Încotro ne va duce tehnologia în următorii 50 de ani?Scriitorul Adrian Mihălțianu răspunde într-un mod original, actual și verosimil în seria Terra XXI, începută cu romanul Epoca inocenței, și continuată din această toamnă în a doua parte, Apusul.
În 2018, Adrian Mihălțianu a fost finalist al concursului de proiecte de guvernare globală Global Challenges (la care s-au înscris 2700 de proiecte din 122 de țări).
În primul roman vedem lumea din următorii 30 de ani, când naniții învinseseră cele mai crunte boli, omenirea a ajuns pe Marte, iar tumultul terorist începea să fie ținut sub control. Dar nimic nu prevedea furtuna din 2058, când începe acțiunea din Apusul.
Povestea continuă sub imperiul consecințelor, iar cei mai puternici oameni de pe planetă, membrii Societății, încep să se teamă de mecanismele pe care ei înșiși le-au pus în mișcare: orașele circulare, IA-uri cu puterea a zeci de milioane de creiere umane, o rețea secretă de tineri cu abilități telepatice și, mai ales, diferențele ideologice despre cum să facă lumea mai bună înainte de contactul cu o civilizație extraterestră.
„Adrian Mihălțianu ne propune un viitor apropiat sumbru, dar plauzibil, în care nanotehnologiile, implanturile mentale și inteligențele artificiale pun în pericol însăși ideea de OMENIRE. O poveste captivantă și surprinzătoare, care duce mai departe întâmplările din Epoca Inocenței.“ Andrei Crivăț
„Oare îl iubea la fel de mult pe cât îl ura? Îl ura la fel de mult pe cât îl iubea?” Nu mi-a plăcut vreodată la grădiniță. Mă plictiseam foarte repede. Nu aveam răbdare să pictez cu degetele, să mă ascund într-o cutie de carton și să mă prefac că sunt în tren, în drum spre un tărâm fermecat, să dorm după ore (mereu mă lua mama înainte de „stingere”) sau să învăț cinci cuvinte în engleză pe săptămâ...[Read More]
„Întunericul cerea curaj, însă nu însemna înţelepciune.” Am pierdut numărul seriilor începute. Într-un moment de „maturitate literară”, am promis că le voi finaliza înainte ca atenţia să îmi fie distrasă de noutăţile ce ameninţau să îmi spânzure portofelul şi să îmi sufoce biblioteca, de autorii ce mă atrăgeau deja de câţiva ani cu promisiuni înşelătoare, iluzia unor tărâmuri magice şi interzise, ...[Read More]
„Le salvezi viețile pentru o viață care nu merită trăită.” O plasă metalică, acoperită cu material negru. Microfoane și boxe montate lângă paturi. Ustensile ruginite și tacâmuri crăpate. Pete de sânge, pe trepte și pereți, ecourile unui cămin distrus. Bentițele îi protejează de creaturi și le fură vederea. Nu mai există lumină, doar întuneric. Nu mai există culori, nici măcar umbre sau forme necla...[Read More]