Trădarea Câștigătorului (Trilogia Câștigătorului #2) · Marie Rutkoski

Cărți CărțiFX Foxisme Recenzii
Comandă
9

Uimitor

7.2

User Avg

Trădarea Câștigătorului (Trilogia Câștigătorului #2) · Marie Rutkoski
Trădarea Câștigătorului (Trilogia Câștigătorului #2) · Marie Rutkoski

O căsătorie regală e ceea ce visează cele mai multe fete. Dar pentru Kestrel înseamnă o viață trăită într-o colivie pe care ea însăși a creat-o. Pe măsură ce nunta se apropie, ea tânjește să-i spună lui Arin adevărul despre logodna ei: că a acceptat să se mărite cu prințul în schimbul libertății lui Arin.

Dar poate Kestrel să aibă încredere în Arin? Poate să se încreadă în ea însăși? Căci Kestrel se pricepe de minune la arta decepției. Ea acționează ca spion la curte, dar dacă va fi prinsă, va fi demascată ca trădătoare a țării sale. Și totuși nu se poate opri din căutarea unei căi de a schimba lumea sa nemiloasă… apropiindu-se, astfel, de descoperirea unui secret îngrozitor.

Goodreads: 4.17

„- Dacă nu vrei să-mi fii prieten, atunci vei regreta că-mi ești dușman.”

Steaua roşie, reflectată pe suprafaţa rubinului. Pumnalul ascuns în mânecă, pregătit să fie folosit. Foşnetul draperiilor, al rochiilor ascunse în dulap, demne de o viitoare regină. Paşi ce răsună în depărtare, uşi trântite şi secrete fragile, ce se sparg în minciuni, chiar şi la apariţia adevărului. Şi o pasiune ce împrumută tangența unei obsesii, lipsită de violenţă, dar interzisă, dureroasă, hrănind inima cu speranţe deşarte.

Sunt sentimente confuze, gânduri haotice, aşternute cu un zâmbet amar pe buze. Amar, pentru că mai am doar cinci capitole din The Winner’s Kiss, ultimul volum din Trilogia Câştigătorului. Şi le amân cât pot de mult. Nu vreau să mă despart de Arin şi de Kestrel.

Mereu mă opresc când sunt aproape de terminarea unei serii: mă agăţ de ultimele rânduri, ignor cartea şi o ascund în bibliotecă, de parcă aştept o ocazie specială pentru cunoaşterea deznodământului. Într-un fel, este o formă legală de tortură, cel mai des întâlnită în rândul bookaholicilor, ce trăiesc fiecare carte citită, fiecare roman devorat, până în punctul în care nu mai pot (şi nu mai vor) să facă diferenţa dintre ficţiune şi realitate.

Cum am mărturisit şi când v-am vorbit despre Blestemul câştigătorului, copertele sunt superbe şi reprezintă unul dintre motivele pentru care mi-am dorit să am seria în bibliotecă. Până la urmă, nu acesta este scopul unei coperte? Să îţi vorbească despre carte, să te seducă şi să te ispitească, să te atragă într-o lume necunoscută, fictivă sau nu, unde vizita îţi este măsurată într-un număr (din păcate) limitat de pagini?

Nu aş vrea să vă lăsaţi înşelaţi de coperte: da, este o serie YA, iar worldbuilding-ul este schiţat superficial, pentru setarea graniţelor şi declanşarea unor conflicte, însă personajele fac diferenţa. Dacă primul volum a fost guilty pleasure, o lectură uşoară şi fermecătoare, Trădarea Câştigătorului pune în umbră povestea de dragoste dintre Kestrel şi Arin (nu vă faceţi griji, există suficiente scene ce vă vor sfărâma inima în mii de bucăţele), dar se axează pe conspiraţii politice, trădări şi foarte multe sacrificii. Un sequel întunecat, alert, cu un cliffhanger dureros, care m-a împins în mai puţin de 24 de ore între copertele ultimului volum, disperată după răspunsuri.

„Chiar dacă Arin nu-i cunoștea secretele, el le simțea. Era ca și cum le-ar fi putut auzi foșnind în inima ei întunecată. Kestrel decisese că nu avea să-i spună adevărul niciodată. Și totuși, cu doar un moment mai devreme, îi vorbise prea deschis, precum cineva care spera ca el să-i ghicească tainele.”

După sacrificiul lui Kestrel, Herranul şi-a obţinut independența. Heranii au fost eliberaţi, în timp ce valorienii au fost obligaţi să părăsească pământurile cucerite, urmând să fie despăgubiţi pentru oraşele şi proprietăţile pierdute. Pentru ei, un stat independent reprezintă o înfrângere dureroasă şi un potenţial adversar; chiar şi aşa, mâhnirea lor are o latură materialistă. Şi-au pierdut forţa de muncă, sclavii, proprietăţile umane. Sunt nevoiţi să îi accepte pe „sălbatici”, să îi privească în ochi şi să le vorbească de la egal la egal. O dezonoare cumplită, în viziunea valoriană.

Kestrel mi-a câştigat admiraţia încă din Blestemul Câştigătorului: este o luptătoare şi o supravieţuitoare, un strateg militar strălucit, o tânără curajoasă şi foarte inteligentă, care nu se sfieşte să mintă şi să înşele pentru o cauză dreaptă, în ciuda riscurilor asumate. Are o voinţă extraordinară, o sete de justiţie ce o împinge într-o reţea complexă de conspiraţii din incinta palatului, unde îi susţine privirea împăratului şi se teme de coroana ce îi va poposi în curând pe cap.

Sursă: https://ro.pinterest.com/pin/500392208575964527/

Nunta cu prinţul moştenitor Verex se apropie. O amână cu eleganţă, crezând că astfel câştigă timp, timp preţios, suficient cât pentru a găsi un motiv potrivit pentru a rupe logodna, însă împăratul se află mereu cu câteva mutări în faţa ei, modelând tabla de joc pe baza unor reguli străine, la care Kestrel nu va obţine niciodată acces. Este urmărită şi provocată aproape în fiecare zi, spionată de către propriile servitoare. Singură, fără niciun prieten, fără niciun aliat.

Verex se simte intimidat de Kestrel. Ştie că ea urmează să fie adevărata moştenitoare a tronului, preferata împăratului. O tratează cu indiferenţă şi îi evită prezenţa, veşnic ruşinat şi stânjenit de această tânără valoriană, ce îl învinge cu uşurinţă în orice dispută, prin ascuţimea cuvintelor, şi nu prin împunsătura unui pumnal.

Treptat, relaţia dintre Kestrel şi Verex se schimbă. Nu vă speriaţi, nu urmează un triunghi amoros enervant, greu de „digerat”. Autoarea ne oferă o prietenie fragilă, nesigură, schiţată în discuţii pe furiş, mărturisiri rostite în intimitate, departe de spionii palatului, o alianţă ce se dezvoltă frumos, armonios, o adevărată plăcere pentru cititor.

Chiar dacă la prima vedere Verex pare un prinţ îngâmfat şi împiedicat, personajul ne oferă şi o privire în spatele cortinei: un băiat trist, cu aspiraţii diferite de dorinţele împăratului, isteţ şi ambiţios, dar nemulţumit de situaţia actuală, de dorinţa greu de explicat a tatălui său, aceea de a cuceri cât mai multe teritorii şi de a-şi extinde imperiul pentru a-şi creşte puterea, indiferent de numărul soldaţilor ucişi sau de cel al victimelor colaterale.

Pe culoarele palatului, cea mai preţioasă monedă de schimb este informaţia. Zvonurile, teoriile şi ideile se împletesc într-un pariu aparent pueril, ce îi provoacă atât pe valorieni, cât şi pe invitaţii balului de logodnă, ambasadori şi reprezentanţi străini, din teritorii exotice, unde influenţa şi lăcomia împăratului încă nu au ajuns. Strecurat printre ei, este şi Arin.

„- Kestrel…

Inima ei tresări de emoție și-i făcu gura să i se încleșteze într-o tăcere teribilă. Însă el nu-și continuă fraza, ca și cum numele ei nu era un nume, ci o întrebare.

Sau poate nu asta intenționase Arin, însă ea interpretase greșit și auzise întrebarea doar pentru că numele ei rostit de gura lui o făcea să-și dorească să fie ea răspunsul la orice.”

Poveştile de dragoste din romanele YA par să aibă un traseu clar şi previzibil, însă Marie Rutkoski ne surprinde cu o legătură ce sfidează tiparele „clasice”. Un joc de-a șoarecele şi pisica pare să ia forma unei dispute între pradă şi prădător, între sclav şi stăpân. Rolurile se inversează de câteva ori, până în punctul în care vrei să închizi cartea şi să o arunci în celălalt colţ al camerei.

Cunoşti acel sentiment de nerăbdare când aştepţi ca două personaje să se întâlnească? Când citeşti mai repede, aproape că eşti tentat să sari peste câteva capitole, doar pentru a ajunge în acel moment, când… când autoarea te pedepseşte, în loc să te răsplătească, iar personajele se întorc împotriva ta, împotriva lor? Când îşi reneagă sentimentele, de teamă şi din necesitate, când pentru a se proteja se rănesc, şi mint, şi îşi bat joc, doar pentru a-şi ascunde iubirea, slăbiciunea, dorinţa?

„- Îl vrei? Chiar îl vrei? întrebă Arin.

– Da.

– Dovedește-o, îi șopti Arin la ureche.

Căldura lui trecu în ea. Palmele îi scârțâiră pe sticla de lânga capul ei.

– Arin. Kestrel abia mai putea vorbi. Lasă-mă să trec.

Buzele lui se lipiră de gâtul fetei, alunecară în sus pe piele.

