Fragment în avanpremieră: Vassa și Noaptea – Sarah Porter
Preludiu în Noapte
Acum un an, la începutul toamnei
Când privi în jos, Noaptea își văzu propriii ochi țintuind-o. Doi ochi mari și negri, plini de stele. La început îi ignoră. Probabil că privirea aceea stranie era propria ei reflexie într-o baltă sau poate într-o oglindă spartă de pe stradă. Apoi observă ceva care îi stârni curiozitatea: ochii aceia erau plini de stele, dar constelațiile din ei nu îi erau familiare. Era ca și cum ar fi privit cerul de deasupra unei alte lumi.
Noaptea hotărî să investigheze. Își întinse tentaculele de întuneric pentru a cerceta straniul fenomen. Ochii se adăposteau, așa cum se întâmplă deseori, pe un chip uman, deasupra unui trup puternic de bărbat. Dar cum ar putea noaptea – o altă Noapte, diferită, de neînchipuit – să trăiască într-o altă ființă umană?
Bărbatul aștepta, nemișcat, pe un câmp întunecat, înconjurat de case. Sub pleoapele lui larg deschise, stelele se învârtejeau în bezna abisală. Planetele circulau ca sângele. Noaptea nu mai văzuse niciodată până atunci ceva care să-i semene atât de mult și o cuprinse un dor răvășitor. Poate că, în cele din urmă, își găsise un tovarăș; poate că era izbăvită de singurătatea eternă!
Noaptea se apropie de el, apoi înaintă și mai mult. Bărbatul aștepta, țeapăn ca moartea. Nu reacționă câtuși de puțin când veni și îi poposi pe pomeți ca să-l privească mai bine. Răsuflă peste genele lui și le făcu să tremure. Bărbatul nu răspunse, nici măcar printr-un clipit. Când Noaptea îl sărută sfioasă, i se făcu foarte frig.
Toate acestea ar fi trebuit să fie îndeajuns pentru a o pune pe gânduri. Ar fi trebuit să se retragă alarmată, plutind în siguranță pe deasupra felinarelor de pe stradă. Dar Noaptea era singură de prea multă vreme și uită cu totul de prudență. Nici măcar nu observă că fața bărbatului avea o culoare neobișnuită: alb-gri sidefat de la rădăcina nasului în jos și negru ca tăciunele deasupra. Tot ce o interesa era că văzuseînlăuntrul ochilor lui. Un meteor țâșni în adâncurile lor, lăsând o dâră strălucitoare în urma sa. Noaptea tânjea, mai mult decât orice, să urmeze dâra aceea de lumină.
Dacă ar fi fost sinceră cu ea însăși, ar fi recunoscut că situația era suspectă. Dar Noaptea, care ascunde totul în falduri de umbră, nu este sinceră defel. Cum bărbatul nu îi răspunsese la mângâieri, se hotărî să-și întețească atingerile. Puțin agitată, îl mângâie între pleoape. Țeasta lui părea a fi goală pe dinăuntru. Nu respira. Împunse din nou, strecurând un tentacul de întuneric printr-o orbită goală. Dar bărbatul nu se mișcă nici de data aceasta și nici măcar nu zâmbi. Nu băga de seamă că Noaptea era acolo? Nu-și dădea seama că-l iubea? Fiindcă mersese deja atât de departe, prea departe, își pierdu cumpătul cu totul și se furișă în adâncul ochilor lui. Încercă să vorbească. Să implore un răspuns.
Apoi ochii se închiseră, retezând trupul moale al Nopții.
Îi trebui un moment pentru a înțelege. O parte din ea era prizonieră în interiorul bărbatului și nu mai putea ieși.
Auzea partea aceea pierdută din sine plângând, izbindu-se frenetic înlăuntrul bărbatului gol, căutând o ieșire. Nu era câtuși de puțin un bărbat, ci o capcană, iar Noaptea înțelese cât de nesăbuită fusese când se lăsase cucerită de stelele acelea scânteietoare. Nu erau decât o iluzie menită să o atragă în cursă. Erau o momeală. Ciocăni în pleoape, încercând să elibereze partea furată din trupul ei. Rămaseră închise cu îndărătnicie.
Noaptea era turbată ca un urs ce-și vede puiul întemnițat și rănit. Se înfurie și mai tare când bătrâna veni și țintui ochii închiși cu două stele de aur, ascuțite ca niște ace. Ea trebuie să fi pus totul la cale! Dacă întunericul ar fi putut ucide, bătrâna s-ar fi prăbușit la pământ într-o clipă.
Dar nu se prăbuși. Stătea acolo, rânjind satisfăcută, în timp ce Noaptea țipa în tăcere.
– Exact, îi spuse ea Nopții.
Sursă: aici
Înțelese că nu e o femeie obișnuită după faptul că îi vorbise în propria limbă. Ce ființă umană vorbește cu Noaptea?
– O parte din tine va rămâne cu mine, pricepi? Ca o tenie în mațele unui șobolan.
Frântura de întuneric a Nopții, luată prizonieră, se agita și striga pentru a se întoarce în sânul matern. Părea o ființă distinctă acum, că fuseseră despărțite. Un copil-umbră. Vărsa lacrimi și se tânguia, iar Noaptea nici măcar nu-l putea consola.
– O, nu te agita! croncăni bătrâna în urechea bărbatului găunos, adresându-se puiului captiv al nopții. Am făcut un bărbat în bătaie de joc. Vezi? L-am făcut exact pentru tine. El este noua ta casă. Nu e frumos?
Noaptea se aplecă deasupra bătrânei, întrebându-se disperată cum i-ar putea face rău. Reuși să o tragă de păr cu o pală de aer, dar nu era nici pe departe îndeajuns. Nu făcu decât să îi arunce o privire răutăcioasă drept răspuns.
– Și tu. Nu are rost să te plângi. Nu-ți vei primi puiul înapoi, înțelegi? Niciodată. Dar nu-ți face griji, îl voi trata cu omenie. Și, da, este un el. E bărbat acum, într-un fel. Îl voi ține adormit și nu va trebui să simtă durerea despărțirii. Nu atât de tare, cel puțin.
Spunând acestea, așeză o cască pe capul alb-negru. Coiful era imens, ca o cupolă de planetariu și, deși părea mult mai mare decât capul, se potrivea totuși perfect. Așeză un vizor de sticlă neagră, opacă peste ochii săgetați de stele.
Frântura pierdută a Nopții se liniști, adormind în ceea ce părea a fi un bărbat mare și musculos.
Bărbatul stătea călare pe ceva asemănător cu o motocicletă neagră, iar bătrâna se întinse și porni ceva ce nu era, de fapt, un motor, deși suna ca și când ar fi fost. Noaptea privi cum temnița în formă de bărbat începu să se învârtească în cerc. Iar și iar.
Conștiința Nopții este un infinit moment înstelat, etern și curgător. Prin urmare, nu era nicio surpriză că fusese năucită cu atâta ușurință. Fără a înțelege ce se întâmplă, Noaptea se lăsă păcălită cu același truc în zece locuri, toate în același timp. Zece bătrâne înfigeau stele de aur în pleoapele a zece bărbați goi pe dinăuntru. Frânturi de Noapte deveneau copii pierduți, mergând pentru totdeauna pe motociclete identice, în parcări aidoma, din orașe risipite. Noaptea zăbovea oriunde îi vedea. Sperând că într-o zi îi va aduce acasă.
Sperând că vor putea fi cu toții laolaltă din nou. Reîntregindu-se și împărțind aceleași stele.
Vrăjitoarea (Fjällbacka #10) · Camilla Läckberg · „Tocmai a trecut cineva peste mormântul meu.”
„Tocmai a trecut cineva peste mormântul meu.” Vrăjitoarea nu este un grimoar. Nu cuprinde blesteme, incantaţii şi ritualuri, un arbore genealogic misterios sau viziuni ce niciodată nu ar fi trebuit să fie aşternute pe hârtie. Magia, adesea confundată cu medicina, rămâne un simplu mit, o legendă pentru care sute de femei au plătit preţul suprem după ce au fost torturate, schilodite şi ucise în nume...[Read More]
Libris.ro și Salvați Copiii România vor să doteze 350 de școli și licee din România cu o bibliotecă atractivă în următorii 5 ani
Libris.ro, cea mai mare librărie online din România, demarează a doua ediție a proiectului CarteTeca, un concurs prin care oferă unităților de învățământ din toată țara oportunitatea de a câștiga cărți pentru biblioteca proprie. Fondul de carte alocat ediției din acest an este în valoare de 150.000 lei. Prin proiectul CarteTeca, inițiat alături de Salvați Copiii în 2019, Libris.ro își propune ca î...[Read More]
Cu ultima suflare · Paul Kalanithi – „Medicii invadează trupul în toate modalitățile posibile.”
„Se supărase, pentru că și ea își făcuse griji. Se supărase, pentru că nu vorbeam cu ea despre asta. Se supărase, pentru că-i promisesem o viață, dar îi dăruisem altceva în schimb.” Chirurgia este o formulă matematică aflată în continuă schimbare. În fiecare an, apar noi variabile, împreună cu un sistem instabil de reguli, care trebuie dezvoltat treptat, atât pentru binele pacientului, cât și pent...[Read More]
Fata A · Abigail Dean
În următoarele minute veți păși în Casa Ororilor, locul unde șapte copii și-au pierdut inocența. Copilăria le-a fost umbrită de un Tată însuflețit de un idealism fanatic și de o Mamă instabilă, care și-a sacrificat fiii și fiicele unui monstru cu chip de om, dispus să-i înjosească, să-i bată și să-i țină închiși precum niște animale într-o casă murdară și dezgustătoare, transformată treptat într-o...[Read More]