Sărci

Astă seară: Lola Blau (musical de Georg Kreisler)

22 Martie 2015 ⋅

„La teatru se întâmplă ceva.”

Acesta este cântecul cu care începe piesa de teatru Astă seară: Lola Blau și, totodată, acestea sunt și cuvintele cu care aleg să îmi încep și eu recenzia. De ce? E foarte simplu: la teatru mereu se întâmplă ceva. Nu mă refer aici doar la ce se întâmplă pe scenă, ci la multitudinea de emoții pe care o transmit actorii, emoții care nu rămân doar pe scenă, ci fac cumva să se întâmple ceva și în sufletele spectatorilor. Acestea mi se par a fi cuvintele potrivite pentru a descrie momentele încărcate de emoție de care am avut parte în calitate de spectator ‘gurmand’ de teatru.

Astă seară: Lola Blau este un amestec ingenios de comedie și tragedie, presărat cu mult umor negru și cu melodii ușor de reținut și de apreciat. Linia care desparte comedia de tragedie este atât de fină, iar trecerea dintre acestea două este atât de furtunoasă și spectaculoasă încât m-am trezit de multe ori râzând cu lacrimi după ce cu câteva secunde în urmă eram emoționată.

Acțiunea noastră începe în anul 1938, când Lola Blau, o tânăra actriță evreică, își începe cariera la Teatrul Național din Linz. Urmează o perioadă dificilă pentru ea, căci din cauza anexării Austriei la Germania lui Hitler, este nevoită să se refugieze în Elveția, însă nici aici nu rămâne pentru mult timp. Emigrează în SUA unde are loc cea mai bună perioadă din cariera ei. După terminarea războiului se întoarce în Viena unde observă cu dezamăgire că lumea nu s-a schimbat deloc.

Astă seară:Lola Blau este povestea unei actrițe căreia războiul și natura umană îi deteriorează entuziasmul și speranțele cu care debutează la Linz. Aceasta scapă de Holocaust, dar această scăpare, împreună cu toate lucrurile pe care le-a adus cu ea, își lasă urme adânci asupra existenței sale.

Georg Kreisler, compozitor și regizor austriac (1922-2011), își descrie piesa ca fiind „povestea unei neputințe”. Lola „e la fel de descumpănită în fața antisemitului ca și în fața propriei evreități, căci nu dorește nimic altceva decât să cânte și să danseze puțin, să dăruiască bucurie publicului.”

Interpretarea pe care i-a oferit-o Maia Morgenstern Lolei este fără de cusur. Aceasta marchează o sumedenie de sentimente puternice, inerente ființei umane și transformărilor caracteristice acesteia.

Se trece în mod furtunos de la un sentiment la altul. Avem entuziasm, dezamăgire, speranță, amuzament, disperare, nebunie… Special zic avem, căci Maia Morgenstern reușește să facă sentimentele să părăsească scena și să se ascundă în sufletele spectatorilor. E uimitor cum un singur om, pe o scenă, te poate face să uiți de problemele tale și să empatizezi cu personajul. Am simțit problemele personajului ca fiind și ale mele, entuziasmul ca fiind și al meu, iar umorul care apare din loc în loc pe tot parcursul piesei mi-a stârnit hohote de râs… și nu doar mie.

Am reușit cu greu, pentru câteva momente, să îmi desprind ochii de scenă și am observat în jurul meu oameni captivați, sensibilizați, amuzați. Scenele de umor condimentează piesa, oferindu-i și mai multă savoare, iar cântecele punctează bine stările prin care trece personajul și e destul de greu să nu continui să cânți ceva în gândul tău atunci când ieși (mie, de exemplu, mi-a rămas în minte scena absolut delicioasă cu Herr Direktor).

Simt nevoia să spun căteva cuvinte și despre Tatiana Moroșanu, ale cărei degete ce se mișcă cu profesionalism pe clape au adus un plus de savoare piesei, punctând elementele importante și jucându-se plăcut cu urechile noastre.

Pentru mine, Astă seară: Lola Blau este dovada vie a faptului că pentru a ieși o piesă reușită care să ne rămână în suflet nu e nevoie nici de decoruri fanteziste, nici de costume sofisticate și nici de o armată de actori sau de coregrafii complicate. Ba, chiar din contră, pot spune că adevărata valoare a unui actor se vede cel mai bine atunci când e singur pe scena, iar la acest capitol (nu mai e un secret pentru nimeni că) Maia Morgenstern excelează.

Recomand, căci pe mine m-a impresionat în așa măsură încât aș putea să o revăd de zeci de ori. Recomand!

 

Autor: Georg Kreisler

Regia: Alexandru Dabija

Scenografia: Puiu Antemir

Costume: Doina Levinza, Puiu Antemir

Distribuție:

Lola Blau: Maia Morgenstern

La pian: Tatiana Moroșanu