scenele cu o tentă erotică subtilă, magnetică până la final. Vei obține un film ce te va surprinde, prin poveste și interpretare, prin mesajul minunat de dureros din ultimele minute, când până și tragedia pară să tindă spre lumină, nu spre întuneric.

În taverne și bordeluri, la adăpost de lege, sunt organizate licitații și pariuri pe culoarea florilor. Lalelele sunt prețioase și mențin piața dinamică; sunt sămânța discordiei între bărbați și femei, între negustori și meșteșugari. Mania lalelelor e contagioasă și se transformă foarte repede în obsesie, fiind tema centrală din Tulip Fever: e dureros de amuzant să vezi un grup atât de divers de oameni cum se strâng la lăsarea nopții într-un demisol și flutură banii în aer, disperați să achiziționeze un anumit transport de bulbi, gândindu-se doar la ce profit frumușel pot obține în câteva săptămâni.

Involuntar, toate destinele personajelor sunt legate de „traficul” cu lalele. Soarta lor este decisă de o floare, rară și fragilă. Atât de firav este controlul pe care îl au asupra prezentului.

La prima vedere, Cornelis Sandvoort (Christoph Waltz) este cel mai fericit bărbat din lume. Este „regele piperului”, afacerile îi înfloresc și este căsătorit cu Sophia (Alicia Vikander), o orfană tânără și frumoasă. M-am obișnuit cu Waltz în roluri de villain sau anti-erou, așa că a fost straniu, cel puțin în prima parte a filmului, să-l văd drept the good guy. Cornelis este un bătrân simpatic și sufletist, cu un singur regret: nu are urmași. Indiferent de câte ori este soldatul lui pregătit (și doar Waltz poate să recite o astfel de replică fără să ți se pară nepotrivită sau desprinsă dintr-o parodie), Sophia nu poate să rămână însărcinată. Și se teme. Se teme că o să fie înlocuită cu o soție nouă, o tânără ce poate să îi îndeplinească dorințele lui Cornelis.

Iubirea nu este reciprocă în familia Sandvoort: diferența de vârstă este un obstacol greu de ocolit, iar interesele celor doi nici că ar putea să fie mai diferite. Cornelis o venerează și o răsfață, o ocrotește și îi zâmbește în fiecare zi, de parcă ar vrea să îi reamintească Sophiei ce viață frumoasă au împreună.  Din partea ei există un respect rece și un sentiment controlat de afecțiune, pios și puritan, ce îi modelează comportamentul și îi constrânge toate reacțiile.

O singură privire schimbată între ea și artistul Jan Van Loos (Dane DeHaan), însărcinat să îi realizeze portretul, o schimbă pe Sophia, dar nu atât de mult încât să pot afirma că Alicia Vikander ne-a oferit un personaj, respectiv un rol, memorabil. Ceva lipsește. DeHaan se luptă cu morile de vânt: e pasional și vulcanic, ambițios și îmbătat de iubire, până la nebunie, dar Alicia e mereu reținută, chiar și când nu este urmărită și ar trebui să se simtă în siguranță, în brațele amantului.

Trecerea de la o soție supusă și frigidă la o femeie îndrăgostită și împlinită… e inexistentă. Și Sophia nu este bântuită de conștientizarea păcatelor comise. Uită de Dumnezeu și de restricții, însă Alicia nu ne oferă asta. E prinsă între două personalități și nu știe să le îmbine. Prin urmare, Sophia refuză să facă o alegere și ne amăgește fără remușcări, îi minte și îi manipulează pe toți, având o intenție, să spunem, onorabilă, izvorâtă dintr-un egoism pentru care va trebui să platescă toată viața.

Una dintre surprizele acestei producții a fost Holliday Grainger, actriță ce a interpretat-o pe Lucrezia Borgia în The Borgias și pe care o puteți urmări în serialul Strike (vă recomand seria de romane scrise de J. K. Rowling sub pseudonimul Robert Galbraith ce stau la baza serialului – toate au apărut la Editura Trei).

Maria (Holliday Grainger) este servitoarea familiei Sandvoort: martoră, complice și victimă, un personaj ce te surprinde prin pasiunea și ambiția cu care își menține părerile și își protejează atuurile. Povestea ei de dragoste se intersectează cu cea a stăpânei sale, declanșând un lanț de evenimente neprevăzute, ce te vor face să îți dai ochii peste cap, nefiind capabil să te strecori câteva minute în film pentru a le oferi protagoniștilor câteva palme binemeritate.

Judi Dench nu apare atât de mult pe cât mi-aș fi dorit, dar adaugă doza potrivită de sarcasm și umor acțiunii. Este personajul din umbră, ce are o influență mică asupra tinerilor îndrăgostiți, cu toate că pune în mișcare un joc riscant pe piața lalelor, un joc în care toți se lasă atrași, sperând să fie liberi, fericiți și alături de persoana pe care o iubesc.

Tulip Fever ne poartă în Amsterdamul secolului al XVII-lea, în subsolurile tavernelor, unde „mania lalelelor” se strecoară chiar și în sufletul celui mai cinstit negustor. O poveste dramatică în care dragostea se împletește cu erotismul, pasiunea cu obsesia, păcatul cu vanitatea, un film ce merită văzut pentru Judi DenchHolliday GraingerChristoph Waltz și Dane DeHaan.

Mulțumesc pentru invitație, Forum Film România!

Bârfisme

No items found.

Trailer

No items found.
8

Grozav

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader