Un proiect sângeros · Graeme Macrae Burnet – „Legea nu înseamnă nimic pentru mine.“

Cărți CărțiFX Foxisme Recenzii
Comandă
9.2

Uimitor

Un proiect sângeros · Graeme Macrae Burnet – „Legea nu înseamnă nimic pentru mine.“
Un proiect sângeros · Graeme Macrae Burnet – „Legea nu înseamnă nimic pentru mine.“

O triplă crimă petrecută într-o comunitate mică de arendași din Scoţia anului 1869 duce la arestarea tânărului Roderick Macrae, în vârstă de şaptesprezece ani. Nu există nicio îndoială că el este făptaşul, însă ce motive a avut să comită un gest atât de atroce și de sângeros?

Gândit ca o serie de documente descoperite de autor, romanul excelează în reconstituirea lumii respective, în subtilitatea și complexitatea cu care e conturat personajul principal. Permanenta schimbare a perspectivei în stil Rashomon – trecem prin declarațiile sătenilor, prin relatarea făptașului, prin rapoartele medicale și evaluările psihologice sau prin transcrierea procesului – îi alcătuiește criminalului un portret contradictoriu și-i lasă cititorului toată plăcerea de-a reinterpreta faptele pe măsură ce paginile se succed.

Goodreads: 3.95

„Nu mă interesează ce anume cere legea, i-am spus. Legea nu înseamnă nimic pentru mine.”

La începutul anului, după ce am tras la sorţi, mi-am făcut o listă de to-read: priorităţi, romane pe care îmi doream de foarte mult timp să le citesc, cărţi evitate sau ascunse periodic în bibliotecă, din motive (acum) irelevante, autori clasici şi contemporani, pe fundalul unei selecţii riguroase din toate genurile ce (încă) ameninţă rezistența rafturilor mele, prăbuşirea lor părând iminentă. Nu mi-am respectat lista şi bine am procedat; prefer sentimentul de nesiguranţă când îmi las ochii să alunece peste titluri în loc să iau urmarotul volum de pe noptieră, micşorând turnul ce îmi ameninţă „siguranţa” (nu vreţi să ştiţi cât de dureros este să vă treziţi cu o carte în cap).

Nu-mi amintesc ce m-a atras la Un proiect sângeros: petele de sânge de pe copertă, promisiunea unui thriller diferit, atipic, crima triplă sau posibilitatea de a mă lăsa subjugată de atmosfera rurală a Scoţiei, într-un secol pierdut în negura timpului, un secol aparent nedrept, aspru şi „murdar” pentru un cititor nefamiliarizat cu obiceiurile şi legile din 1869. Indiferent de motiv, ceva m-a îndemnat să aleg romanul din zecile de cărţi răspândite pe birou. După două zile, citeam pentru prima oară (integral) textul de pe coperta a 4-a, uimită de comoara descoperită.

Având în vedere tendinţele mele literare şi preferinţele pentru anumite genuri, probabil că Un proiect sângeros ar fi fost un roman veşnic uitat sau amânat; din fericire, insomnia nu este întotdeauna o companie neplăcută, iar cititul pe la două dimineaţa, în linişte deplină, având alături o cană dublă de ceai, este unul dintre hobby-urile mele preferate.

Amân să vorbesc despre carte… fiindcă nu ştiu ce să spun. Nu pot să exprim în cuvinte nerăbdarea cu care am devorat romanul, viteza cu care am întors paginile, curiozitatea cu care am savurat fiecare capitol, fiecare mărturie, alternând perspectivele narative până în punctul în care îmi doream să-l descopăr doar pe el, pe Roderick Macrae, criminal şi victimă, călău şi martor, un personaj incredibil, bulversant şi complex, desprins (parcă) din operele clasicilor ruşi, aflat mereu la limita dintre Bine și Rău, Întuneric și Lumină.

„Mi-am plecat privirea, tulburat că alesese atât de repede să schimbe atmosfera dintre noi. Nu m-am îndoit că sfatul ei se baza pe vreun indiciu din Cealaltă Lume, dar nu puteam face nimic pentru a schimba cursul a ceea ce avea să se întâmple, iar în acel moment nici nu doream asta.”

Un proiect sângeros nu seamănă cu nicio altă carte citită. Nu poate să fie încadrată într-un singur gen literar şi este imposibil să îţi aduni gândurile după ce o termini, să-ţi împărtăşeşti impresiile, fiindcă eşti conştient că nu îi vei face dreptate, că nu vei putea sintetiza în câteva paragrafe talentul autorului, măiestria cu care şi-a construit personajele, cu care a insuflat viaţă chiar şi celor mai „banale” scene, simpliste printr-o lipsă aparentă a acţiunii, dar cu atât mai tulburătoare la sfârşit, când descoperi piese lipsă din puzzle şi imaginea finală nu este cea la care ai sperat.

Graeme Macrae Burnet ne introduce în poveste în dimineaţa zilei de 10 august 1869, după ce un tânăr arendaş de doar şaptesprezece ani a săvârşit trei crime brutale, în satul său natal, Culduie din Districtul Ross. Roderick Macrae îşi recunoaşte vinovăţia. Nu se ascunde, nu îşi şterge sângele de pe haine sau de pe arme, nu regretă faptele comise şi nu încearcă să fugă. Rosteşte adevărul cu calm, apatic, de parcă ar recita o lecţie învăţată pentru şcoală.

Nu ai timp să te familiarizezi cu personajul; într-un fel, eşti obligat să accepţi realitatea şi succesiunea evenimentelor prezentate, păstrându-ţi întrebările şi nelămuririle pentru capitolele următoare.

Povestea se desfăşoară pe mai multe planuri, trecut şi prezent, înainte şi în timpul procesului, pe baza unei perspective narative ameţitoare, ce cuprinde declaraţiile martorilor şi a locuitorilor din Culduie, amintirile şi relatările lui Roderick Macrae, rapoarte medicale şi evaluări psihologice desfăşurate atât de specialişti, cât şi de amatori, precum şi o serie de notiţe, transcrieri şi observaţii luate pe durata procesului, de ziarişti şi reporteri, nerăbdători să afle adevărul: este Roderick Macrae un criminal? Suferă de alienaţie mintală, aşa cum susţine apărarea, sau încearcă să scape de pedeapsa capitală?

„- Unde mergi? m-a întrebat.

– Nu merg nicăieri, i-am spus.

– Atunci e un noroc că s-a întâmplat să treci pe-aici în drumul tău spre nicăieri.

– Da, i-am spus. Un mare noroc.

– Poate că aş putea merge împreună cu tine spre nicăieri.”

Mi-a plăcut la nebunie acest sentiment de nesiguranţă ce m-a însoţit pe toată durata lecturii: este sau nu este vinovat/nebun? Roderick Macrae este un personaj fascinant, cu sechele şi cu secrete, un tânăr ce nu ţi-ar atrage atenţia dacă s-ar întâmpla ca paşii să vi se intersecteze. Munca în aer liber, cultivând terenuri şi strângând recolte, i-a asigurat putere în braţe şi în umeri, însă statura nu îl avantajează: este scund şi robust, imaginea în oglindă a tatălui. Vorbeşte puţin, nu are prieteni, dar atrage atenţia profesorului său, care şi-ar dori ca băiatul să aibă parte de o educaţie mai bună. Are potențial, este isteţ şi nu ar trebui să îşi irosească viaţa într-un sat de arendaşi, uitat de lume, unde nu există nicio oportunitate, nicio şansă pentru un viitor mai bun.

După moartea mamei, atmosfera din casa familiei Macrae a devenit apăsătoare. Copiii cei mici se joacă în linişte, fără să-şi deranjeze tatăl, sora cea mare tricotează şi are grijă de casă, veşnic înconjurată de o aură de tristeţe şi de neputinţă, în timp ce Roderick lucrează cot la cot cu tatăl său, un bărbat ce consideră bătaia o formă sănătoasă de educaţie. E puţin spus că l-am detestat pe „capul familiei”. Un individ limitat, frustrat din această cauză, rece, lipsit de înţelegere sau de intuiţie, ce nu reuşeşte decât să îşi afunde familia în şi mai multe datorii şi probleme, apelând adeseori la violenţă şi la un glas răstit pentru a-şi impune deciziile. Ironia este că, în ochii sătenilor, nu este o persoană cu intenţii rele; doar un bărbat retras, tăcut, incapabil să zâmbească sau să ofere o vorbă bună, de parcă doar asta ştie: să fie nefericit.

Autorul redă minuţios viaţa locuitorilor din Culduie, cu o atenţie extraordinară pentru detalii, de la simplitatea caselor ţărăneşti, construite din lut, piatră, lemn şi fân, până la obiceiurile şi legile sub povara cărora arendaşii muncesc pământul primit de la lord. Romanul capătă uneori forma unui studio sociologic deosebit de interesant, ce nu se opreşte doar la analiza psihologică a personajelor, mergând până la diseminarea celor mai primitive dorinţe şi idealuri. Studiul cuprinde şi prezenţa şocului cultural, ierarhia bine delimitată a claselor sociale, atribuind un rol important jocului politic, ce asigură un schimb de putere și bazele unei tragedii triple.

La pol opus de Roderick Macrae, despre care sătenii au doar păreri contradictorii, el fiind atât nebun de legat, cât şi un băiat muncitor şi onest, se află antagonistul poveştii şi una dintre victime: Lachlan Mackenzie, cunoscut ca Lachlan Zdrahonu’. Un personaj controversat şi şiret, care se foloseşte de funcţia sa de ofiţer al comunităţii pentru a le transforma viaţa membrilor familiei Macrae într-un şir nesfârşit de deziluzii şi nedreptăţi, manipulând puterea proaspăt obţinută pentru a-i vedea înfrânţi, la mila sa. Îşi alege cu mare grijă bătăliile. Transformă legea într-un ştreang, îi întoarce pe arendaşi unul împotriva celuilalt şi îşi savurează în tihnă victoriile, având tot ce şi-ar fi putut dori. Până la fatidica zi de 10 august 1869, când este găsit mort în propria casă.

„- E numai vina lui Lachlan Zdrahonu’, i-am  răspuns. Aş vrea să mă răzbun pe el. Acestea erau, în acel moment, vorbe goale, spuse doar din bravadă. Nu mă gândisem până în acea clipă la răzbunare şi habar n-aveam cum s-ar fi putut obţine aşa ceva.”

Nu aş putea să spun ce parte mi-a plăcut mai mult: relatările din închisoare ale lui Roderick, aşternute pe hârtie la rugămintea avocatului său, prin care am ajuns să îi cunosc familia, dorinţele şi temerile, sintezele oferite de James Bruce Thomson, autoritate în antropologie criminală, sau cele trei zile pe durata cărora s-a desfășurat procesul, minunat relatat de autor prin prisma declaraţiilor oferite de martori și a jocului de-a şoarecele şi pisica între apărare şi acuzare.

Un proiect sângeros este unul dintre cele mai bune romane citite în 2017: un puzzle ingenios și o lectură captivantă și tulburătoare, ce pune sub lupă complexitatea psihicului uman, de la gânduri nevinovate până la intenții și acțiuni violente. O carte cu un protagonist fascinant, criminal și victimă, călău și martor.

Notă: Una dintre sursele de inspiraţie pentru roman, aşa cum a declarat însuşi autorul, a fost un caz din secolul al XIX-lea, când Pierre Rivière, un ţăran francez, şi-a ucis trei membri ai familiei, după care şi-a aşternut pe hârtie faptele, relatând întâmplarea în detaliu.

Mulțumesc mult Grupului Editorial Art pentru exemplarul oferit pentru recenzie!

9.2

Uimitor

Împrăștiată, dar creativă, cu nasul în cărți și mereu pe fugă. Încăpățânată și cu un doctorat în Sarcasm. Dușmanul declarat al somnului. Cinefilă de mică, cu căștile în urechi oriunde merge, imaginația o îndeamnă să viseze în cele mai (ne)potrivite momente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

Lost Password

Show Buttons
Hide Buttons

Powered by watch naruto shippuden watch one piece watch one punch man online

Download by Wordpress Nulled Themes Keepvid youtube downloader