Pentru toți banii din lume · All the Money in the World (2018)

All the Money in the World este regizat de legendarul Ridley Scott și prezintă povestea răpirii nepotului celui mai bogat om din lumea anilor ’60, Jean Paul Getty (Christopher Plummer). Acțiunea filmului se desfășoară pe durata ultimilor ani din viața bătrânului Getty, examinând în același timp caracterul acestuia și al celor din jurul său.

John Paul Getty III (interpretat de Charlie Plummer), nepotul celebrului magnat al petrolului cu același nume, este răpit de o grupare italiană, care cere în schimbul său o răscumpărare de 17 milioane de dolari. O asemenea sumă de bani nu înseamnă nimic pentru averea bunicului său, însă acesta nu vrea să plătească, lăsând-o pe mama lui John, Gail Harris (Michelle Williams), să se descurce singură cu negocierile și plata răscumpărării. Cu toți ochii presei ațintiți asupra ei, Gail trebuie să găsească o soluție pentru a-și aduce fiul acasă.

Pelicula lui Scott a fost în câteva rânduri în atenția publicului, prima oară datorită înlocuirii actorului care trebuia să îl joace pe Jean Paul Getty. Kevin Spacey preluase inițial rolul miliardarului, însă, în urma acuzelor aduse la adresa sa, a fost înlăturat după terminarea filmărilor. Cel care i-a luat locul a fost Christopher Plummer, iar toate scenele în care era implicat Getty au fost refilmate, în doar 2 săptămâni. Apoi, a venit scandalul de la începutul acestui an, când s-a vorbit despre diferența imensă între sumele primite de două dintre starurile filmului, Michelle Williams și Mark Wahlberg, pentru aceste refilmări. S-a vorbit mult pe acest subiect, și este oarecum irelevant într-o cronică. Cu toate acestea, vreau să menționez că, dacă vorbim strict de interpretare, Williams îl surclasează pe Wahlberg în All the Money in the World.

Plummer este deja un gigant al actoriei, iar la vârsta de 88 de ani a reușit să obțină un nou record, fiind cea mai în vârstă persoană nominalizată la Premiilor Oscar. El îl întruchipează excelent pe Jean Paul Getty, reușind să emane aroganță și să provoace dispreț cu fiecare cuvânt pe care îl rostește. Prin interpretarea sa, Plummer te face să detești oamenii bogați.  Cât de meritată este însă nominalizarea sa la Oscar, e greu de spus. Personal, am considerat că Ray Romano în The Big Sick, sau chiar Patrick Stewart, în Logan, au avut interpretări mai complexe și mai lăudabile decât cea a lui Plummer de aici.

Revin pentru câteva momente asupra rolului lui Michelle Williams. Ea este personajul principal al filmului, iar drama ei este cel mai ușor mod al peliculei de a se conecta cu spectatorul. Este relatable, ușor de înțeles, și tragică. Gail Harris este omul de rând în acest film, sau, mai bine zis, singurul om de rând portretizat într-o lumină pozitivă. Tot ce își dorește aceasta este să își recupereze fiul, și este gata să facă orice pentru a îndeplini acest lucru. Interpretarea ei este emoționantă și motivul acțiunilor ei este bine stabilit, personajul lui Gail fiind opusul bătrânului Getty, din toate punctele de vedere.

Nu cred că știu vreun actor ale cărui filme să fie atât de inconstante calitativ ca cele ale lui Mark Wahlberg.  În 2016, Wahlberg a fost personajul principal în două filme excelente, ambele abordând un subiect istoric: Deepwater Horizon, despre accidentul de pe platforma petrolieră cu același nume, din aprilie 2010, și Patriots Day, despre atentatele cu bombă de la maratonul din Boston din 2013.

Anul trecut, Wahlberg a „condus” alte două filme, Transformers: The Last Knight și Daddy’s Home 2, care au dezamăgit. Iar 2017 începe cu o altă peliculă cu un subiect istoric, All the Money in the World, unde joacă rolul unui fost spion, pe numele său Fletcher Chase, a cărui ocupație este acum negocierea. Practic, el este omul la care apelezi atunci când vrei să rezolvi probleme fără să implici autoritățile. Wahlberg e ok în rolul acesta, însă nimic mai mult. Doar ok. Ultima sa scenă cu Christopher Plummer se face remarcată într-un mod negativ, deoarece pare puțin forțată și extrem de clișeică.

All the Money in the World este un film cu dialoguri inteligente, un scenariu bine construit și o cinematografie reușită, însă are un defect enorm: atașamentul emoțional este aproape inexistent. Getty este un bogătan avar, care nu vrea să plătească răscumpărarea nepotului său sub nicio formă, personajul lui Wahlberg pare să fie inutil până spre sfârșitul peliculei, iar băiatul răpit, John, interpretat de Charlie Plummer, este portretizat ca fiind un râzgâiat care își dorește să îi calce pe urme bunicului său, însă se îndreaptă spre calea urmată de tată, cea a drogurilor (Plummer e doar o coincidență de nume, el și Christopher Plummer nefiind rude).

Singurul personaj pozitiv de care spectatorul se poate atașa emoțional, și care te face să îți pese de soarta lui este cel al lui Michelle Williams. O dramă reușită are nevoie de personaje pozitive puternic structurate, care să îl facă pe spectator să le încurajeze, iar All the Money in the World nu are așa ceva. Multe personaje sunt unidimensionale și previzibilitatea acțiunilor lor este, în unele cazuri, iritantă.

Există însă un plus mare de tot pentru unul din personajele negative. Cinquenta, jucat de francezul Romain Duris, este unul din răpitorii lui John. Lui începe să îi pese de soarta băiatului, pe care încearcă în câteva rânduri să îl protejeze, pentru a nu fi mutilat sau ucis. Evoluția aceasta a lui Cinquenta vine într-un mod surprinzător, dar extrem de natural, iar la sfârșitul peliculei am fost mai preocupat de situația lui decât de a oricărui alt personaj.

Epoca lui Ridley Scott pare să fii apus de mult, acesta având o singură peliculă foarte bună în ultimul deceniu: The Martian (2015), cu Matt Damon în rol principal. All the Money in the World nu e un film slab, dar nici nu strălucește. Se situează pe undeva la mijloc, iar asta îl face să fie extrem de ușor de uitat.