Sezonul accidentelor · Moïra Fowley-Doyle

Cărți CărțiFX Foxisme Recenzii
Comandă
9

Uimitor

9.8

User Avg

Sezonul accidentelor · Moïra Fowley-Doyle
Sezonul accidentelor · Moïra Fowley-Doyle

Fiecare secret e un accident care așteaptă să se întâmple.

E sezonul accidentelor, în fiecare an în aceeași perioadă. Se rup oase, se sfâșie pielea, încep să apară vânătăi.

Sezonul accidentelor a făcut dintotdeauna parte din viața Carei, o adolescentă în vârstă de șaptesprezece ani: o lună a tragediilor și rănilor misterioase, care aruncă o umbră constantă asupra Carei și a familiei sale. Anul acesta, în sezonul accidentelor nu se va lăsa doar cu oase rupte. Pentru că acum Cara începe să și pună o serie de întrebări – și toate secretele familiei sale vor ieși la iveală.

Amețitor, devastator, întunecat și intens – sezonul accidentelor a sosit.

Goodreads: 3.59

„Așa că hai să ridicăm paharele pentru sezonul accidentelor,

Pentru râul de sub noi unde ne înecăm sufletele,

Pentru vânătăi și secrete, pentru fantomele de pe tavan,

Încă un pahar pentru drumul plin de apă.”

Sunt sceptică atunci când vine vorba de note și de critici. Dacă aș lua în considerare doar rating-urile de pe IMDb și Goodreads, urmăresc prea multe filme și seriale average, nu apreciez sau nu rămân impresionată de „capodoperele” cu zeci de premii, în timp ce la cărți situația este puțin diferită, fiind rare ocaziile în care notele mi s-au părut nedrepte sau neobișnuit de mari (*cough* Harry Potter and the Cursed Child *cough*).

Am observat cu cât de multă ușurință și nedreptate refuzăm să cumpărăm anumite cărți și să le acordăm o șansă doar pentru că nota nu este peste 3.8 sau un search pe Google nu ne oferă prea multe informații, nu ne răsplătește timpul cu fanfiction și fanarts, cu zvonuri despre ecranizări și dream casts. Din când în când, spre marea mea bucurie, descopăr un diamant neșlefuit, un roman ce se mulează perfect pe gusturile mele, o lectură încântătoare și vie, unde cuvintele pulsează sub apăsarea degetelor, iar haosul alunecă neatins de pe pagini, într-o poveste ce sfidează tiparele.

„Mi-e frică de secretele tuturor.”

Cara Morris nu este o adolescentă obișnuită. Când nu poartă două pulovere și trei eșarfe înfășurate în jurul gâtului, poți întrezări vânătăile de pe brațe, sângele uscat de pe piele, rănile ce refuză să se vindece și să dispară de pe trupul ei. Simți teama cu care pășește, atenția cu care analizează fiecare cameră, persoană sau obiect, grija cu care evită să se apropie de lucruri ascuțite, tristețea ce îi întunecă ochii când privirea îi alunecă pe ceilalți elevi, veseli, energici sau atât de liniștiți, de calmi și de siguri pe ei.

În fiecare an, înainte de Halloween, începe sezonul accidentelor, blestemul familiei Morris. Căzături, oase rupte, piele sfâșiată, tăieturi și experiențe înfricoșătoare, perioada din an când Moartea pândește din întuneric, așteptându-și următoarea victimă. În casa familiei Morris, colțurile mobilelor sunt acoperite, lamele sunt ascunse, Frica rămâne un musafir nepoftit și Timpul este singurul care poate să pună capăt coșmarului. Indiferent cât de precauți sunt, membrii familiei Morris au întotdeauna de suferit. Sezonul accidentelor nu poate să fie explicat sau înțeles: a devenit o parte din viața lor, o amintire ce dăinuie și renaște în fiecare an.

„Se rup oase, se sfâșie pielea, încep să apară vânătăi. […] Acum, în fiecare toamnă ne facem planul de bandaje și analgezice; ne punem centurile, ne pregătim bine. Nu ieșim din casă fără să purtăm măcar trei straturi de haine. Ne e frică de sezonul accidentelor. Ne e frică de cât de repede se transformă accidentele în tragedii. Deja am avut destule.”

Romanul este o ghicitoare, un thriller, o aventură, un puzzle și o „doză” periculoasă de suspans. Mi-a plăcut la nebunie stilul autoarei, fluid, cursiv, cu o rezonanță aproape muzicală, atmosfera sumbră și întunecată, de o naturalețe și de o violență copleșitoare, acea ambianță de filme și povești de groază, ființe supranaturale ce înșală și atrag privirea, acțiunea culminând cu legende, vrăji și cărți de tarot.

Pentru o lectură atât de scurtă, sub 300 de pagini, m-am atașat neașteptat de repede de personaje. Nu sunt adolescenții pe care îi întâlnești (de obicei) în romanele YA. NU încearcă să se schimbe pentru un ideal măreț, NU sunt tineri puri și lipsiți de vicii, NU au toate răspunsurile la îndemână și NU sunt implicați în povești clișeice de dragoste!

„- Sunt groaznic de îndrăgostit de tine.”

Pentru o persoană introvertită, Cara este o tânără foarte curajoasă și îndrăzneață. Curiozitatea e o trăsătură dominantă, dar, de data aceasta, s-ar putea să îi fie cel mai periculos dușman. Încercând să afle identitatea unei fete ce apare în toate pozele familiei Morris, ca o umbră sau un spectator nepoftit, viziunea Carei asupra realității pălește. Imaginația, teama, trecutul, chiar și propria ei minte, luptă împotriva ei. Nu știe ce este aievea sau doar o simplă închipuire, dacă ochii o păcălesc sau dacă toți cei din jurul ei sunt orbi, incapabili să vadă ce se întâmplă în orașul lor.

Sursă: aici

Sunt atât de entuziasmată în timp ce scriu acest articol, aruncând priviri pe furiș pe notițele mele, încât am emoții, da, am emoții, pentru că urmează să vă prezint personajele acestui roman. După cum spuneam și mai sus, autoarea ne oferă un grup de adolescenți umani, cu defecte și probleme specifice vârstei, tineri care nu se sfiesc să bea, să fumeze, să facă sex sau să își pună întrebări cu privire la orientarea lor sexuală. Nici nu-mi amintesc ultima oară când am întâlnit un protagonist care fuma fără să se simtă vinovat sau care nu încerca să ascundă „viciul” de părinți.

„Pot să identific versurile fiecăruia imediat. Ale lui Bea sunt cele brutale, cele care îți vor rămâne în minte. Ale lui Sam sunt alerte și jucăușe. […] Ale lui Alice trebuie să fie alea încărcate cu metafore care nu spun niciodată ce vor să zică. Ale mele sunt doar ale mele; doar acolo; pierzându-se printre restul.

Poemul e o himeră, cu mai multe capete și mai multe limbi. E copleșitor și derutant, și asta îl face cu atât mai frumos.”

Alice Morris este sora cea mare, sceptică și veșnic aflată pe gânduri, de parcă povara întregii lumi se află pe umerii ei. Are prieteni populari, un iubit muzician și un viitor plin de posibilități așternut în fața ei, dar ceva lipsește, ceva o neliniștește și o împiedică să zâmbească până la capăt, un secret ce nu vrea să-l împărtășească și de care se agață cu îndârjire, sperând să își protejeze frații și mama. Durerea trebuie să rămână doar a ei.

Sam Morris este fratele vitreg, cu o șuviță albastră pierdută în părul negru și des, cu ochi ca marea și un surâs ironic ascuns mereu în colțul buzelor. Își protejează surorile, le iubește și are grijă de ele, dar nu din datorie sau pentru a le distrage de la sezonul accidentelor. Legătura dintre cei trei frați este minunată și superb reliefată de autoare. Sunt diferiți din toate punctele de vedere, însă asta nu-i împiedică să petreacă aproape fiecare minut împreună, în camera lui Alice, când își pun toți saltelele pe podea și beau vin până în zori, în pauzele de la școală, când se strâng într-un colț retras și o urmăresc pe Bea, cea mai bună prietenă a Carei, cum așază cărțile de tarot și întrezărește primejdiile ce vor urma.

 „Când îi dau sticla lui Sam, el doar se uită la mine. Îi fac semn să ia sticla. Când o ridică să țină un toast, încă se uită drept în ochii mei.

– Pentru secretele noastre, zice el.

Simt că nu mai pot să respir.”

Bea e genială și nu cred că există un cuvânt mai potrivit pentru a o descrie. Este considerată o ciudată și nu puțini sunt cei care sunt siguri că este vrăjitoare și că ar putea să îi transforme în broaște râioase dacă se încruntă în direcția lor. Însă Bea are alte planuri, alte idei în minte. Bea este vulcanică, un spirit rebel, o tânără ce nu ține cont de aparențe și trăiește fiecare clipă de parcă ar putea să fie ultima. Locul ei este alături de frații Morris, în bucla lor temporală, în fantasmele din poze și în tragediile ce au fost pregătite pentru ei, într-o casă abandonată, unde costumele și măștile îi vor răscoli până ce vor uita cine au fost, cine sunt și cine ar putea să fie.

Sursă: aici

Sezonul accidentelor mi-a răscolit toate simțurile. Uneori, a fost o adiere de primăvară, capturată mult prea repede de răsuflarea rece a toamnei. Miros de fum, de cenușă și de scorțișoară. Aroma îmbietoare a vinului, gustul tăios al unui whisky de calitate, petele de nicotină de pe degete, foșnetul aspru al frunzelor rupte de vânt. Spre final, s-a transformat într-o furtună cu fulgere și tunete, o avalanșă de secrete de familie, de minciuni ce ard buzele și sufletele, prinse o perioadă mult prea îndelungată în trecut pentru a putea să fie eliberate în prezent. Sezonul accidentelor este o metaforă: răspunsurile ar împiedica vraja să aibă efect.

Romanul este un amestec magic de supranatural, suspans și blesteme, un volum cu personaje convingătoare și intrigante, o poveste cu twist-uri și momente explozive, cu un stil aproape liric al autoarei, antrenant și captivant.

Mulțumesc mult Editurii Trei pentru roman!

       P.S.: Știți ce este un cadavru rafinat?       

   

9

Uimitor

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Show Buttons
Hide Buttons

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader