Fragment în avanpremieră: Assassin’s Creed. Ultimii descendenți, de Matthew J. Kirby
Fanii AC au un nou motiv de bucurie: Assassin’s Creed. Ultimii descendenți, de Matthew J. Kirby, prima carte dintr-o nouă serie Assassin’s Creed; deschide o nouă colecție – Paladin Young Books – la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2019. Traducere de Ana-Veronica Mircea.
Viitorul tău se află în trecut.
Owen are un singur țel: să dovedească nevinovăția tatălui său, mort în închisoare.
Cu ajutorul unui dispozitiv ce permite explorarea amintirilor genetice îngropate în ADN, el speră să găsească probele de care are nevoie.
Când descoperă însă Tridentul din Eden, o relicvă considerată mult timp o legendă, tânărul nu știe că acesta este râvnit de două organizații secrete – Frăția Asasinilor și Ordinul Templierilor -, ce nu vor ezita escaladarea conflictului lor ancestral, trecutul și prezentul fiind câmpul lor de luptă.
Dacă identifică pe cineva care, în decursul vremurilor, a venit în contact cu o parte din Eden, Asasinii și Templierii se folosesc de Animus ca să pătrundă în amintirile descendenților săi și s-o localizeze.
CAPITOLUL DOI
Owen bătu la ușa din față. Pe urmă își vârî mâinile în buzunare și așteptă, cu Javier în spatele lui. Când în sfârșit ușa se deschise cu un scârțâit, în cadru apăru o siluetă conturată de lumina ce se revărsa din interior, albastră ca o piscină de hotel.
— Mă bucur c‑ai reușit s‑ajungi, Owen, spuse Monroe, cu voce gravă și rezonantă ca o chitară bas lovită cu palma. Văd că ai adus un prieten. Haideți, intrați.
Silueta se întoarse cu spatele și intră în autobuz. Toată lumea din liceu îl cunoștea pe Monroe, tehnicianul IT care se ocupa de rețeaua de computere. Şi era pe placul tuturor, poate doar cu excepția câtorva profesori. Owen și Javier urcară pe scara îngustă a autobuzului și îl urmară.
Interiorul vehiculului era opusul exteriorului său, fiind complet reamenajat, cu pereții acoperiți de lambriuri de un alb lucios, luminat cu benzi de leduri, dotat cu un șir de monitoare de computer și impregnat cu miros de plastic încins și ozon. În partea din spate se afla un fotoliu rabatabil ce se transforma într‑o cușetă. Monroe se opri în stânga lui, îmbrăcat cu aceleași haine pe care le purta de obicei la liceu și care, cumva, îi fuseseră permise: blugi decolorați, pantofi sport Converse și cămașă de flanelă peste un tricou care făcea reclamă unei formații de muzică necunoscute lui Owen. Părul castaniu îi ajungea până la umeri și purta cioc. Owen n‑ar fi putut spune câți ani are. Poate între patruzeci și cincizeci? Poate cu puțin peste cincizeci?
— Javier, așa e? întrebă Monroe când intră prietenul lui Owen.
— De unde știi? se miră băiatul.
Monroe pocni din degete și se bătu ușor cu degetul peste tâmplă.
— Memorie eidetică, omule.
— Asta e ceva gen memorie fotografică? întrebă Owen.
— Nu, răspunse Javier. Nu este. Şi tot nu explică de unde mă cunoști.
— Îmi petrec o grămadă de timp ocupându‑mă de baza de date a elevilor. Cred că vă pot recunoaște aproape pe toți.
Răspunsul nu păru să‑l mulțumească pe Javier, care își încrucișă brațele și aruncă o privire prin autobuz.
— Ce este asta?
— Asta? Monroe își desfăcu larg brațele. Ești tu.
— Uau, omule, ripostă Javier. Profund răspuns.
— Relaxează‑te, zise Monroe. Vreau să spun că toate astea sunt pentru pătrunderea în interiorul vostru. Arătă cu un deget spre pieptul lui Owen. În ADN‑ul vostru.
— Da, ripostă Javier. Apropo, ce faci aici? Astea nu par să fie consolele Animus pentru jocuri pe care le‑am văzut online.
Owen aprecie faptul că Javier făcuse cercetări pe cont propriu înainte de a veni la întâlnire.
— Fiindcă modelul ăsta nu apare online și nu se găsește în magazine, răspunse Monroe. Abstergo l‑a ascuns în totalitate. Mașina asta se bazează pe primul Animus. Însă i‑am făcut mai multe modificări esențiale.
— Deci asta e adevărata mașină, cea originală?
Javier făcu un pas înainte, dintr‑odată mult mai interesat.
— Cum adică l‑a „ascuns“? întrebă Owen, amintindu‑și cât de mult se străduise să caute, dar fără să afle mare lucru. E ceva de genul unui secret comercial?
— Cam așa ceva, încuviință Monroe. Oficial, Abstergo a scos Animus pe piață ca instrument de cercetare sau ca divertisment. Unul foarte costisitor.
— Şi ăsta ce face? întrebă Javier.
— În esență, același lucru. Iau o mostră din ADN‑ul tău, o analizez și pătrund în memoria genetică, unde se află toate amintirile strămoșilor tăi. Odată ce le avem, putem crea simulări ale acestor amintiri, iar tu le poți explora.
În timp ce vorbea, se uita uneori pe lângă Owen sau pe deasupra umărului său, nu ca și cum s‑ar fi ferit să‑i întâlnească privirea, ci lăsând mai degrabă impresia că o parte din gândurile lui se îndreaptă către altceva.
— Şi prin ce diferă modelul de aici? întrebă Javier.
Monroe se încruntă.
— Celelalte modele pot accesa amintirile oricui are ADN‑ul stocat în Abstergo Cloud…
— Dar am citit că toate simulările alea au fost manipulate de Abstergo, spuse Javier.
— Manipulate în ce sens? întrebă Owen.
— Seamănă mai mult cu un reality show, răspunse Javier. Multe părți sunt eliminate, așa că nu afli întreaga poveste.
— Exact, confirmă Monroe. Noile modele de Animus sunt doar pentru distracție și pentru atingerea scopurilor egoiste ale Corporației Abstergo. Oamenii văd și trăiesc istoria așa cum vrea Abstergo. Nu li se oferă adevărul. Modelul ăsta – puse mâna pe tetiera fotoliului – nu poate accesa decât propriile tale amintiri. Nemodificate. Numai așa poți afla adevărul pe care‑l cauți.
— Cum ai făcut rost de el? întrebă Javier.
— Am lucrat pentru Abstergo. Cu mult timp în urmă. Alte întrebări?
Owen se uită din nou la Javier, care dădu din cap și spuse:
— Da, încă una. De ce faci asta?
— De ce faci tu asta? ripostă Monroe. Eu l‑am invitat aici pe Owen, nu pe tine.
— Am venit pentru că Owen îmi e prieten și îi eram dator.
Owen nu se considera sentimental, dar îi plăcuse ce auzise.
— Bun, răspunse Monroe. Adevărul e că… și eu fac asta pentru că i‑o datorez cuiva.
După gravitatea tonului, Owen ghici că nu voia să ofere mai multe explicații, iar Javier nu mai puse nicio întrebare. Monroe se întoarse spre Owen.
— Ei, ce adevăr cauți? La școală n‑am avut timp să intrăm în amănunte. Ale cui spuneai că sunt amintirile pe care vrei să le explorezi?
Owen inspiră adânc.
— Ale tatălui meu.
— Oh, corect. Tații sunt importanți. Monroe dădu din cap. Te interesează ceva anume?
— Trebuie să știu ce i s‑a întâmplat într‑o anumită noapte. Pe 18 decembrie. Acum cinci ani.
— Oh. Monroe clătină din cap. Aș vrea să fi știut. În cazul ăsta, nu te pot ajuta.
Owen făcu un pas spre el.
— Cum adică? E singurul motiv pentru care mă aflu aici. Ai spus…
— M‑ai întrebat dacă pot pătrunde în amintirile tatălui tău și ți‑am spus că pot. Ceea ce e adevărat. Nu mi‑ai spus că vrei să ai acces la experiențele trăite de el cu numai cinci ani în urmă.
— Dar…
— E pur și simplu imposibil, îi explică Monroe. ADN‑ul tău conține amintirile tatălui tău doar până în momentul în care ai fost conceput, nu și pe cele de mai târziu. Nu deții amintirile lui genetice de când aveai, de exemplu, zece ani.
— Are dreptate, spuse Javier. M‑am gândit și eu la asta, dar am crezut că e vorba de vreo tehnologie mai avansată.
Autobuzul păru să se micșoreze în jurul lui Owen, locul devenind prea înghesuit pe măsură ce‑i creșteau frustrarea și furia.
— Şi ce‑ar trebui să fac? Cum aș putea ajunge la amintirile lui din noaptea aia?
— Ai nevoie de un alt tip de Animus, răspunse Monroe. Şi de o mostră din ADN‑ul lui de după acea noapte. Numai așa se pot găsi în memoria lui genetică întâmplările care te interesează.
Mușchii lui Owen se încordară până când începură să tremure.
— În noaptea aia a fost arestat. L‑au ridicat și nu s‑a mai întors niciodată. Nu am ADN‑ul lui. Monroe oftă.
— Îmi pare sincer rău, omule.
Owen simțea nevoia să‑și împlânte pumnul într‑unul dintre monitoarele din apropiere. Venise acolo fiindcă era unica lui posibilitate. Singurul mod în care putea dovedi nevinovăția tatălui său. Singurul mod de a îndrepta lucru‑ rile. Numai că îi era imposibil. Nu exista nicio cale și abia acum înțelegea asta. Era captiv în propria sa viață, nevoit să‑și asculte bunicii terfelindu‑i tatăl, să‑și vadă mama renunțând, fără luptă, la amintirile despre el.
Fragment în avanpremieră: Eliberează-mă, de Tahereh Mafi
Ayayay! Nu aveți idee cât sunt de fericită în acest moment! Luna aceasta, la Leda Edge, apare Eliberează-mă, de Tahereh Mafi, al doilea volum al seriei Atingerea lui Juliette, traducere de Shauki Al-Gareeb (mulțumim că ai salvat seria!!!). Ediția include nuvela lui Adam, Frânge-mă. Juliette a ajuns la Punctul Omega. E un loc pentru oameni asemenea ei – oameni înzestrați – și, de asemenea, sediul o...[Read More]
Ucenicul asasinului (Trilogia Farseer #1) · Robin Hobb – „Meşteşugului nu-i pasă cine învinge.”
„Amintirile mi se aşază la loc în minte ca nişte cioburi de cristal.” Ai încercat vreodată să scrii despre una dintre seriile tale favorite? Dacă răspunsul este „nu”, te invidiez. Dacă este „da”, atunci mă înţelegi. Sunt curioasă… ai putut să îţi aşterni gândurile, să îţi controlezi sentimentele şi să redai în cuvinte tot ce ai trăit şi îndurat, toate momentele în care ai vrut să te opreşti ...[Read More]
Cele mai așteptate cărți ale Grupului Editorial ALL pentru anul 2018
Grupul Editorial ALL își va surprinde cititorii în anul 2018 cu titluri noi și continuări ale seriilor de succes. În topul vânzărilor pe anul 2017 s-au aflat seriile Pisicile războinice și bestselleruri de Cecelia Ahern și Guillaume Musso, care vr reveni cu titluri noi și în anul 2018. Colecția „Strada Ficțiunii”, care și-a construit o identitate puternică, remarcându-se prin cărți de excepție din...[Read More]
Ghidul micului astronom prin Univers, de Adrian Șonka – cea mai așteptată carte de astronomie pentru copii și restul lumii
Editura Nemi deschide călătoria prin Univers alături de astronomul Adrian Șonka și publică o carte spectaculoasă – Ghidul micului astronom prin Univers sau Astronomie pentru copii și restul lumii. O introducere în astronomie pentru copii și pentru toți cei care vor să afle mai multe despre Univers. Este o carte bine documentată, cu informații la zi din astronomie, dar și cu mult umor, adresa...[Read More]