Dulce răzbunare · Joe Abercrombie – „Pe primul loc prudența. Întotdeauna.”

Cărți CărțiFX Foxisme Recenzii
Comandă
9.5

Uimitor

10

User Avg

Dulce răzbunare · Joe Abercrombie – „Pe primul loc prudența. Întotdeauna.”
Dulce răzbunare · Joe Abercrombie – „Pe primul loc prudența. Întotdeauna.”

O poveste din universul seriei „Prima lege”.

O fi războiul un iad, dar pentru apriga Monza Murcatto, vestita şi neînduplecata supusă a lui Orso, el poate fi şi o sursă de bani. Prin victoriile repurtate, a devenit celebră, poate prea celebră. Iar acum, trădată şi azvârlită în lumea răposaţilor, Monza trăieşte cu un singur gând: să se răzbune.

Aliată cu un beţiv notoriu, un specialist în otrăvuri, un criminal obsedat de numere şi un barbar dornic să facă dreptate, trebuie să înfrunte jumătate de regat.

Iar cel mai periculos om din lume vine după ea…

Goodreads: 4.17

Gen carte:, An publicare carte:Editură:Autor:

„Sabia se folosește pentru intimidarea adversarului, nu pentru uciderea lui.”

Două luni. Au fost necesare două luni pentru a-mi aduna gândurile şi pentru a vă împărtăşi ce am simţit, ce am trăit citind Dulce răzbunare. Mă uit chiar şi acum la roman şi sunt dezamăgită că a fost atât de scurt, doar puţin peste 800 de pagini, în condiţiile în care eu aş fi rămas în universul seriei Prima lege câteva mii în plus (din fericire, mai există The Heroes, Red Country și Sharp Ends).

Stilul lui Joe Abercrombie poate să fie comparat cu un drog, cel puţin în cazul meu: după o singură mostră, după un singur capitol, eşti pierdut. Este imposibil să nu te laşi ademenit, torturat şi minţit de personaje, să nu suferi alături de ele, uimit de ingeniozitatea autorului, de atenţia pentru detalii, de ritmul trepidant al acţiunii. Lupte şi trădări, conspiraţii şi asasinate, secrete şi uneltiri. Un univers perfect, lipsit de milă, violent, crud, unde antieroii deţin toată puterea.

Romanele lui Abercrombie nu sunt potrivite pentru cititorii care sunt în căutare de regi nobili şi prinţi curajoşi, domniţe aflate la ananghie şi antagonişti ce îşi mărturisesc (involuntar) intenţiile, uitând să fie precauţi, mai ales în fata cititorilor. Nu… romanele lui Abercrombie sunt pentru cititorii curajoşi, care iubesc adrenalina şi pericolul, ce nu se tem să îşi vadă personajele preferate de cealaltă parte a lamei, cu degetele lipite de mâner, însetate după răzbunare, îmbătate de mirosul luptei, dispuse să înşele, să ucidă sau să îşi calce (până) şi prietenii în picioare pentru a obţine ceea ce îşi doresc. Nu există prietenie, onoare şi dreptate. Doar invidie, neîncredere şi moarte.

Personajele autorului sunt perfect de imperfecte: mercenari şi asasini, puşcăriaşi şi pribegi, războinici şi criminali în serie. Nu sunt eroi sau villains, însă nici nu îi poţi eticheta drept antieroi. Uneori, nu există alb sau negru, nici măcar gri. Sunt personaje complexe, imposibil de clasificat, pe care ajungi să le dispreţuieşti şi să le admiri în egală măsură, atât pentru faptele comise cât şi datorită motivelor pentru care aleg o astfel de viaţă; însă, într-o intrigă pe care doar Abercrombie o poate crea, admiraţia se va transforma în teamă şi în dezgust, pentru că speranţa arde mult prea repede în sufletele celor naivi, care mai cred în schimbare şi bunătate. Devin uşor de manipulat şi se transformă în monştri şi în călăi; atunci simţi nevoia să te întorci la primele capitole şi să îţi aminteşti cum a început această călătorie: cu un masacru, o trădare şi o supravieţuitoare.

„Nu există progres fără durere. Nu există vindecare fără durere. Suferinţa ne obligă să realizăm lucruri măreţe.”

Monza Murcatto. Fost general-căpitan al celor O Mie de Săbii și faimoasa Măcelăreasă din Caprile. Supusa ducelui Orso. Un bun strateg. O fată născută din vărsări de sânge şi violență, ce trăieşte pe câmpul de luptă, înconjurată de mercenari şi de barbari, de bărbaţi ce abia aşteaptă următorul război, următoarea victorie. E neobişnuit de tânără. Isteaţă şi neînfricată, vulcanică şi nemiloasă. Vrei să fie de partea ta. Vrei să îţi fie aliată. Însă ce se întâmplă când numele ei este rostit cu veneraţie şi cu iubire de către propriii tăi supuşi? Devine o ameninţare. Un obstacol ce trebuie înlăturat.

Trădată de ducele Orso şi aflată la o răsuflare distanţă de moarte, Monza Murcatto trăieşte cu un singur gând: să se răzbune. Șapte nume, şapte suflete pe care le va trimite în Iad, indiferent de preţul pe care va trebui să-l plătească. Este de nerecunoscut: mutilată şi bătută, cu urme de strangulare pe gât, cu degetele strâmbe, incapabile să ţină mânerul unei arme. Fiecare pas este o mică victorie. Este o umbră a ceea ce a fost, o fantasmă ce a învins moartea, însă are suficiente monede pentru a cumpăra loialitatea celor mai neobişnuiţi aliaţi.

„- M-ai mai omorât o dată, ai uitat? Dar moartea nu s-a prins de mine.”

Sursă: http://bit.ly/2jBfwWu

Abercrombie întotdeauna reuşeşte să creeze „echipe” inedite, dar cea din Dulce răzbunare a fost, de departe, preferata mea. Nu am avut încredere în niciun personaj. Am ignorat promisiunile şi planurile lor de viitor, mult prea atrasă de secretele pe care încercau să le ascundă unii de ceilalţi, de dorinţele ce îi ţineau treji noaptea. Am fost atentă la dispariţiile lor misterioase, la misiunile pe care le acceptau cu prea multă uşurinţă, obsedată de un singur gând, ce m-a însoţit până la ultimul capitol: câţi o vor trăda pe Murcatto?

Nordicul Fiori-îți-dau soseşte în Talins cu credinţa că aici va putea să înceapă o viaţă nouă, departe de războaie şi de lupta pentru putere. Din păcate, aşteptările sale sunt repede spulberate: Talins este lăcaşul oamenilor răi şi egoişti, al profitorilor şi al hoţilor. Ospitalitatea căutată cu îndârjire de Fiori este înlocuită de imaginea sclavilor bătuţi pe străzi, de copii care se hrănesc din gunoaie şi lucrează pentru mercenarii ce controlează oraşul, ameninţaţi de prezenţa uriaşului nordic, mult prea naiv pentru a nu conștientiza că este o ţintă profitabilă.

Dintre toate personajele, Fiori „beneficiază” de cea mai înfricoşătoare transformare. Ştiam că Abercrombie este nemilos, dar simt că aici a întrecut orice măsură; nu îl critic, ci îl laud pentru curajul său, pentru viclenia cu care şi-a schimbat rolul din autor în torţionar. Niciodată nu vei spune de Fiori că este inteligent sau că îl duce capul: e atât de uşor de manipulat şi de indus în eroare, mereu grăbit să tragă concluzii şi să accepte doar ceea ce este în faţa lui. Te-ai aştepta să fie mai chibzuit după ce l-a întâlnit şi înfruntat pe Sângerosul Nouă, mai cumpătat şi mai atent faţă de noii săi „prieteni” şi „colegi de muncă”. Ah, bunătatea şi încrederea nu au ce căuta în astfel de romane.

„- Tot timpul ăsta am încercat să mă port ca un om bun, am apucat-o pe calea dreptăţii, sperând să mă conving că am făcut ce trebuie atunci când am plecat. Însă realitatea este alta. Facerea de bine şi laşitatea sunt unul şi acelaşi lucru, exact cum mi-ai spus tu, iar roata se învârteşte în continuare, oricât ai încerca să o oprești. Răzbunarea… cred că nu răspunde la nicio întrebare. Şi cu siguranţă că nici lumea nu va fi un loc mai bun datorită ei şi nici soarele nu va străluci mai tare. Însă te face să te simţi mai bine decât te-ai simţit dacă nu te răzbuni. Mult mai bine.”

Nu vreau să vă faceţi o idee greşită despre mine, dar întotdeauna am fost fascinată de otrăvuri (e şi Agatha Christie vinovată, într-o anumită măsură). Interesul meu s-a extins până la nivel chimic, când încercam să aflu compoziţia lor, ce organe afectau şi cât de repede, care substanţe dispăreau din organism după o anumită perioadă, luând cu ele orice dovadă a existenţei lor.

Am ştiut din prima clipă că o să îmi placă de Morveer, acest specialist şi meşter al otrăvurilor, cel mai bun din breasla sa. Un narcisist fără pereche, egoist şi obsedat de control, meticulos şi precis, cu o limbă ascuţită, mereu pregătit să îşi complimenteze aliaţii pentru lipsa lor de inteligenţă sau de perspectivă. Da, e viclean. Da, e un adeversar periculos. Însă nu poţi rămâne indiferent în prezenţa lui.

O să îi urăşti vanitatea, dar îi vei admira cutezanţa, abilitatea de a meșterii planuri şi de a găsi o portiţă de scăpare chiar şi în cele mai întunecate circumstanţe. Dragostea lui pentru tot ceea ce este frumos se află într-o contradicţie continuă cu otrava ce zăboveşte în sufletul său. Trecutul îl bântuie, atât prin victorii, cât şi prin înfrângeri. Oare cum ar putea să reziste provocării aruncate de Murcatto, tentaţiei de a ucide prinţi şi regi, de a-şi creşte faima şi de a deveni un mit, o legendă?

