Un băiat numit Crăciun · Matt Haig

Cărți CărțiFX Foxisme Recenzii
Comandă
8.3

Grozav

Un băiat numit Crăciun · Matt Haig
Un băiat numit Crăciun · Matt Haig

Un băiat numit Crăciun este cartea cea mai frumoasă pe care-ți poți dori s-o citești de sărbători. Are de toate: zăpadă, aventuri, magie, umor, reni, turtă dulce, elfi, spiriduși și un băiat pe nume Nikolas căruia nu-i e teamă să creadă în magie.

Frumos întrețesută printre rânduri, lecția pe care o învață Nikolas și, odată cu el, copiii de toate vârstele care citesc cartea, este că adevărata magie a Crăciunului este magia dăruirii, un dar de care ne putem bucura cu toții.

Plină de înțelepciune și umor, Un băiat numit Crăciun este deja un clasic în devenire, o poveste neobișnuită și incitantă, scrisă de autorul de succes Matt Haig și minunat ilustrată de Chris Mould.

Goodreads: 4.26

Gen carte:, Editură:

„O imposibilitate este o posibilitate pe care încă n-ai înțeles-o.”

Am trecut de vârsta la care așteptam cu nerăbdare prima ninsoare, ca să fac îngerași de zăpadă și să particip la competiții de „bulgăreală”, prilej cu care aveam o scuză să-mi „lovesc” colegii. Nu mai cred în „magia sărbătorilor”, iar pe Moș Crăciun l-am cunoscut la o vârstă fragedă, când mi-am surprins părinții aranjând cadourile sub brad. Sunt departe de „statutul” de Grinch, dar, involuntar, m-am trezit pe acel drum nesfârșit și luminos numit „maturitate”; m-am folosit de această oportunitate pentru a spune mereu ceea ce gândesc, conștientă de faptul că persoanele care mă cunosc cu adevărat știu când sunt sarcastică sau pusă pe glume.

Așa, suficient despre mine, să revenim la scopul acestui articol.

Am plănuit să citesc „Un băiat numit Crăciun” pe 24 decembrie, la „adăpostul” bradului, alături de o cană de ciocolată fierbinte și de un soundtrack potrivit pe fundal (nu, nu mă refer la colinde, le evit cu eleganță), curioasă în urma teasing-ului făcut de Laura Câlțea, coordonatoarea colecției, care ne promitea o lectură deosebită.

Lista mea de „to-read” a fost atent pregătită pentru luna decembrie. Din păcate, nu am putut să o respect, astfel încât am sărit peste câteva titluri și m-am reîntâlnit cu Matt Haig, pe care încă sunt supărată după „Umanii”, unul dintre cele mai interesante romane pe care le-am citit în 2016.

Fără a-și schimba stilul, ajustându-l unui public mai tânăr, Haig rămâne o voce ușor arogantă, pe fundalul lecturii, îmbinând un umor negru și „sănătos”, dureros de bine ancorat în realitate, cu o reinterpretare a unei legende clasice, pe care toți am îndrăgit-o, indiferent de vârsta la care am aflat adevărul.

„V-ați putea întreba cum de știu eu adevărata poveste a lui Moș Crăciun, așa că o să vă spun că n-ar trebui să puneți la îndoială asemenea lucruri. Cel puțin, nu chiar de la începutul unei cărți. În primul rând, nu-i politicos. Tot ceea ce trebuie să înțelegeți este că eu chiar știu povestea lui Moș Crăciun, fiindcă altfel de ce aș scrie-o?”

Protagonistul are harul de a-ți frânge inima. Nu trebuie să se folosească de gesturi sau de cuvinte pentru a te întrista. La doar unsprezece ani, Nikolas este un erou, un copil de o bunătate nemărginită, care își iubește și admiră tatăl, fără să se plângă de situația delicată în care se află. Trăiesc într-o casă mică, cu o singură cameră, în apropierea pădurii. Banii sunt puțini, hainele le sunt ponosite și murdare, iar mâncarea abia dacă le umple stomacul. Nikolas are doar o jucărie, o păpușă de nap, de care nu se desparte, singura amintire „palpabilă” pe care o are despre mama sa. Dar el este fericit, atât timp cât îl are alături pe tatăl său, pe Joel, care îmbătrânește pe zi ce trece, neliniștit de viitorul pe care îl întrezărește pentru băiatul lui.

Când Vânătorul le face o vizită, Nikolas are un presentiment: ceva rău se va întâmpla. Pentru a-i asigura fiului său o viață îmbelșugată, Joel este nevoit să plece într-o expediție în Nordul Îndepărtat, urmând ca Regele să ofere o recompensă substanțială celui care va găsi Elfhelm, satul elfilor, și va putea să îi dovedească existența.

„- Ești un copil al pădurii, a zis Joel, cu glas tremurat. Ai un caracter puternic. Însă, ține minte, să nu te apropii de pericol. Trebuie să-ți înfrânezi curiozitatea. Ai prea mult curaj… Mă voi întoarce până în septembrie, când se strică vremea. Și vom mânca și noi ca regele!”

Lăsat în grija unei mătuși care îl face pe Grinch să pară un sfânt, Nikolas fuge de acasă, însoțit de șoarecele Miika, care se gândește toată ziua la brânză, la ce gust minunat trebuie să aibă. Ascuns în buzunarele lui Nikolas, Miika „vorbește” puțin și la obiect, stomacul său având întotdeauna prioritate. Chiar dacă autorul ne traduce „chițăielile” sale, Nikolas mai mult intuiește ce vrea să îi comunice partenerul său de aventură, singurul prieten pe care se poate baza, în condițiile în care este un fugar, nu are bani și nu știe cum să ajungă la tatăl său.

Călătoria pe care a pregătit-o autorul pentru Nikolas este nemiloasă. Când stai la adăpost și la căldură, citind despre un băiat care moare de frig și de foame, cu lacrimile înghețate pe obraji și cu speranțele sfărâmate, ajungi să te simți răspunzător pentru soarta lui, chiar dacă este un personaj fictiv și tu nu ai nicio influență asupra poveștii. Nu am avut cum să-l ajut pe Nikolas, doar să aștept răbdătoare o urmă de bunătate din partea lui Haig, care a venit, într-un târziu, în prezența lui Blitzen.

Drumul parcurs de Nikolas este plin de obstacole și de întâlniri neprevăzute. Cu un ren și un șoarece de partea sa, șansele îi sunt potrivnice, la prima vedere. M-am agățat de vârsta lui, incapabilă să înțeleg cum o persoană atât de tânără poate să fie atât de puternică. Ah, dar vei spune că totul este ficțiune. Că nu ar trebui să mă atașez de un personaj de care mă voi despărți după doar câteva capitole. Însă Nikolas… îți merge la suflet. Îi ești alături, trup și suflet. Suferi și râzi cu el. Când vezi lucruri nebănuite, magice, prin ochii unui copil, te strecori și tu în roman, sperând că îl poți preveni, când pericolul e mult prea aproape.

„A închis ochii. A încetat să plângă. A așteptat să-i dispară răceala din oase și să apară în sfârșit liniștea. Însă, în doar câteva clipe, a simțit un ghiont moale și blând în ureche. Deschizând ochii, a văzut ochii lui Blitzen, care îl priveau fără să clipească de dincolo de un nor de răsuflare caldă, într-un fel care l-a făcut să creadă că renul înțelegea tot.

Ce anume l-a făcut pe Nikolas să se urce iarăși în spinarea renului?

Speranța să fi fost? Curajul? Sau doar o nevoie de a termina ceea ce începuse?

Un lucru e sigur. Nikolas a simțit cum ceva începe să ardă în interiorul său, așa slăbit, obosit, înfrigurat, înfometat și trist cum era.”

Autorul nu încearcă să înfrumusețeze povestea sau să îți ofere speranțe, doar ca să te amăgească. „Viziunea” lui Haig este ușor tristă, de o simbolistică năucitoare. Îți oferă oportunitatea de a urmări evoluția lui Moș Crăciun, de la un copil naiv și blând, care este fericit doar cu un acoperiș deasupra capului și cu o familie care să-l întâmpine la prima rază de lumină, la bărbatul cu burtă generoasă, voie bună și o barbă albă ca neaua, cel care vrea să împărtășească bucurie și cadouri copiilor, doar pentru plăcerea de a dărui și de a-i vedea zâmbind.

Indiciile presărate de autor sunt strecurate cu grijă în poveste: un ren rătăcit, un grup năstrușnic și amuzant de elfi, o căciulă roșie, un „ho ho ho” inocent, care va deveni un „slogan” al Crăciunului. Să te aștepți și la câteva momente neobișnuite, uneori sadice, uneori înspăimântătoare, care m-au convins că Tim Burton i-a strecurat câteva idei lui Matt Haig, doar ca „să condimenteze” acțiunea.

Un băiat numit Crăciun se află la granița dintre copilărie și maturitate. Are toate elementele necesare pentru a te vrăji, alternând magia cuvintelor cu o serie de ilustrații încântătoare. Este un roman fără vârstă sau anotimp, despre familie, regăsire, trădare, încredere și speranță. Despre bucuria descoperirii drumului tău în viață, indiferent cât de mult timp îți ia ca să îți găsești calea, acel „ceva” care te face deosebit și care îți umple sufletul de încântare, mândrie și vise.

Mulțumesc mult Editurii Nemira pentru carte!

P.S.: Abia aștept continuarea, The Girl Who Saved Christmas!
8.3

Grozav

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Show Buttons
Hide Buttons

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader