Vassa și Noaptea · Sarah Porter – „Noaptea te vede, Vassa. Noaptea te cunoaște.”

„Noaptea te vede, Vassa. Noaptea te cunoaște.”

Din când în când, simt când o carte este potrivită pentru mine. Poate că are o copertă ce sfidează imaginația cititorului, o formă de artă modernă, ușor abstractă, de o frumusețe ce răzbate pe parcurs, nu de la prima privire. Sau un personaj intrigant și viclean, imposibil de catalogat drept erou sau antagonist, cu o înfățișare ce surprinde și șochează, un intrus în sfera fantasticului. Poate m-a fermecat un fragment citit dintr-o suflare, dar o suflare atât de îndelungată, încât ai uitat dacă e zi sau noapte, dacă ești copil sau adult, dacă ieri a devenit azi sau dacă timpul s-a oprit. Dacă mica mea introducere ți s-a părut neobișnuită, nu știu dacă ești pregătit să citești Vassa și Noaptea.

Înainte să citesc romanul, am căutat povestea rusească Vasilisa cea Frumoasă, sursa de inspirație a autoarei Sarah Porter. Cu câteva idei în minte și cu o viziune mai mult sau mai puțin clară a temelor surprinse în folclorul rusesc, am pășit în miez de noapte pe străzile din Brooklyn, unde magia a învins logica. Dar nu orice formă de magie: nu te gândi la vrăji de bază, blesteme sau la incantații șoptite la o răscruce de drumuri. Uită de legi și de norme, de reguli și de ordine, pentru că nimic și nimeni nu este ceea ce pare.

„- Somnul e mai mare decât orice noapte. E îndeajuns de mare să umple mintea. E mai adânc decât orice noapte. Așa că până și noaptea se poate pierde în el.”

Noaptea stăpânește orașul. Îl posedă, îl controlează, îl transformă. Zilele sunt din ce în ce mai scurte, ore prețioase de lumină și de libertate, de activități cotidiene, o undă de normalitate în haosul ce se răspândește la apus. Întunericul este slujitorul nopții, însă nu ascunde crimele ce sunt săvârșite sub protecția sa, nu ascunde sângele ce se îmbină cu primii fulgi de nea, marcând un nou sacrificiu, o nouă pedeapsă, o nouă jertfă.

Începutul romanului o să îți amintească de Cenușăreasa. Vassa nu este foarte apropiată de mama ei vitregă, dar nici nu încearcă să îi obțină aprobarea sau afecțiunea. E conștientă de „statutul” pe care îl are în casă, de faptele comise de tatăl ei, însă asta nu o împiedică să spună întotdeauna ceea ce gândește sau să tempereze neînțelegerile dintre ea și surorile ei vitrege, pentru a menține o atmosferă „decentă” în micul lor apartament.

„- Mă întreb ce ar trebui să fac ca să le provoc tuturor o amnezie totală. Ceva suficient de rău încât să mă uite complet și să uite chiar și ce am făcut pentru a-i face să uite. Poate că ar ști că a existat cineva cu numele meu, dar totul ar fi destul de vag… Nu pare ușor.”

Dacă îți plac personajele vulcanice și imprevizibile, Vassa Lisa Lowenstein este eroina YA pe care o căutai. A moștenit trăsăturile delicate ale mamei sale, însă ea nu se consideră frumoasă. Nuanțele ce se împletesc în părul Vassei accentuează firea ei rebelă, nepăsarea cu care acceptă criticile sau privirile admirative ale celor din jur, dar și teama nerostită de a rămâne neînțeleasă, fără prieteni alături de care să își petreacă timpul. Vassa nu este apropiată de surorile ei, dar are o prietenă, un cadou din partea mamei ei, înainte să moară. Problema? Erg este o păpușă de lemn. Și mănâncă foarte foarte foarte mult.

Discuțiile dintre Vassa și Erg au fost delicioase: spumoase și ironice, umor negru de calitate și replici acide, o dispută ce ocolește spirala infinitului, dar care are tendința să fie atemporală, pentru că uiți când neînțelegerile încep și nu ai nicio idee când sau cum s-au terminat. Legătura dintre o tânără pierdută și o păpușă ironică de lemn este greu de descris: pe de-o parte, sunt prietene bune, două surori ce se protejează și se respectă (atunci când își amintesc cât de mult țin una la cealaltă), dar relația lor este mai complexă de atât.

Erg este busola Vassei: o învață și o sfătuiește, deși evită răspunsurile directe și vorbește exagerat de mult în ghicitori, o ceartă cu fiecare ocazie primită, când are impresia că este ignorată sau cuvintele ei nu au niciun efect asupra Vassei. Prietenia lor este frumoasă și emoționantă (mai ales prin absența clișeelor), complicată până la absurd, însă iubirea există, chiar dacă trebuie să folosești lupa pentru a o surprinde sau să citești de câteva ori discuțiile dintre cele două pentru a-ți da seama când a avut loc schimbarea, când una dintre ele a renunțat la dispută și a ameliorat conflictul.

O provocare inocentă se transformă într-o sentință la moarte.

Vassa știe că nu trebuie să se apropie de magazinele BY’s, însă este mult prea târziu ca să se răzgândească. Melodia răsună de pe buzele ei și magazinul se oprește din dans și coboară lin de pe bolta cerească, oprindu-se în fața ei, cu ușa de la intrare larg deschisă. Da, ai citit corect. Nu, nu am greșit. Magazinul poate să zboare, să danseze. Este viu și caută clienți, oameni curajoși, îndrăzneți sau proști, ce nu se sperie atât de ușor de magie.

„În mijlocul cercului alcătuit de țepușe, BY’s dansează. […] Laturile portocalii de plastic aruncă neîntrerupt văpăi incandescente, la care nu te poți uita, iar razele care săgetează ferestrele din sticlă incasabilă se apleacă și zgârie asfaltul. Ca și când ar fi lanterne. Căutând mereu pe cineva. Clădirea portocalie se îndoaie, făcând o piruetă spectaculoasă înainte, un trapez distorsionat de lumină se repede la picioarele mele, apoi văd că nu toate țepușele sunt împodobite cu câte un cap.

Nu: mai este exact una goală.”

Parcarea este înconjurată de pari înalți, în vârful cărora sunt fixate capetele celor care au îndrăznit să-l fure pe Babs, proprietarul magazinului. Vassa recunoaște una dintre victime, unul dintre chipurile care o privesc, în timp ce se apropie de BY’s. Ar putea să se întoarcă și să fugă, însă Erg se împotrivește. Trebuie să intre în magazin, să cumpere becurile cerute de sora ei și să supraviețuiască. Din păcate, nu este atât de ușor.

Toate personajele sunt ciudate: știu, termenul nu are o rezonanță plăcută, dar, în acest caz, este cel mai potrivit. Magia este periculoasă, dar în Vassa și Noaptea este nocivă, toxică. Liberă. Se îmbină cu personajele, le alternează trăsăturile, le corupe dorințele și sentimentele, până în punctul în care își pierd umanitatea. Sunt personaje incomplete, din bucăți, înfricoșătoare și absurde. Nu pot vorbi despre ele fără să dau spoilere, însă o să rămâi șocat și bulversat de la „prima întâlnire”. Și te invidiez, pentru că eu nu pot să le uit și nu mai am voie să pășesc într-un magazin BY’s.

„Mă abat de la plan, spunând prea mult; într-o noapte atât de adâncă și stranie ca aceasta, granițele încep să se șteargă. Stacojiul scânteietor începe să se risipească și întunericul nemărginit mă face să-mi vină greu să cred că vreunul din noi își va mai aminti dimineața vreun cuvânt din această conversație și oricum voi fi moartă înainte de micul dejun. Ceea ce face noaptea aceasta specială, dar, chiar și așa, ar fi trebuit să trecem de mult la alt subiect.”

Poveștile de dragoste nu pot să lipsească din romanele YA, dar romance-ul din Vassa și Noaptea nu are termen de comparație. Atracția dintre personaje este bizară, ceva între fascinație, curiozitate și dorință. Nu este profundă și exagerată (romanul are doar puțin peste 300 de pagini), dar te captivează și te intrigă prin prezența lui. Se rotește în cerc în jurul magazinului, fără oprire, pe o motocicletă neagră, cu chipul acoperit de cască. Nu vorbește. Se ferește de Vassa, însă îi este mereu prezent în gânduri. Aliat sau dușman? Prizonier sau complice?

Stilul autoarei are o tentă lirică. Imaginile pe care le pictează iau diferite forme: uneori, este o artă imposibil de privit, ce „vorbește” despre durere și moarte, în tonuri de roșu, alb și negru. Apoi, într-o fulgerare de lumină și de pene, atmosfera se schimbă. Poți auzi zgomotul scos de un motor în depărtare, dar peisajul e diferit: culori deschise, vraja unei ninsori, ce șterge păcatele comise în timpul nopții, glasuri străine și ocrotitoare, ce o împing pe Vassa înapoi în realitate, departe de visul ce îi este oferit, unde este în siguranță și iubită.

„Noaptea mă înfășoară în foșnetul ființelor întunecate și în caligrafia lunii răsfrânte în băltoacele din rigolă. Atingerea sa este rece, umedă și atât de delicată, încât aproape cred că pielea mi s-ar putea lichefia în interiorul ei.”

Vassa și Noaptea este o provocare pentru cititori, o călătorie haotică și neprevăzută într-un Brooklyn corupt de magie. Nu este un basm sau o legendă, ci un roman YA original și spectaculos de întunecat, unde logica nu are putere, iar imaginația este liberă și descătușată.