„Pe primul loc prudența. Întotdeauna. Femeia aceasta, pe care o botezaseră Şerpoaica din Talins, era extrem de periculoasă. Chiar dacă nu i-ar fi cunoscut reputaţia, chiar dacă nu şi-ar fi dat seama de firea ei din conversaţia avută sau din treaba pentru care venise să-l angajeze, tot ar fi putut să o citească dintr-o singură privire.

[…]

De acum înainte, prudența trebuia să se afle pe primul loc. Şi pe al doilea. Şi pe al treilea.”

Nicomo Cosca, un renumit mercenar, a fost trădat de Monza. A devenit un beţiv notoriu, ce şi-ar fi vândut şi sufletul pentru un butoi cu bere, pe care l-ar fi golit în câteva înghiţituri, încercând să potolească o sete fără sfârşit. Bătrân şi gârbovit, o umbră a generalului şi a războinicului ce l-a slujit chiar şi pe ducele Orso, Cosca pare o alegere stranie, un „adaos” lipsit de logică pentru echipă. Vă sfătuiesc să nu-l ignoraţi şi să îi daţi o şansă. Umorul lui este contagios, discuţiile sale cu Morveer sunt absolut delicioase, iar camaraderia pe care o leagă cu Prietenosul pare desprinsă dintr-un film de comedie şi de aventură din anii ’80.

Prietenosul ar merita să aibă propria sa serie: un criminal obsedat de numere, pentru care totul se rezumă la cifre, probabilităţi şi statistici. Un personaj extraordinar, de la care nu ştii (de) la ce să te aştepţi. Un tânăr introvertit, ce îşi doreşte să se întoarcă la închisoare, care nu ştie cum să se comporte în preajma celorlalţi şi alege să stea mereu în umbră, să tacă sau să gătească, ascultând secretele lor, temerile lor, fără a-şi divulga vreodată dorinţele sau intenţiile.

Uneori, pur şi simplu uiţi că se află acolo. Că socoteşte, pierdut în cifre şi în numere. Mintea lui este o ecuaţie matematică, o enigmă ce nu ar trebui să fie rezolvată. Prinzi drag de el, te gândeşti că poate ar trebui să înlături îndoiala şi să rişti, să ai încredere măcar în el, dar apoi te uiţi din nou pe copertă, vezi numele lui Abercrombie şi te gândeşti doar la ce este mai rău şi că nu vrei să pici într-o capcană şi să te laşi (din nou) păcălit de autor.

„Luă zarurile în pumn, le zornăi, le aruncă din nou peste pietre şi le urmări cum se rostogolesc. Întotdeauna cu aceeaşi bucurie, cu aceeaşi nerăbdare, speranţă şi anticipaţie. Până se opreau zarurile, deznodământul îţi rămânea necunoscut. Le urmări cum se rostogolesc şi odată cu ele se rostogoleau şi şansele, soarta, viaţa lui şi viaţa nordicului. Toate vieţile celor din Talins se rostogoleau împreună cu zarurile alea.

Șase-unu.”

Când citeşti Dulce răzbunare, nu ai nevoie de pauze. De somn, de prieteni, de mâncare. Doar de un loc confortabil în care să te pierzi în acest fantasy minunat, cu un ritm ameţitor şi alert, cu întorsături de situaţie şi conspiraţii, lupte sângeroase şi înfruntări pe viaţă şi pe moarte, scene macabre şi dezvăluiri şocante, printre care sunt strecurate glume, ironii şi momente de respiro, o parte din scene fiind chiar domestice, în aparenţă, scene în care antieroii tăi favoriţi mănâncă în tăcere, aşteptând un semn, un indiciu, un motiv, pentru a-i tăia gâtul vecinului de la masă.

Chiar dacă romanul poate să fie citit ca un standalone, vă recomand să citiţi înainte trilogia Prima lege: ar fi păcat să ignoraţi anumite personaje, să nu vă prindeţi când autorul strecoară indicii în poveste, amintindu-vă de unde a început această aventură: cu Logan Nouădegete, Jezal dan Luthar, Ferro Maljinn, Bayaz, Întâiul dintre Magi şi, cel mai important, Sand dan Glotka. O aventură periculoasă, originală şi imposibil de uitat.

9.5

Uimitor

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

4 Comments

  1. Wow, cred că-s singura care nu a citit încă această carte :))
    Joe Abercrombie este unul dintre autorii mei preferați, acest lucru datorandu-se trilogiei Marea Sfărâmată (mă rog, a primului volum, Jumătate de rege, că încă nu am terminat seria). Sper sa citesc și celelalte cărți scrise de el, sunt foarte curioasa cu privire la ele!?

    Reply
    • Mi-a plăcut trilogia „Marea Sfărâmată”, e perfect că ai început cu ea. Mi s-a părut o serie mai „light”, însă preferata mea rămâne „Prima lege”, pe care o ador. Și stai liniștită, „Dulce răzbunare” încă este o carte de care foarte mulți se tem, sutele de pagini îi sperie :)).

      Reply
  2. Minunată prezentare!! ??

    Reply
    • Mulțumesc mult, Anca! 😀

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Show Buttons
Hide Buttons

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader