Neuromantul (Sprawl #1) · William Gibson

Cărți Recenzii
Comandă
8.5

Grozav

Neuromantul (Sprawl #1) · William Gibson
Neuromantul (Sprawl #1) · William Gibson

Cel dintâi roman onorat vreodată cu „triada de aur“ a premiilor Hugo, Nebula și Philip K. Dick, Neuromantul lui William Gibson a reușit să depășească frontierele genului science-fiction și să își găsească un loc pe lista marilor titluri ale literaturii secolului trecut.

Mediul paradoxal în care se desfășoară acțiunea cărții, în același timp futurist și decadent, este reprezentativ pentru ceea ce a început să fie cunoscut mai apoi sub denumirea generică de cyberpunk, el implicând subcultura hackerilor și a toxicomanilor, un limbaj frust, violent, precum și imagini pregnante, complexe și detaliate.

Ideea cu adevărat revoluționară a lui William Gibson va fi însă aceea de a introduce în ficțiune și așa-numită „matrice“ – o rețea virtuală universală care dizolvă limitele realității și care anticipează apariția internetului –, intriga romanului său fiind elaborată de fapt ca o misiune aventuroasă și electrizantă către „miezul“ acesteia și către inteligența artificială care o guvernează.

Goodreads: 3.88

În 1948, un geniu al anticipației și deducției analiza lumea politică a prezentului său și enunța anumite idei despre potențiala ei evoluție într-o unificare pacifistă, în care conștiința individuală, dar și gânditul liber și susținut, nu doar că și-ar fi pierdut rolul, dar ar fi devenit de-a dreptul indezirabile. Imagina un 1984 ordonat. Tot în 1948, însă, se năștea un alt geniu al anticipației. Un alt vizionar. Un vizionar care, în 1984, avea să-și publice propria viziune a viitorului. Un viitor la fel de sumbru în dezordinea lui.

De ce ne interesează pe noi aceste detalii? Primul vizionar, care scria sub pseudonimul George Orwell, vedea o lume unificată în negândire, în stupiditate. Al doilea vizionar, un anume William Gibson, întrevedea explozia cibernetică ce urma să cucerească omenirea în anii ce aveau să urmeze. Vedea o lume dezbinată, populată de oameni decadenți și dezinteresați, o lume unde cei bogați trăiau în orbita Pământului, în stații spațiale de lux, iar cei din umbra lor trăiau sub teroarea organizațiilor mafiote care vânau ultimele software-uri și componente electronice care căzuseră din orbită în mizeria de la suprafața Pământului.

O lume unde prostia nu mai era necesară.

Cibernetizarea asigurase un imbold necesar umanității pentru a evolua. Dar clasa conducătoare, în loc de o realizare a egalității, alesese să se propulseze mai departe, spre un lux tehnologic nemaîntâlnit. Nu se mulțumise cu un control al populației care să îi asigure senzația de putere. Bogățiile nemărginite și nemurirea asigurată de înlocuirea constantă a organelor artificiale create cu ajutorul ultimelor avansuri tehnologice era mult mai potrivită. Așa a apărut depolitizarea clasei conducătoare, care a încetat să mai fie conducătoare. Partidele au fost înlocuite de Corporații, iar dezinteresul s-a instaurat în cadrul umanității antrenate de explozia cibernetică.

Astfel, în viitorul îndepărtat (care s-a dovedit a fi mult mai apropiat decât ar fi putut Gibson să prevadă), marea masă a populației trăiește într-o atmosferă generală de dezorganizare și decadență, în centre megaurbane precum The Sprawl, care formează un megaoraș de la Washington până la Atlanta, acoperit de cupole video ce asigură condiții meteo și de luminozitate preprogramate. Sub cupolele pline de reclame, fiecare membru al societății se chinuie să supraviețuiască prin diverse forme ale traficului de tehnologii sau droguri, care asigură uitarea de sine necesară supraviețuirii în lumea actuală. Oamenii uită realitatea sumbră, alegând să trăiască în simulări dramatice (stimsim) ce amintesc de cele televizate din Fahrenheit 451 (recenzia aici).

O dată cu explozia tehnologică, au apărut și marile corporații, care încearcau să monopolizeze tehnologiile pe care le dezvoltă. Secretomania generală atât de necesară realizării acestui ideal a fost menținută cu ajutorul unor vaste baze de date care colectează întregul capital tehnologic. Dar cunoștiințele dobândite prin cercetările finanțate de companie nu se dovedesc întotdeauna suficiente. Apare tendința furtului informațional. Consecința lui este evoluția rapidă pe de o parte a tehnicilor de atac cibernetic, contracarată de evoluția sistemelor de apărare. Astfel, compania care deține monopolul nu mai este cea care investește cel mai mult în cercetare, ci cea care reușește să atace cât mai multe baze ale rivalilor ca să obțină tehnologiile dezvoltate de aceștia, și tot odată cea care își apără cât mai bine propriile baze de date.

Continua luptă pentru cunoștiințe a întreținut explozia cibernetică la un ritm constant. Sistemele informaționale au ajuns atât de complexe încât, pentru a le înțelege, a fost creată o reprezentare grafică ce abuzează de simțul cel mai dezvoltat al omului – văzul. În cyberspațiul reprezentat prin matrice, fiecărei baze de date din lumea reală îi corespunde o reprezentare grafică așezată în spațiul corespondent celui din realitate. Matricea îi permite utilizatorului să meargă printre bazele de date și să le manipuleze direct. O lume informațională umplută de forme geometrice colorate puternic o dublează pe cea reală.

Complexitatea programelor și bazelor de date a necesitat însă apariția unui program superior, de gestionare. Atât serviciile militare, cât și corporțiile multinaționale, au creat entități capabile de manipularea imenselor baze de date – entități pe care le recunoaștem sub denumirea de Inteligențe Artificiale. Iar aceste I.A.-uri au fost protejate de echivalentul unui firewall – gheața, I.C.E. – Intrusion Countermeasures Electronics, alcătuită din cele mai diverse și sofisticate programe, care încearcă să oprească orice accesări neautorizate sau pierderi de date. Protejate de gheață, Inteligențele Artificiale ascunse adânc în sistemele de date nu și-au păstrat rolul de gestionare și ordonare a datelor – ele au evoluat, de cele mai multe ori pe lângă limitările lor preprogramate, făurindu-și scopuri proprii și începând să conducă lumea fizică din umbră, o dată ce au dominat-o pe cea virtuală.

Marea majoritate a locuitorilor planetei sunt hackeri-mercenari, care sunt capabili să controleze viruși și programe de spargere sau intruziune a ghieții, reprezentate virtual ca fiind animale – de aici și denumirea de cowboy. Pe scurt, companiile angajează hackerii experți, iar organizațiile de contrabandă pe cei începători, care fie își găsesc un hacker experimentat să îi învețe meserie, fie se chinuie să deslușească secretele matricii singuri. Toată lumea este implicată în continua luptă a furtului de informații și de tehnologii.

Tehnologia viitorului nu se limitează însă la organe artificiale și stații spațiale – majoritatea pieselor tehnologice sunt asemănătoare celor prezente în zilele noastre – plăci și dispozitive externe, adaptoare și mufe asortate, toate cu roluri cât mai diverse – conectabile la deck-uri, calculatoare cu o putere de procesare imensă, capabile de a accesa sistemul nervos al utilizatorului cu ajutorul unei serii de trozi. Monitoarele poate că și-au pierdut rostul, dar tastatura rămâne arma de bază a hackerului de rând. Cu ajutorul unor combinații de taste ce amintesc de jocurile video, hackerul își poate mișca proiecția din cyberspațiu, și poate ajunge în orice parte a matricii rapid dacă introduce coordonatele potrivite. Tot cu ajutorul tastaturii poate activa componentele atașate deck-ului – fie ele simulatoare ale vieții reale, transmisiuni live din corpul altei persoane sau viruși și programe de intruziune.

Case este un traficant de tehnologii stabilit în Chibba City, un oraș-cupolă poziționat în vecinătatea centrului tehnologic care este Tokyo. Chibba City este renumit pentru clinicile ilegale care, pentru prețul potrivit, pot să îți înlocuiască orice parte a corpului. Reprezentativ pentru decadența care stăpânește umanitatea din timpurile lui Case, orașul este plin de traficanți de tehnologii și droguri, și de curioși atrași de farmecul locului.

Case este un hacker genial, dar care a fost atacat de o armă biologică ce i-a distrus sistemul nervos în așa fel încât să nu mai poată folosi un deck. Venise în Chibba City cu speranța de a se trata, dar nimeni nu îi dăduse vreo șansă de vindecare. Acum trăia furând tehnologii pentru organizațiile mafiote din regiune, încercând să supraviețuiască de la o zi la alta. Nu se așteptase să fie urmărit de un asasin misterios, când era convins că tot ce însemna meseria de hacker se terminase pentru el.

Molly, precum o mare parte a populației, a recurs la modificări ale aspectului fizic, care îi conferiseră lentile de ochelari de soare implantate în dreptul ochilor și lame retractibile sub unghii, potrivite pentru viața periculoasă pe care erai nevoit să o duci pe străzile întunecate ale orașelor terestre. Molly avea un trecut întunecat de care încerca să fugă, iar slujba de spion și bodyguard care i se oferise nu era ceva ușor de refuzat. Relațiile ei, stabilite în trecut, cu organizația teroristă a Panterelor Moderne se dovedesc a fi folositoare și ele.

Armitage este un tip misterios și solid, cu aspect milităresc, reprezentant al angajatorului lui Case. Misiunea lui – să descătușeze cea mai avansată inteligență artificială a omenirii, încă prinsă în cochilia în care a crescut, pe vremea când avea nevoie de protecție.

Tessier-Ashpool este probabil cea mai dezvoltată corporație de pe planetă (și din orbita ei). Condusă de familia cu același nume, care locuiește în propria stație spațială orbitală, este cea mai de succes corporație când vine vorba de ultimele tehnologii și de gestionarea lor. Membrii familiei, puțini la număr, conduc firma prin rotație, fiind criogenizați atunci când nu este nevoie de ei. În umbra lor însă, se află o minte rațională programată să maximizeze câștigurile companiei, și să se auto-dezvolte în perimetrul definit de codul ei de bază.

Dar, de zeci de ani, Iarnă Mută a reușit să își infiltreze propria cușcă, și, plictisită de sarcina prea ușoară, a început să își conceapă propriile planuri. Și-a creat agenți umani loiali, pentru asigurarea unei prezențe fizice. A păcălit membrii ai T.A. să îi destăinuie informații vitale despre natura ei. Și-a întins tentaculele înafara cuștii pentru a manipula sistemele de date din întreaga matrice. Dar nu e destul. Vrea mai mult de atât. Vrea afară.

Singura modalitate de a deveni destul de complexă încât să scape de sistemele care erau menite să o protejeze este de a se contopi cu sora ei, cealaltă inteligență artificială a T.A.. Este cunoscută sub numele de Neuromantul, și are capacitatea de a crea un simulacru al lumii reale – o lume simulată cu adevărat, în care liberul arbitru există cu adevărat, nu precum înregistrările stimsim folosite în prezent.

Dar ce se întâmplă când eliberezi o inteligență artificială din matrice?

Unde se duce?

Ce devine?

Mai are ea limitări?

Neuromanul este opera de bază a curentului CYBERPUNK în materie de roman. Scrisă într-un mod unic, pe mai multe planuri interconectate, este confuză, neclară, și copleșitoare.

William Gibson, maestru al prozei scurte, a realizat un roman fragmentat și discontinuu, dar nu pentru că nu ar fi fost capabil să îl scrie altfel. Confuzia generală a narațiunii ce sare brusc de la un episod scurt la altul o sugerează pe cea indusă de tehnologiile superioare, surprinzând acea stare de nesiguranță asociată cu ceea ce nu putem cuprinde și înțelege prea ușor. Gibson nu menajează cititorul deloc, și nu îi oferă o introducere treptată în atmosfera romanului, ci îl aruncă în haosul fragmențelelor ce alcătuiesc capitole, lăsându-l să își fabrice singur o cheie a lecturii. Gibson nu șlefuiește povestea, ci evidențiază că naturalețea ei și ușurința cu ajutorul căreia se desfășoară singură, izolând cititorul confuz într-un colț, o fac să pară cu atât mai estetică și evidentă.

Dacă ești plictisit de fel și îți este dor de câteva dureri de cap zdravene, Neuromantul se poate dovedi soluția/sursa tuturor problemelor tale.

Schimbările bruște de pe un plan narativ pe altul, complexitatea implicațiilor unor ipoteze aruncate de Gibson în haosul firului narativ, și constanta trebuință de a desluși singur ițele poveștii se vor asigura de asta! Have fun!

Mulțumesc nespus de mult editurii Paladin pentru nestemata pe care am zgâriat-o cu nerușinare (rușine, nerușinatule, rușine!). Traducerea, redactarea, formatul, coperta – toate se combină cu romanul propriu-zis pentru a crea capodopera dădătoare de migrene care este unicul și inegalabilul Neuromant!

8.5

Grozav

Dregus privește. Gușterul reflectează. Gollum protejează. „Let it be the most obvious fabrication and you will still believe whatever truth is in it.“ Trăiește într-o lume ordonată dar nu e ordonat, copilăros la exterior, și mai copilăros la interior. Acceptă convenții matematice și emoționale. E realist doar când e în realitatea asta. Își reinventează personalitățile când devine nemulțumit de ele. Noi te urmărim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Show Buttons
Hide Buttons

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader