Sărci

„O zi de vară” (comedie subtilă)

11 Octombrie 2015 ⋅

“Arta se întâmplă”

Gazdă primitoare, Cuibul artiștilor (pentru că e într-adevăr Cuib nu Club, cum mi-a indicat în mod eronat privirea inițial), format de tinerii studenți de la UNATC, cuib pentru că, așa cum ei înșiși s-au descris, pasiunea de a juca i-a format și i-a legat ca o familie, teatrul fiind cel care le dă aripi să zboare, vă invită la piesa „O zi de vară”, adaptare după Slawomir Mrozek. Serile de Octombrie sunt special dedicate pentru aceasta, iar eu sunt printre fericiții care au profitat deja de o astfel de seară.

Cadrul restrâns în care am fost primiți îți permitea să pătrunzi mai adânc în poveste, fiind atât de aproape de locul unde s-au creat emoțiile, de la mimică, gesturi, tonul vocii, toate menite să te copleșească în cel mai autentic mod. Eu pot să spun că efectiv am simțit că eram pe scenă, dar ce zic, într-un fel chiar am și fost. Încerc să vă fac curioși dacă încă nu v-ați prins.

În altă ordine de idei, am menționat acum puțin timp că nu este vorba despre o zi obișnuită de vară? (event descris aici) Ei bine, chiar așa este, deși acțiunea se petrece într-o astfel de zi, chiar la malul mării, mesajul este unul cu mult mai complex decât dă de înțeles.

Piesa aduce pe scenă trei tineri actori ai UNATC, da, este vorba de cei care au și reușit să transmită emoțiile cât se poate de profunde dincolo de decorul fizic, reprezentat de o bancă, câteva scaune, o masă și binecuvântata sticlă de băutură atât de des folosită ca recuzită pentru înecarea amarului.

Bianca Cuculici (Student Anul III) intră cu succes în rolul femeii care sucește mințile celor doi bărbați. Veți afla ce forță are o femeie de a cuceri un bărbat și la ce metode recurge aceasta pentru a reuși, actrița demonstrând că are atuurile necesare pentru a-și asuma această mască, de a surprinde pasiunea și încrederea în forța ei de atracție asupra bărbaților. Ea reprezintă motivul conflictului, neexprimat însă fățiș, dintre reprezentanții de sex bărbătesc.

Vă întrebați poate cine sunt cei doi. Ei bine, aflați că avem pe de-o parte bărbatul căruia norocul îi bate constant la ușă, jucat de chipeșul Victor Tăpeanu (Absolvent UNATC / Actor - Teatrul Național), versus bărbatul de care norocul fuge mâncând pământul, interpretat de carismaticul Vlad Basarabescu (Student Anul III - UNATC / Actor - Teatrul Mic). Amândoi însă duc o bătălie lăuntrică greu de imaginat (sau poate nu), niciunul nefiind mulțumit cu viața de până atunci. Soluția pe care au găsit-o și care i-a și adus față în față este sinuciderea, fiecare în felul său, unul preferând pistolul, celălalt ștreangul, întreruptă însă de apariția fetei care, așa cum am zis anterior, le intră cu ușurință pe sub piele. Cuvântul potrivit cred că e manipulare (ce pot sa zic, noi femeile suntem cele mai bune la asta când ne propunem, iar aici mi-am permis să-mi arăt un pic cornițele).

"Du-te omule odată...
-Mă duc!"

Revenind la poveste, pot să mai zic doar că, deși piesa în sine are un gust amărui, prin prisma acestui conflict desfășurat pe două planuri, nu lipsește umorul, nicidecum. Astfel că rezultatul e că te vei trezi râzând cu gura până la urechi, alături de toți cei din sală. Sigur te vor mai surprinde și alte emoții, pentru că eu cu siguranță am avut câteva și asta datorită reprezentației încântătoare a actorilor care în final nu s-a putut să nu primească aplauzele și felicitările cuvenite.

"Poți să te sinucizi chiar și cu 5 minute înainte de moarte."

Cu alte cuvinte, piesa merită văzută și, dacă încă nu ați ajuns, veți avea această ocazie toată luna Octombrie, Cuibul Artiștilor ținând ușile deschide pentru voi în fiecare seară de la ora 21:15. Mai multe informații găsiți aruncând un ochi pe aici prin zonă sau intrând direct pe pagina lor de facebook.