Fata care s-a jucat cu focul (Millennium #2) · Stieg Larsson

„Nu există nevinovați. Există doar diferite grade de responsabilitate.”

Comerț cu sex. Poliția Secretă. KGB și GRU. Poziția femeii în societate. Bărbați care urăsc femeile. Lisbeth Salander. Zala. Un singur nume, un secret de stat și o conspirație.

Zala.

Zala.

Afacerea Wennerström a avut un imens succes, acesta fiind cap de afiș pe toate străzile din Suedia. Frauda comisă a fost demascată și conturile din diferite țări ale lumii golite în mod suspect. Se pare că toate cazurile de corupție din țară încep, pas cu pas, să fie anchetate. Ziarul Millennium este pe culmile gloriei după ce a publicat cartea lui Mikael Blomkvist, jurnalistul care a fost foarte ocupat în volumul 1 al seriei. Henrik Vanger l-a angajat cu doi ani în urmă pentru a-i compune biografia, însă acesta era numai un pretext care să ascundă adevăratul scop: aflarea cauzei morții lui Harriet Vanger, fetița care a dispărut la 22 septembrie 1966, în circumstanțe cel puțin stranii.

Henrik era convins că aceasta a fost ucisă cu sânge rece de un membru al familiei, însă, cum cadavrul nu a fost niciodată găsit, el nu a putut abandona căutarea. În plus, primea în fiecare an o floare deosebită de la diferite oficii poștale, crezând că era pedeapsa pe care i-o aplica asasinul. Mikael a găsit-o în cele din urmă pe Harriet vie și nevătămată în Australia, împreună cu fiul ei. Acesta a reușit să facă într-un an ceea ce nu au reușit alții în patru decenii, apoi a numit-o pe Harriet coordonator la redacția ziarului.

Desigur, știm cu toții că fără ajutorul lui Lisbeth Salander, misterul ar fi rămas în continuare nerezolvat. Investigator de excepție și hacker de renume internațional, Sally a fost cea care a obținut informațiile despre Wennerstrom și acum și-a însușit răsplata, mai exact câteva miliarde de coroane. Un om normal ar face câteva investiții, însa Lisbeth face o călătorie în jurul lumii, în Antile, Caraibe, Orient, încercând să scape de orice legătură pe care o avea cu Kalle. Îl ura pentru faptul că era așa de cinstit, pentru faptul că încerca să facă lumea un loc mai bun și pentru că era naiv. Din cauza unui uragan, aceasta se întoarce în Stockholm. Își cumpără un apartament de 350 de metri pătrați pe Fiskargatan 9 (era chiar fostul apartament al miliardarului Percy Barnevik, în valoare de 25 de milioane de coroane) și îl furnizează, ca de obicei, cu mobilă IKEA.

„- E un om foarte singur și foarte special. Din punct de vedere social, introvertită. Nu-i place să vorbească despre ea însăși. În același timp, este o persoană cu voință foarte puternică. Are o etică specială.

-Etică?

 -Da. O etică proprie. Nu poți s-o amăgești, s-o convingi să facă ceva împotriva propriei voințe. În lumea ei, un lucru este „drept”, sau „nedrept”, ca să zic așa.”

Nu, această carte nu este despre mobila de bucătărie a Lisbethei, nici despre aventurile Afurisitului de Kalle Blomkvist. Säpo ascunde ceva de presă. Raportul Lisbethei din 1991 lipsește, iar comerțul cu carne vie e în floare. La redacția Millennium se prezintă Dag Svensson, care spune că a lucrat la o carte care îi va demasca pe toți cei care au cumpărat servicii sexuale cu minore din Orient și din lumea a treia, care trăiau în mizerie și chin, amenințate de mafie. În cele 12 capitole ale cărții lui Dag, acesta dă numele a aproape 40 de clienți, chiar și polițiști și politicieni, urmând să stârnească diverse controverse. Iubita sa, Mia Bergman, este criminolog și lucrează la teza ei de doctorat în care abordează, de asemenea, subiectul comerțului cu femei. Face studii despre rangul femeii în societate, despre posturile care sunt ocupate de femei și despre delictele comise asupra lor.

Cum Lisbeth obișnuiește să intre des în computerul lui Mikael, află de Dag și despre cartea lui, apoi face în așa fel încât să obțină manuscrisul. Spre surprinderea ei, găsește numele Zala într-unul dintre foldere, apoi hotărăște că trebuie să vorbească cu cei doi colaboratori. După ce au stat la o cafea, ei sunt găsiți împușcați în apartamentul lor de pe Enskede, la fel ca avocatul Nils Bjurman, fostul tutore al Lisbethei. Dovezile se strâng în jurul ei, dar ea dispare pe neașteptate și întreaga Suedie este pe urmele ei.

„La momentul acela publicul era saturat de informații despre Lisbeth Salander. Dacă afirmațiile din diferite media erau puse cap la cap, poliția vâna o lesbiană psihopată, care făcea parte dintr-o ligă sado-masochisto-satanistă care făcea propagandă pentru sexul sado-masochist și ura societatea, în general, și bărbații în special. Pentru că Lisbeth Salander se aflase în străinătate în ultimul an, existau poate și anumite legături internaționale.”

Cartea aceasta este exemplul perfect al exagerării informațiilor transmise de presă în situații de urgență. În Stockholm, toată lumea era terifiată de o posibilă întâlnire cu autoarea TRIPLULUI ASASINAT căci, dacă datele medico-legale erau autentice, aceasta avea probleme psihice și putea deveni foarte violentă când era enervată. Pentru a o găsi pe Sally, poliția primește ajutor deopotrivă de la Milton Security și redacția Millennium, în final fiind efectuate trei anchete. Mikael Blomkvist și Dragan Armansky nu consideră ca ea este autoarea brutalelor crime, așa că încearcă să analizeze și alte posibilități.

Am fost plăcut surprins de modul în care Larsson abordează acest subiect, introducând mai multe personaje feminine în situații în care sunt private de anumite drepturi pe care le posedă în special bărbații. Sonja Modig lucrează la poliție, iar atunci când cineva lasă să transpire informații în presă, ea este prima acuzată. Chiar Lisbeth era luată în glumă atunci când s-a prezentat la antrenamentele de box.

„Apoi, sosi momentul pe care cândva l-a trăit cu groază fiecare boxer. Senzația care poate să apară în mijlocul unui meci. Sentimentul că nu ești de ajuns. Dintr-odată, certitudinea: La naiba, sunt pe cale să pierd.

Este momentul decisiv în aproape toate meciurile de box.

E momentul în care forța se scurge dintr-odată și sângele circulă așa de repede, că devine o încărcătură paralizantă și capitularea resemnată se arată ca o fantomă lângă ring. Este momentul care îl deosebește pe profesionist de amator și pe învingător de învins. Puțini boxeri care se află la marginea acestui abis au destulă forță să întoarcă meciul și să transforme o înfrângere sigură în victorie.”

Consider că Fata care s-a jucat cu focul este mult mai bine realizată decât Bărbați care urăsc femeile, acțiunea atingând mărimi colosale și fiind abordată o problemă de interes internațional, discriminarea pe baza sexului și a orientării sexuale. Povestea este centrată în special pe Lisbeth și pe trecutul ei plin de violență, abuz și nedreptate, însă am aflat informații noi și despre personaje precum Bjurman, Holger Palmgren și Blomkvist. Intrigi, trădări, conspirații și asasinat, volumul al doilea din seria Millennium le cuprinde pe toate.

Dacă ți-a plăcut prima carte, aceasta te va impresiona și te va lăsa cu sufletul la gură pe tot parcursul ei (bine, exceptând secvențele de 10 pagini în care este descris ce a cumpărat Sally de la 7-Eleven și ce specificații are computerul ei). O recomand din tot sufletul oricui, căci m-a uimit, m-a intrigat și m-a distrus încetul cu încetul de-a lungul a 757 de pagini.

„Dar, în același timp, o consider o persoană perfect rațională. Ieșită din comun, da, dar absolut rațională, în conformitate cu propriile ei principii. A folosit violența pentru că era necesar, nu pentru că așa avea chef. Pentru a ucide, îi trebuie un motiv – trebuie să fie extrem de amenințată și provocată.

Mai medită o vreme. Malin îl cercetă plină de răbdare.”

Mulțumesc Editurii Trei pentru roman!