De ce nu?
Vi s-a întâmplat vreodată în momentele acelea din cotidianul zilei să aveți în față ocazia de a ocoli regulile generale și să profitați de ea? Uneori viața îți pune pe tavă momente cu totul neașteptate, unele amuzante, altele poate mai puțin amuzante, însa esența stă la ochiul care privește. De fiecare dată!
La sfârșit de zi, așa cum se întâmplă (cu accent pe de fiecare dată), majoritatea dintre noi ne îndreptăm spre casă. Corect, nu? Cel puțin către asta tindem. Evident nevoia aceasta îmi striga sus și tare fiecare pas pe care-l am de făcut: stânga, dreapta, cobori scările, iar acum vei intra la metrou și drum drept către casă. Ascultătoare cum sunt, mi-am urmat propria conștiință.
În sfârșit aflată la metrou, cu oameni venind și plecând în și din toate direcțiile, fiecare cu drumul lui, fie spre casă, fie spre alte locuri, singuri sau cu prieteni, eram concentrată să intru în rând cu cei din jur, așa că am luat foarte încrezătoare inițiativă și am început să mă buzunăresc după cartela de metrou. Rareori se întâmplă să surprinzi vreo modificare în mersul acesta – pe care am ajuns să-l numim firesc – al lucrurilor, însă atunci când se întâmplă este cumva ca atunci când arunci o piatră în apă și încep să se vadă valuri în jur care se împrăștie și se împrăștie… Dimensiunea acestora depinde doar de cât de tare arunci piatra.
În căutarea mea prin geantă și în graba cea de toate zilele, dar fiind totodată atentă și la mers ca eventual să nu mă împiedic de ceva sau cineva, (pentru că acest proces se întâmplă din mers, desigur), am zărit luminița de la capătul tunelului. În fața mea stătea un turnichet aparent nevinovat, cu brațele deschise, care îmi striga încet… Treci, treci… Parcă mă chema, știți?! Undeva aproape, două voci și doi băieți. Unul dintre ei împreună cu a sa voce îl încuraja pe cel de-al doilea care căuta oarecum nesigur varianta potrivită de a ieși din situația ciudată în care se afla. Mă credeți sau nu, care era situația nu prea am înțeles. (Să fie oare o defecțiune a noilor proaspăt instalate căi de acces la metrou? Refuz să cred așa ceva…)
Tot ce știu este că am văzut cale liberă și dacă mi s-a dat și acordul să trec, acel gest afirmativ din cap făcut de prietenul aflat pe cealaltă parte a baricadei, am zis: De ce nu? Și am trecut, nu fără să-mi fluture pe față un zâmbet amuzat și să răsune în urma mea aceeași voce care încuraja mai devreme și care s-a îndreptat acum asupra mea, legat de curajul meu de a trece fără să plătesc, în defavoarea prietenului său.
Și… fără a trece mult timp după escapada mea curajoasă, mă simt urmată de cel de-al doilea care îmi cere socoteală pentru banii pierduți pe călătoria utilizată mai devreme la turnichetul unde eu mi-am permis acel moment, rar întâlnit, pentru De ce nu?, în timp ce cobor pe scări și mă îndrept spre peronul metroului.
Vă mai spun doar că am scăpat ieftin cu doar un schimb de numere de telefon și câteva întrebări mai îndrăznețe decât a lăsat aparent situația de mai devreme să se vadă, despre propria-mi persoană. Rămâne de văzut cum îmi voi plăti mai departe această mică… datorie(?). Amintiți-mi, vă rog, cât era o călătorie! Un singur lucru e sigur: agenda mea telefonică cu siguranță se simte mai bogată acum.
„Acesta e un poem care vindecă peștii”: O carte despre cum să-i apropiem pe copii de poezia adevărată
Editura Cartea Copiilor lansează „Acesta e un poem care vindecă peștii”, de Jean-Pierre Siméon, cu ilustrații de Olivier Tallec, în traducerea scriitoarei Lavinia Branişte. Cartea, lansată iniţial în Franţa în 2005, este prima carte pentru copii tradusă în română a cunoscutului autor francez Jean-Pierre Siméon. Povestea prinde viaţă prin ilustrațiile lui Olivier Tallec, pe care copiii şi părinţii ...[Read More]
Ready Player One · Ernest Cline – „În viaţa reală, nu eram decât un sihastru antisocial.”
Ne plac jocurile pentru că ne ajută să evadăm din realitate, pentru că ne amăgesc cu iluzia libertăţii. Renunţăm la identitatea noastră, ne scuturăm de probleme şi de nemulţumiri, ne schimbăm idealurile sau înfăţişarea, ca să păşim pe un tărâm virtual, unde legile pot să fie cu uşurinţă rescrise, iar gândurile şi cunoştinţele noastre nu mai reprezintă un impediment în îndeplinirea viselor pe care ...[Read More]
Sicario: Day of the Soldado (2018)
Sicario: Day of the Soldado este continuarea peliculei cu același nume din 2015, care i-a avut în prim-plan pe Emily Blunt și Benicio Del Toro. Del Toro revine în pelicula din acest an, însă Blunt este lăsată deoparte, iar alături de hispanic apare Josh Brolin, care trece prin poate cea mai bună perioadă a carierei sale. Regizor este italianul Stefano Sollima, cunoscut pentru serialul Gomorrah și ...[Read More]
Călătorește cu DIVA și descoperă Makari: Misterele Siciliei
Makari: Misterele Siciliei (Màkari, 2021) este o serie de patru filme italienești, cu peisaje și stil specifice celebrei insule, ce urmează să fie difuzate la DIVA din 30 mai, în fiecare luni, de la ora 21:00. Seria începe cu Saverio Lamanna (Claudio Gioe), un jurnalist de prestigiu și purtător de cuvânt la Ministerul de Interne, care pentru o greșeală minoră pierde totul: slujbă, reputație, bani....[Read More]