Sărci

Aproape... Maine

01 Decembrie 2015 ⋅

Nu, nu e Aproape... mâine și am uitat eu diacriticele. E Aproape... Maine, după traducerea din engleză: Almost... Maine, pentru că toată acțiunea se întâmplă în Almost, care e o zonă care nu e exact în Maine, dar e aproape în Maine. NU-i chiar așa complicat. Dacă mergeți să vedeți piesa undeva (15:30, 20 decembrie, Teatru Arca, Club "La Scena"), o să explice unul din actori cum stă treaba.

Piesa e scrisă de John Cariani, a fost regizată de Dorin Eugen Ionescu și pusă în scenă în premieră de Trupa nr. 9 (Valentin Nelepcu, Cezar Dinca, Oana Voda, Ruxandra Moise, Irina Onu) în cadrul Festivalului de Teatru al Absurdului Eugene Ionesco.

„Am scris teatru, probabil, după ce am încercat să scriu altceva, pentru că la un moment dat voi fi simțit că teatrul era arta supremă, cea care permite materializarea cea mai complexă a profundei noastre nevoi de a crea lumi.”
- Eugen Ionescu

Piesa e, de fapt o sumă de 9 povestiri despre dragoste. Personajele se schimbă, uneori mai revin, alteori nu. Niciudată nu începe o poveste la fel, dar mereu se ajunge în același punct. Cumva, cumva se întâmplă ceva între personajele din scenă, se aprinde o scânteie sau un foc de artificii sau o auroră boreală. Dar aici se oprește tot. Nu există sfârșit pentru niciuna dintre povești. Mereu este lăsat finalul la latitudinea spectatorului.

Și totul pare să fie ca în viața reală. Oameni total diferiți, fără nimic în comun, ajung să se îndrăgostească unul de altul pentru că se înțeleg reciproc.

Deși poveștile se succed fără a lăsa un timp de gândire prea mare, mereu se aduce ceva nou. Poate intră în scenă un povestitor care nu a mai fost prezent până atunci, poate interacționează cu publicul, poate are loc și puțină pantomimă.

În întregimea ei, piesa este o sumă de povești profunde, structurate pe mai multe niveluri și presărate cu umor pe ici și pe colo, cu glume bune pe care nu poți să le ignori cu una cu două.