– Dovedește că-l dorești, murmură el, cu gura îngropată în părul ei.”

Amintirile lui Kestrel şi Arin par să fie transpuse într-o serie de tablouri, un omagiu adus iubirii lor. Culorile se estompează, detaliile se pierd, dar ei se întorc mereu în trecut şi întrezăresc persoanele care au fost, sângele ce le-a pătat mâinile; simt gustul aspru al trădării, emoția primului sărut, pasiunea unui moment de slăbiciune, când niciunul nu era sclav sau stăpân.

Ah, cât de dureroase sunt scenele dintre Kestrel şi Arin. Mai ales ultima. Dacă autoarea mi-ar fi înfipt un pumnal în inimă, suferinţa mea ar fi fost mai mică, mai de scurtă durată. Ideea este genială, magnific pusă în practică, dar sadică, malefică şi nedreaptă cu ambele personaje. Arin şi Kestrel se transformă în pioni şi în adversari; se pierd în reţeaua de uneltiri şi de secrete de la palat, în promisiunea unei revolte, în primejdia unui război, în umbra unui plan crud şi violent, ce ar putea să se sfârşească într-un masacru, dacă nu este împiedicat la timp.

Sursă: https://i.pinimg.com/736x/32/12/9c/32129c908e8096ba70088b3a3f62d4a7–kestrel-book-characters.jpg

Pe lângă legătura de dragoste/ură pe care o are Arin cu Kestrel, simt nevoia să vă vorbesc despre relaţia dintre el şi Roshar. Nu pot să exprim în cuvinte cât de mult îl iubesc pe acel războinic ironic, cu un simţ macabru al umorului, cu o înfăţişare ce ar putea să te paralizeze sau să te convingă să o iei la goană. Bineînţeles, nu o să ajungi foarte departe, pentru că animalul lui de companie este un tigru, pe care îl cheamă Arin. Da, da, da, ai citit bine. Să sperăm doar ca Arin nu-l va mâncă pe Arin.

Dacă dragostea mea pentru această serie nu este suficient de clară, înseamnă că nu mi-am îndeplinit „datoria”. Mi-ar fi plăcut ca universul să fie mai bine conturat, ca tradiţiile şi caracteristicile fiecărui popor să fie mai clar delimitate, nu rezumate doar la înfăţişare, la culoarea ochilor sau a părului, dar am început să mă obişnuiesc cu acest aspect al seriilor YA.

Personajele au prioritate şi lupta lor, pentru dreptate și iubire, pentru libertate și onoare, se desfăşoară în paralel cu o serie de monologuri interioare bine scrise, foarte interesante, dezvoltând o latură psihologică necunoscută, atât cititorilor, cât şi protagoniştilor.

Dar asta nu este o scuză pentru suferinţa provocată, dragă Marie Rutkoski.

Mulţumesc mult Leda Edge pentru romanul oferit pentru recenzie!

Good

  • Roshar, Arin, Kestrel, Verex
  • Ritm alert
  • Conspirația de la palat
  • Absența triunghiului amoros
  • Cliffhanger-ul de la final
  • Scena finală dintre Arin și Kestrel

Bad

  • Absența elementelor fantasy
  • Worldbuilding
9

Uimitor

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

4 Comments

  1. Oh, ce frumos ai scris! Am savurat fiecare cuvant si sunt de acord 100% cu ce ai scris.
    Eu nu am reusit sa exprim asa bine in recenzie ce am simtit citind seria asta.
    Cand ceva imi place prea mult, mare luceu nu stiu sa zic. Sfatul cel mai bun e: citeste si o sa vezi cat de mult iti va placea 🙂
    Abia astept sa citesc si volumul 3. Sper ca cei de la Leda il vor traduce cat mai curand.

    Reply
    • Mulțumesc mult, Claudia!
      Eu rescriu de câteva ori fiecare fragment :D.
      Am înțeles că în 2018 apare.

      Reply
  2. O recenzie superbă❤️ Eu am citit trilogia completă în engleză, nu mă așteptam să îmi placă atât de mult, mai ales că celei mai bune prietene nu i-am plăcut primul volum (pe care mi l-am făcut cadou mie). Ador seria😍
    Volumul 2 a fost cel care mi-a displăcut cel mai mult, nu pentru că nu ar fi bun, ci pentru că mi-a enervat :)) Kestrel m-a enervat extrem de mult!
    Dar volumul 3 a spălat toate păcatele :))
    Felicitări pentru recenzie!❤️

    Reply
  3. Ai dat glas gândurilor mele. Eu nu as fi putut sa o spun la fel de bine, dar sunt total de acord cu tine. Si mie mi-ar fi plăcut sa aflu mai multe despre lumea lor, mai ales in primul volum. Am fost ușor nemulțumită din cauza asta, dar finalul a suplinit orice altceva. Inca nu am terminat al doilea volum, dar cat am citit îmi place enorm.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Show Buttons
Hide Buttons

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader