Sărci

De la Caragiale la Şalom Alehem

14 Decembrie 2015 ⋅

13...ceasuri bune. Piesa a debutat pentru publicul bucureştean cu un ropot de aplauze şi nume mari care ne-au înveselit într-o seară rece de duminică. „De la Caragiale la Şalom Alehem” este fără discuţie o pleiadă încântătoare şi o incursiune în istoria dramaturgiei secolului al XIX-lea.

În atmosfera călduroasă din săliţele de la „Nenea Iancu” ni s-au prezentat în faţa ochiilor cele două personalităţi, întâlnite într-un cadru reprezentativ. Publicul a luat parte la călătoria acestora cu trenul, o unealtă a lor pentru o mare parte a operelor sale. Dincolo de discuţiile aproape filozifice, s-au perindat personajele lor memorabile într-o şuetă de zile mari. Nu am putut să nu remarc secvenţe din „O noapte furtunoasă” cu celebra replică:

„...te iubesc precum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea.”

Lângă noi, la doar câţiva metrii, domnul Goe şi-a pierdut pălăria, iar duduile din Five O’clock au avut divergențe cu privire la domnul Mitică. Pe lângă aceste opere mioritice, cunoscute publicului românesc, s-au alăturat şi scene, secvenţe din piesele dramaturgului Şalom Alehem. Astfel s-a creat o legătură între cele două culturi: cea românescă şi cea idiş, din aceeaşi perioadă. Înâlnim motive şi simboluri asemănătoare. Spre exemplu, cei doi soţi care îşi doresc cu ardoare ca fiul lor să ajungă elev la gimnaziu. Nu am putut să nu recunosc o uşoară aseamanare cu actualele preconcepţii, încă valabile în ziua de astăzi. Idem pot spune şi despre o discuţie în tren dintre doi necunoscuţi. Unul ştia foarte bine, chipurile, despre fetele unui domn şi simţea nevoia să destăinuie aceste taine. Ironia sorţii face, însă, ca celălalt om să fie...eh, veţi afla voi. Rumoare. Atât pot spune.

Întrebarea care m-a intrigat nespus a fost cea adresată în mod repetat de domnul I. L. Caragiale. „Ce este arta?”. În fond, ce este arta, dragilor? Ce înseamnă omul de teatru? Ce înseamnă gazetarul? Care este legătura? Și încă o multitudine de astfel de întrebări vă sunt rezervate spre sfârşit.

Surprizele nu se opresc aici – pentru un timp spectacolul se bucură de atenţia marelui poet Mihai Eminescu, cu adaosurile contribuţiei acestuia la începuturile teatrului evreiesc pe spailurile românești.

Fără doar şi poate trebuie să afirm faptul că piesa este o bună lecţie pentru cultura oricărui om. Este mai mult decât o piesă, este un carnaval de măşti şi personaje, un amestec de lumini şi umbre cu ajutorul căruia descoperim noi legături, ne lărgim orizonturile.

Vă invit la teatru, aşadar, stimabililor! Şi pentru că această piesă nu este unică doar prin arta compoziţiei şi a ideii, vă spun că jocul actoricesc este fără egal. Nume mari ale teatrului românesc susţin capul de afiş „ De la Caragiale la Şalom Alehem”: Rudi Rosenfeld, Cornel Ciupercescu, Geni Brenda, Viorica Bantaș, Andrei Miercure, Dorina Păunescu, Arabela Neazi, Nicolae Botezatu, Tudor Istodor, Veaceslav Grosu, Maia Morgenstern, Mihai Ciucă, Nicolae Călugărița, Neculai Predica, Darius Daradici.
Dramatizarea este realizată de Edith Negulici, scenografia de Adina Mastalier, ilustrația muzicală de Florea Cîrstea, regia este colectivă, iar proiecția este realizată de Oana Monica Nae.

„Vrei să cunoşti lumea? Priveşte-o de aproape. Vrei să-ţi placă? Priveşte-o de departe.”
(I.L. Caragiale)