Sărci

Stabbed in the Back Robin and the Backstabbers în Control

08 Decembrie 2014 ⋅

Nu există multe lucruri pe lumea asta pentru care m-aș trezi la 6:20 dimineața. Cutremure? Nici nu le-aș simți. Inundații? Dorm mai bine, că mă leagănă valurile. Incendii? Ah, numai bine, căldurică.  Dar concertul Robin and the Backstabbers de la Control, din dimineața asta, nu l-aș fi pierdut pentru nimic în lume.

Ideea foarte mișto de a da concert luni dimineață, înainte să intre lumea la muncă, la cursuri, la alte îndatoriri  le-a dat oamenilor ocazia să-și înceapă săptămâna cu o altă energie decât erau obișnuiți. În loc să-ți blestemi zilele, ia de mai fredonează un vers. În loc să-ți înjuri șeful, ia de bate din palme cu alți 300 de oameni pe piesa asta care-ți place de 3 ani și care și-a rămas în cap 2 luni, după ce-ai auzit-o prima oară.

Eu și babele din transportul în comun împărțim aceeași fascinație pentru locurile unde se poate sta jos, așa încât mi-am așezat fundul pe niște paleți și am rămas acolo tot concertul, că până la urmă era 8 dimineața și, când ești șomer, e un sacrificiu să fii treaz la ora aia. Deci m-am bucurat de muzică din poziție șezut, cuminte, fă pe mortul. Și că tot veni vorba de morți, concertul a început cu un creștet argintiu (v-am zis că am stat jos, eu atât am văzut) care a recitat o poezie despre cum „Noi vrem să vă vedem goale”, care apoi a dat-o în descrierea femeilor când trec strada ca pe niște păpuși cu cheiță și teama colectivă ca nu cumva femeile să moară, când dorm. M-a pierdut undeva pe parcurs, era prea dimineață. Dar a setat un mood potrivit pentru Robin și gașca.

Totul a decurs bine, dă-i cu muzică nouă, dă-i cu glumițe, Crenguța aștepta cuminte să-i vină și ei piesele. Intră în playlist Vânătoarea regală, Crenguța în extaz, restul publicului la fel, fetele dansează (de unde, fraților, atâta energie la ora aia?! Dați-mi și mie ce luați), se cântă, se termină, se aplaudă.

Un cover, două, Robin la aparat, execuție curată, frumoasă, așteptăm decizia juriului, ah, da, ia uite ce note mari, uite cum curge cu aplauze.

Și apoi vine momentul fatidic. Murder, bloody murder. Au cântat Soare cu dinți – ba nu, au cântat versurile de la Soare cu dinți pe altă linie melodică, una care nu transmitea deloc starea pe care o aștepți de la piesa asta, starea aia de fericire prostească  în care se îneacă tristețea de după o despărțire sau de după realizarea că nu știi încotro s-apuci acum, dar ce contează, că oricum nu poți să faci nimic să-ndrepți situația, măcar bucură-te de ceva, de orice. Vladimir, bucuria ochilor atâtor fete din sală, mi-a părut bine să asist la momentul tău artistic, dar dansul tău n-a schimbat cu nimic faptul că nu m-am putut bucura de piesa mea preferată așa cum o știam. Vorbesc în numele meu acum, dar dacă mai e cineva de acord cu mine, să ridice o mână. Mie-mi place piesa aia pentru că e așa cum e, pentru că are melodia pe care-o are și versurile pe care le are și pentru că împreună formează ceva atât de frumos, încât mi se pune un nod în gât și-mi vine să plâng de fericire când o aud. Și voi ați luat jumate din ea și ați separat-o de restul. E ca și cum ai lua bulele din ciocolata aerată. Tot e bună și-o mănânci cu plăcere, dar nu e ce ar trebui să fie.

Mie mi-a picat cam prost și chiar dacă au dres-o ulterior cu Spnzrtr și Sat după sat cântate frumos, am rămas tristuță și cu un gust amar până la sfârșit.

După bis, și-au luat la revedere de la fanii matinali și, cadou de rămas-bun le-au dat vestea că pot să păstreze cănuțele simpatice din care și-au băut cafeaua. Eu n-am luat-o, că nu mai aveam unde s-o țin, și-mi pare rău.

Cert e că lumea atâta s-a îngrămădit pe Facebook, zicând că vrea să-i asculte pe băieți de dimineață, încât evenimentul se prelungește cu o zi și, dacă nu ați ajuns azi, mai aveți ocazia mâine, pe 9. Vedeți că-i cu înscriere (detalii pe pagina evenimentului, aici).

Băieți, dacă vin și mâine, cântați Soare cu dinți în versiunea originală, de care m-am îndrăgostit, vă rog frumos?