Sărci

Bucure555ti

28 Septembrie 2014 ⋅

(De prima oară când am văzut prin vestita capitală cum e scris „Bucure555ti” peste tot, am simțit nevoia să îl citesc: Bucurecincicincicinciti)

Ok, guys, unul din evenimentele despre care v-am vorbit pe site este cel dedicat zilelor bucureștilor (anul acesta celebrul oraș a împlinit 555 de ani de la prima atestare) și multitudinii de activități realizate în cadrul acestora. Dintre toate, pe mine m-a interesat în particular seara de sâmbătă 20 septembrie pentru că în piața Constituției se promitea un concert incendiar și apoi un mega eveniment, cică așa cum nu am mai văzut.

Curioasă din fire, după ce am luptat cu lenea, mi-am târât posteriorul la Izvor ca să văd cu ce se mănânca toată treaba asta.

Bineînțeles că am considerat că o să mă plictisesc de moarte la concert ascultând aceiași cântăreți care sunt omniprezenți pe la toate concertele (wrong!), așa că am ajuns abia pe la ora 9, când am observat că e un concert atipic: melodiile erau atât vechi, cât și noi, atât pentru bunica, cât și pentru creatura de lângă ea, aflată în debutul tinereții sale. Un alt aspect pozitiv a fost faptul că invitații nu au cântat mai mult de o melodie, două, care de cele mai multe ori nici nu le aparținea. Am vâzut cum oamenii de lângă mine aclamau, cântau și dădeau din cap și din alte membre.

Concertul trebuia să se termine pe la 11, așa că firește că s-a terminat un pic după miezul nopții (nimic îngrijorător aici). Momentul pe care l-am așteptat eu era cel de după concert, când urma să fie un concurs de proiecții pe Palatul Parlamentului între 5 echipe: Ungaria, Cehia, Franța, România și Polonia.

Preferații mei au fost francezii (pozele 1 și 2), cu minunatele lor proiecții ce înterceau de departe tot restul, însă nici românii (poza 3) nu au avut o prestație slabă. Ba, chiar foarte bună, a doua în topul meu personal. All in all, am fost plăcut impresionată de proiecții și le-am considerat a fi ceva unic, ce merită văzut.

Imediat după ce s-au terminat și ultimele secunde de proiecții, lumea a început să dispară cu pași mărunți, dar siguri. La câteva secunde după au început artificii (poza 4), iar cei care apucaseră să-și închidă telefoanele, tabletele, camerele sau orice alte aparaturi care posedă și ceva pentru filmat au început să le caute cu disperare. Am fost foarte încântată de spectacolul de artificii, mai încântată decât la multe treceri dintre ani și mi-a părut rău când s-au terminat.

După focul de pe cer a urmat un alt foc, de dat asta pe sol (poza 5), cauzat de niște artificii care nu s-au aprins cum trebuie. Pe scenă nu s-a zis nimic de el, lucrurile au continuat ca și cum nu ar finicio problemă, însă lumea avea ochi doar pentru mica văpaie din fața Palatului Parlamentului. Din fericire totul s-a terminat cu bine, pompierii au ajuns cand deja aproape se stinsese și toată lumea a fost fericită.

La mulți ani, București!