Piper Chapman (Taylor Schilling) este o tânără plină de speranțe, ba chiar de curând, împreună cu prietena ei din facultate, Polly Harper (Maria Dizzia), a început o afacere cu săpunuri intitulată PoPi. De asemenea, urma să se căsătorească cu logodnicul ei, Larry Bloom (Jason Biggs). Sau cel puțin așa decurgeau evenimentele în urmă cu câțiva ani. De atunci, multe s-au schimbat. Piper este acum în drum spre Închisoarea Litchfield pentru a se preda de bunăvoie.
S-a pregătit multe luni pentru acest moment, a citit numeroase cărți pentru supraviețuirea în închisoare. Cert este că Piper Chapman are un trecut tulbure, legături cu dealeri de droguri, o fostă iubită despre a cărei existență ea refuză să-i pomenească lui Larry.
„I think that when you have a connection with someone, it never really goes away, you know?”
Timp. Timp. Timp. Tic – Tac. Tic – Tac. Tic – Tac. Ne petrecem viețile încercând să evităm Timpul, să facem în așa fel încât trecerea sa să ne afecteze mai puțin. Însă vin momente în viața fiecăruia dintre noi când Timpul este o simplă valoare, o valoare relativ neimportantă. Orange Is The New Black se axează pe faptul că Timpul nu înseamnă nimic, deoarece în închisoare Timpul trece greu pe lângă deținuții ce își așteaptă eliberarea. Acest serial te învață să nu judeci după aparențe, pentru că ele pot fi deseori înșelătoare. Seria în sine este promovată în așa fel încât toți cei care privesc trailerul să creadă că este o comedie ieftină, fără vreun plot nemaipomenit.
Chiar eu am crezut acest lucru înainte să mă conving pe mine să îl vizionez. M-am înșelat amarnic. Dramele fiecărui personaj domină, starea deplorabilă în care unele deținute au ajuns te fac să te gândești dacă nu cumva ceva s-a schimbat demult în cursul vieții lor, dacă nu cumva este un motiv in spatele încarcerării lor. Conceptul în sine te pune să reflectezi asupra subiectului. De la criminali, hoți, dependenți de droguri până la travestiți și cancer în fază terminală, acest serial are de toate. Poveștile emoționante de viață ale protagonistelor te fac să le înțelegi, iar când vei ajunge la finalul sezonului îți vei da seama că nu este nici măcar un personaj pe care îl disprețuiești, pentru că acum vezi motivele din spatele acțiunilor lor.
Piper Chapman (Taylor Schilling) este o tânără plină de speranțe, ba chiar de curând, împreună cu prietena ei din facultate, Polly Harper (Maria Dizzia), a început o afacere cu săpunuri intitulată PoPi. De asemenea, urma să se căsătorească cu logodnicul ei, Larry Bloom (Jason Biggs). Sau cel puțin așa decurgeau evenimentele în urmă cu câțiva ani. De atunci, multe s-au schimbat. Piper este acum în drum spre Închisoarea Litchfield pentru a se preda de bunăvoie.
S-a pregătit multe luni pentru acest moment, a citit numeroase cărți pentru supraviețuirea în închisoare. Cert este că Piper Chapman are un trecut tulbure, legături cu dealeri de droguri, o fostă iubită despre a cărei existență ea refuză să-i pomenească lui Larry. Din primele minute am observat că acest serial va fi încărcat cu flashbackuri. O putem chiar observa pe acea misterioasă fostă, Alex Vause (interpretată de Laura Prepon, actriță care m-a făcut să disprețuiesc personajul deoarece îmi amintea de Donna din That 70s Show), păcălind-o pe Piper să transporte o valiză cu $50,000 și călătorind împreună cu ea în țări precum Bali, Belgia și Cambodgia. Mai târziu observăm circumstanțele în care cele două s-au întâlnit și diferitele întâmplări la care au luat parte.
Dar acum doar prezentul mai înseamnă ceva, doar un an și trei luni pe care Piper trebuie să le petreacă în Litchfield alături de posibile criminale în serie care pot ataca în orice moment, cel puțin așa scria în cărțile ei. Totuși, în momentul când ajunge acolo, observă că viața în pușcărie este foarte asemănătoare cu tot ce este în afara zidurilor sale, prietenii foarte strânse, oameni care se tocmesc pentru M&Ms și periuțe de dinți, „familii” care se protejează reciproc și nelipsita discriminare rasială: albii stau doar cu albii, iar negrii doar cu negrii.
Multe persoane sunt dornice să o ajute pe Piper deoarece este nou-venita, dar pe parcursul trecerii sezoanelor ea intră în altercații cu numeroase personaje, chiar din primul episod, atunci când jignește mâncarea servită la cantină, fără să-și dea seama că bucătăreasa se află la doi pași de ea, auzind toate cuvintele pe care le rostește. Astfel, la finalul zilei, în loc de masa obișnuită de la cantină, ea primește un sandwich- tampon plin de sânge, apoi are o cădere nervoasă. După ce iese afară pentru a lua puțin aer și a se liniști după tot ce s-a întâmplat, o vede pe Alex și își dă seama că au fost încarcerate în aceeași închisoare.
Pot spune că iubesc fiecare personaj, că pe parcursul trecerii timpului le-am înțeles pe fiecare în parte, am ajuns să empatizez cu deținutele din Litchfield. Deși la început pot spune că uram o duzină de personaje, simțeam o repulsie incurabilă pentru ceea ce au făcut. Nu aș putea alege un personaj favorit, însă voi încerca să descriu personajele ce m-au impresionat cel mai mult, clasificate pe grupuri.
RedꞋs Girls: Fetele lui Galina ”Red” Reznikov (Kate Mulgrew), ea le consideră fiicele ei, le protejează cu prețul vieții și le face să renunțe la vechile obiceiuri, de exemplu îi interzice lui Nicky Nichols (Natasha Lyonne), tânăra crescută de dădacă și căreia i s-a oferit toată libertatea de care avea nevoie pentru a deveni dependenta de droguri, să mai consume heroină. Printre fetele lui Red se numără și Lorna Morello/Muccio (Yael Stone), cea care conduce dubița închisorii fără ca cineva să suspecteze că poate evada.
Ea este tipa care a rămas la etapa adolescenței, spunând tuturor că urmează să se căsătorească cu logodnicul ei, Cristopher, decupând diferite imagini cu rochii de nuntă, destinații de vacanță și verighete. Norma Romano (Annie Golden), muta, și Gina Murphy (Abigail Savage) sunt ajutoarele lui Red, transmițând mesajele ei și gătind cot la cot în bucătărie, la final depărtându-se de Red pentru puterile supranaturale pe care le posedă Norma.
„You canꞋt blame the wolf. LambꞋs delicious. ThatꞋs smart eating”- Nicky
VeeꞋs Girls: Protejatele lui Yvonne Parker (Lorraine Toussaint), personaj ce apare în sezonul 2 și care este principalul antagonist, fiind liderul grupului de negrese din Litchfield. Nu pot să nu o menționez peSuzanne ”Crazy Eyes” Warren, jucată de Uzo Aduba, actriță genială ce a interpretat personajul surprinzător de bine. Un personaj foarte complex, cu traume emoționale din copilărie, suferind de o boală mintală care nu a lăsat-o să se dezvolte cum trebuie atunci când era copil. De asemenea, pot spune că ador personajul Tasha ”Taystee” Jefferson (Danielle Brooks) care radiază fericire și bine dispune pe toată lumea în prezența cărora se află. Cu toate acestea, este o femeie cultă, citind foarte mult deoarece lucra la biblioteca închisorii.
„I canꞋt watch no more Toddlers and Tiaras. I wonꞋt support the sexuation of baby girls” – Taystee
The Spanish Harlem: Hispanicele închisorii, sunt prilejul prin care am învățat o multitudine de cuvinte în spaniolă. Ele sunt unite și abia așteaptă să se întoarcă acasă la copiii lor. Gloria Mendoza (Selenis Leyva) este liderul grupului, arătându-și abilitățile de conducere abia după ce ajunge bucătăreasă în locul lui Red, în urma unui incident neplăcut. Aleida Diaz (Elizabeth Rodriguez) și Dayanara ”Daya” Diaz (Dascha Polanco) sunt perechea mamă-fiica controversată, primul lor contact în închisoare fiind atunci când Daya și-a plesnit mama, și deși pare bizar, îi dau dreptate Dayei. Ea fiind dintotdeauna fata muncitoare și corectă, a fost totuși crescută de o mamă total dezinteresată și nepăsătoare, lăsându-și chiar iubitul să ”prepare” droguri în bucătăria ei. Daya se îndrăgostește de gardianul John Bennett (Matt McGorry), povestea lor de iubire fiind mai ceva ca Romeo și Julieta, și având un sfârșit destul de asemănător.
„I got four kids. I know every trick there is” – Gloria
De asemenea, nu pot să nu o menționez pe Tiffany ”Pennsatucky” Doggett, interpretată de Taryn Manning, pentru că am fost plăcut surprins de performanța ei pe scenă, conturând cu fidelitate personajul interpretat. Pennsatucky are un trecut sumbru: în perioada adolescenței obișnuia să se ofere pentru căteva sticle de Mountain Dew, crescând cu ideea că sexul place doar bărbaților și femeile sunt obligate să îl ofere. În închisoare, pretinde că este o fanatică a creștinismului pentru a nu recunoaște lumii motivul adevărat pentru care a intrat la închisoare (a împușcat o asistentă medicală în văzul lumii pentru că a „nerespectat-o”).
„No offense, but, uh, men being in charge has never done me any good.” – Pennsatucky
